Ultima ediție pe acest an, pentru care aveam planuri mari. Dar cu trei ture de alegeri & niște dramă, mâncăm franțuzește, de pe mijlocul farfuriei. Cu unt (bien sûr!), fix cât să ne menținem silueta, niște supă cremă și o tartă. Cu fructe. 🙂 Supă clasică Vichyssoise (cu praz) O să râdeți, dar vreun an
Standardul de aur în industrie sunt rețetele franțuzești. Citiți ce vreți, de exemplu Julia Child, care a fost fan al bucătăriei franceze și care a explicat cât mai simplu cum să atingi perfecțiunea în bucătărie. Noi nu vrem perfecțiune, vrem doar o mâncare comestibilă, nutritivă și pe preferințele noastre, arsă cât trebuie. 😀 Sau puteți
Recunosc că nu am mâncat prea multe rețete asiatice la viața mea. Am citit ceva pe subiect, dar sunt multe ingrediente pe care nu le pricep și nu știu dacă îmi plac sau nu. Prin supermarketuri avem raft de asiatice și avem săptămâna de profil la Lidl, deci nu ar fi chiar așa de complicat.
Prima rețetă asiatică, mâncată în restaurant, care mi s-a părut ciudată rău a fost orez cu ou în el. De ce ai pune ou în orez, când oricum îl combini cu nu știu câte feluri de carne? Zilele trecute am înțeles că, făcut acasă, este o modalitate de a mânca resturile de orez rămase neconsumate,
Mai târziu decât era planificat, parțial din motive obiective, episodul de luna aceasta ne duce pe malurile Mediteranei. Bineînțeles că totul este cu legume, brânză și ulei de măsline. Plus o doză sănătoasă de soare și un praf de sare. De mare. 😛 Sunt mulți autori pasionați de rețete mediteraneene: Inclusiv dieteticienii USDA sunt fascinați
Mediteraneene. Potrivite pentru caniculă și vreme sărită de pe fix. Nu știu de ce, dar orice are roșii, ulei de măsline și niște brânză în el, pentru mine sună mediteranean. :)))) Dacă mai adaugi și niște pește, și niște ardei și vinete, voila, ai meniul complet. 😀 Mi-am propus ca inspirație Jamie Oliver, Ottolenghi și
Nu știu ce a fost în capul meu când am gândit tema acestei luni. Mă gândeam că o să găsesc rapid câteva idei, din care o să aleg ce să gătesc în funcție de ingrediente și buget. Și când colo, Marco Polo! :))) Drept este că m-a luat valul campaniei electorale și am avut mai
Dacă luna trecută am frunzărit cărți clasice de rețete autohtone și am sfârșit gătind rețete din copilărie, luna aceasta trecem la găsit și experimentat cu rețete clasice internaționale. Știți cum era odinioară la restaurant, aveai de ales între bucătărie românească sau cea internațională. Deși, nu știu cum, toate restaurantele miroseau a ciorbă cu varză. :)))
Cartofi țărănești cu ceapă și boia (plus niște fleică afumată de porc) Nu prea i-am mai văzut prin meniuri de restaurant, dar cartofii țărănești erau nelipsiți într-o perioadă. Eu îi știu de la nunțile din zona Sibiului, erau garnitură la friptură și îi ocoleam. :))) Varianta clasică este doar cu ceapă și boia, probabil să
No și, ia spuneți, din ce ați învățat să gătiți? Din Sanda Marin sau Silvia Jurcovan? 😀 Sau din caietul bunicii? 🙂 Luna aceasta, la Cookingbookclub Dezastru în bucătărie aveți ocazia de a răsfoi una din cărțile vechi de bucate din dulap, de a vă reaminti rețete și de a găti ceva ce vă place.
Ediția de luna aceasta nu este o mare filozofie, dar necesită două condiții: puțină creativitate și deschidere către combinații cu fructe în feluri de mâncare, nu desert. Tradițional, ar trebui să știți să faceți cel puțin mâncare de gutui, orez cu prune uscate și sosuri cu mere și/sau gutui sau salată de crudități, cu mere
New. Old. Trendy. Gold. Vechi, nou, la modă sau cu rețete fără de care bucătăria așa cum o știm astăzi nu ar exista (habar n-am ce înseamnă asta, dar până la finalul anului, mă dumiresc. :))) ) Anul acesta la Cooking BookClub, la Dezastru în Bucătărie, nu facem nimic ieșit din comun. Răsfoim cărți de