Ani de zile m-a bântuit o poză de pe o cutie de paste de lasagna nemțească. Între straturile de paste se puteau vedea legumele suculente, aranjate super artistic și straturi de sos grețos bechamel. 🙂 Noroc că am ajuns adult și am descoperit că, no bine, rețetele există pentru a fi modificate. :)) Motiv pentru care am început să fac lasagna cu legume des, foarte des și extrem de des. 😀
Logic că nu îți va ieși dezastru dacă folosești o gamă variată de legume. 🙂 În cazul de față morcov, apio, păstârnac, vinete și ceva ardei, curățate, tocate, condimentate cu sare, piper, mentă, busuioc, cimbru. Puse în tigaie, pe foc, cu ulei și în completare apă. Către final adăugată o cutie de roșii în sos (le poți toca sau da prin blender). Ideea e să fie făcute legumele aproape de tot și să aibă și sos suficient.
Într-o tavă, pui puțin sos, adaugi foile de paste (eu le țin puțin în apă caldă înainte) și alternativ sosul de legume. De exemplu 4 rânduri de paste și 3 rânduri de legume. Mozzarela sau cașcaval ras pus sus (dacă vrei și printre straturi). Niște sos de roșii extra deasupra.
În cuptorul fierbinte maxim jumătate de oră.
Dacă nu ai mâncat două porții o dată înseamnă că lasagna ți-a ieșit nașpa și trebuie să o iei de la capăt. 😀
No bine, la cererea fanilor avem rețeta mai repede, dar atenție, e cu disclaimer: această rețetă este de fapt o maaaaare improvizație, construită pe ingredientele din frigider. 😀
Am vrut să fac cornbread – un fel de pâine-prăjitură din făină de porumb, tradițională din sudul lui USA (din câte am citit eu prin diagonală), doar că era musai să fie gluten-free, drept urmare rețetele care combinau mălaiul cu făină de grâu au picat din start; ce aveam prin casă era mălai nu făină de porumb, așa că am riscat, în ideea că dacă nu ieșea comestibil, peștii lui taică-miu urmau să fie tratați cu mâncare deluxe. ? :)))) Apoi rețetele, majoritatea au lapte în ele (sau buttermilk) și eu aveam doar iaurt. 🙂 V-am zis improvizație maximă a la dezastru șef! 😛
Voi dacă o să faceți, să combinați într-un castron ingredientele uscate și în altul cele umede, după care amestecați cele două. Exact ca la brioșe.
Eu pentru că-s dezastru, am aruncat totul într-un singur castron, în funcție de cum le-am găsit prin casă/ frigider/ cămară: 2 căni de mălai (400g), 1 iaurt mare Zuzu (400g), 2 ouă, 3 linguri de zahăr tos (aprox. 100g), 1 linguriță de sare (și a ieșit cam sărată după gustul meu, data viitoare juma de linguriță), 1 praf de copt, 1 lingură de untură (de porc, logic, deci pa-pa rețeta vegană) și echivalentul a vreo 3 linguri de margarină Unirea, tăiată după ochi. (Rețeta originală zice 4 linguri de unt topit, sigur am pus mai mult). Le-am amestecat, după care le-am mixat, ca să se topească grăsimea.
Maglavaisul are consistența aluatului de chec (sau a mămăligii cu iaurt și grăsime :))) ), l-am turnat într-o tavă de chec, pe hârtie de copt. La cuptor, foc mediu vreo 25 minute și apoi la foc mic vreo 15 minute.
Face o crustă aurie – dacă nu se arde în maroniu – și scobitoarea iese uscată.
Acum, dacă nu aveți probleme reale cu glutenul (din cele diagnosticate de gastroenterolog), puteți căuta rețete care combină și făină; în loc de iaurt se poate pune lapte; în loc de zahăr miere. Tura următoare o să încerc să trasform mălaiul în făină, să vedem ce iese… dacă iese.
No bine, am zis că va fi cea mai ușoară chestie. Că doar am făcut gem de gutui în cinci minute, o fi la fel. :)))) Daaaaa de unde… ?
2 kilograme de piersici, spălate bine și curățate de sâmburi și coajă (ținute pentru câteva minute în apă fierbinte), plus 1 kilogram de nectarine. Plus 1 kilogram de zahăr gelifiant 1:1 și jumătate de zeamă de lămâie.
Ar fi trebuit date prin mașină, dar mi-a fost lene, drept urmare a trebuit să le blanduiesc când am văzut că deși au fiert, încă sunt bucăți întregi (dacă faceți dulceață în loc de gem, e ok). Problema numărul doi este că și-au lăsat destul de multă zeamă și că – problema trei – ar fi trebuit să le fierb fără zahăr și să-l adaug doar la final, că maglavaisul meu a trebuit mestecat în continuu, că vroia să se lipească nonstop. 😀
În două borcănașe am pus și mentă, și busuioc. O ieși ceva. 🙂
No bine, succesul acestei mâncări super rapide este fasolea verde păstăi, cumpărată proaspătă din piață sau magazin. Proaspătă înseamnă că atunci când o cureți, nu are ațe și când o rupi este fragedă. Nu știu să-ți explic foarte clar, dar pot să îți arăt :))
Pregătim fasolea înainte de orice altceva. O curățăm de codițe, o rupem în bucăți mai mici, o spălăm bine de tot și o punem la fiert într-o oală mare cu apă clocotită și niște sare, pentru câteva minute. Ideea e să fie comestibilă, dar crunchy – prefiartă. 🙂 O scurgem de apă și o clătim bine.
Într-o tigaie sau cratiță punem niște ceapă tocată, usturoi tocat, sare, piper, ulei și eventual morcov și ardei, tocate mărunt. Pe foc, călite ușor, după care adăugăm fasolea prefiartă, puțină apă și cabanos tocat. Lăsăm să fiarbă până ne place consistența fasolei. Va fi dezastru dacă scade apa și o ardem – NU! Sau dacă o fierbem până e praf – NU!
Fasolea prefiartă poate fi congelată pentru o dată ulterioară atunci când avem nevoie de ea.
Ieri s-au întâmplat două lucruri simultan: am vrut să gătesc ceva, și n-am știut ce și m-am trezit că trebuie să scriu pe blog, și n-am știut ce. 😀
Drept urmare am sfârșit citind rețete vegane, cum fac de fiecare dată când vreau să mă relaxez. 🙂 Doar că de data asta era musai să și ard ceva prin bucătărie, că stomacul urla a foame. :)))
No bine, recunosc că a fost cât pe ce să cedez și să fac ceva cu lime, cocos, busuioc și porumb, dar feedback-ul nu a fost prea glorios. :))) Am refuzat și supa de roșii de la cateringul familial. Fitze, exact. :)) Dar am fost salvată în ultima secundă de o fabuloasă rețetă de supă-cremă de morcovi și ghimbir cu crutoane de pâine. Tocmai bună pentru canicula de afară.
În varianta originală niște morcovi, ghimbir și semințe de chimen se fierb, se blenduiesc, ca să ajungă supa cremă, după care se servesc cu semințe prăjite de chimen, pătrunjel verde tocat și niște felii de pâine prăjită. În varianta mea supa e lichidă și este o bază de legume (ceapă, morcov, apio, ardei verde) cu legumele tocate ff mărunt sau blanduite ușor, care se amestecă cu morcov și ghimbir tăiat fideluță și semințe de chimen, călite într-o lingură de ulei de măsline. La final, pătrunjel verde tocat deasupra și covrigei din cereale integrale, că asta aveam prin casă.
Pentru că-s dezastru, a ieșit ușor cam picantă. :))) Dar am mâncat tot, până la ultima picătură. 🙂
Presimt că o să vă placă extreeeeeeeem de mult. 🙂 Pentru că ne upgradăm de la clasicul mic cu salată de cartofi făcut la grătar, la iarbă verde la multe variante de hamburgeri, salate și alte nebunii. Practic regim de slăbire, keto-proteic. 😀
Termenul limită pentru citit, ales o rețetă, încercat, pozat și trimis feedback este 10 august. 🙂 Dați-mi un mesaj ca să vă zic unde găsiți cartea. 🙂
No bine, în ultimii ani lasagna face ravagii în meniul meu obișnuit 🙂 De la “nu mănânc așa ceva ever” la “să fie cu legume sau cu carne” credeți-mă că a fost nevoie de foarte mult efort. Și timp. 😀
Varianta de mai jos este cu carne și mazăre. Poate vă amintiți de sosul ragu, în care adăugăm către final niște mazăre.
Într-o tavă punem niște ulei și sos de roșii/carne, după care vom avea un strat de paste, un strat de ragu, un strat de mozzarella și tot așa, vreo 3-4 straturi. Ragu să aibă mai multă zeamă și să fie cald, foile de paste se pun crude. Poți pregăti lasagna de pe azi pe mâine – o ții la frigider, când s-a răcit. La cuptor, foc potrivit, vreo juma de oră sau mai mult.
Eu pun de regulă 4 rânduri de paste și 3 rânduri de ragu sau legume și pe foaia de deasupra pun cașcaval și niște sos de roșii. Și țin în prealabil vreo 5 minute pastele în apă caldă. Ideea e să aibă suficient sos, inclusiv deasupra, altfel rămân pastele nefierte dar să nu o fierbeți prea mult. Din experiență, după vreo câteva ture începi să te prinzi despre timp, temperatură, cantități șamd. 🙂
Sună dezastruos de bun, dar sosul bechamel? Să nu exagerăm totuși :)))
Tura următoare facem cu legume (la fel, mai puțin maglavaisul dintre paste). 🙂
Desertul copilăriei, comfort food, de-li-ci-os, toate sunt sinonime pentru același lucru, un desert ușor de făcut, a cărei rețetă am învățat-o în școala generală. Da, am prins un fel de ateliere de gătit/gospodărit de la care n-am învățat mare lucru, mai puțin rețetele pentru salam de biscuiți, salată de beauf și ouă umplute. Plus cum să desfac un fiert de călcat. 😀 (Nu, nu am făcut școala în anii 50…)
1 kg de biscuiți populari (sunt la kilogram, la Auchan), se rup bucățele și/sau se dau prin mașina de tocat (jumi-juma). Într-o cratiță se încălzesc, topesc și omogenizează 3-400 ml lapte, 300g zahăr (sau mai puțin, că biscuții sunt dulci), 3 lg cacao și 250g margarină. Se amestecă biscuiții cu crema, și două fiole de esență de rom. Puteți adăuga nuci, rahat tăiat, fructe uscate. Sau vișine din vișinată. Se rulează batoane în celofan și se dau la rece, în frigider, pentru câteva ore. Dacă vreți să faceți cantitate mai mare, puteți congela o parte pentru mai multe săptămâni.
Nu ai cum să fii dezastru, pentru că dacă ai pus prea mulți biscuiți, mai pregătești extra-cremă și dacă ai pus prea multă cremă, mai adaugi biscuiți. 🙂
Salamul din imagine a fost făcut de maică-mea și face parte dintr-o serie de mai multe încercări, cea mai reușită fiind cea în care procentul vișinelor a fost aproape similar cu cel al biscuiților. :))))
Dacă faceți salam de biscuiți, nu ezitați să mă chemați în vizită. 😀
Tura asta avem carte la nivelu’ meu de gătit. Adică_carte de bucate pentru copii. Cartea e pentru copii, nu bucatele.
Deci, listat rețeta, luat rețeta (tot americănească, tot în cantitățile lor, da’ parțial tradusă în cantitățile mele) în buzunar și plecat la cumpărături.
Carevasăzică rețeta. Adică rețetele. Că e doo. Și surprizăăăăăă. N-au carne.
Falafel: 400g (13oz) tin chick peas (drained), 1tbsp chopped fresh parsley, 1/2 small onion (chopped), 1tsp of ground coriander, 2tbsp of plain flour and extra for shaping, 1tsp of ground cumin,1 garlic clove (chopped), salt and pepper, 200ml (7fl oz) sunflower oil
Tzatziki: 1tsp of fresh lemon juice, 1/2 cucumber, 1 garlic clove (crushed), 1tbsp of chopped fresh mint(optional), 200g (7oz) Greek or natural yoghurt,
Pe românește, o cutie de 400 de năut, frunze de pătrunjel tocate, juma’ de ceapă tocată, coriandru praf, 2 linguri de făină, chimen pulbere, 1 cățel de usturoi tocat, sare și piper (mai mult piper decât sare), 200 de ml de ulei.
Mno, toate chestiile în afară de ulei le arunci în blender, apeși pe buton și aștepți până se fac pastă. Scoți pasta din blender, faci niște hamburgheri, îi îmbraci în făină și-i arunci în tigaie în uleiul încins. Îi lași doo – tri minute pe fiecare parte și-i pui pe ceva să se scurgă.
După care, o linguriță de suc de lamâie, juma de castravete, un cățel de usturoi stropșit, o linguriță de mentă tocată (dacă vrei), 200 de grame de iaurt. Grecesc. Cică.
Razi jumatea de castravete (și acu’ mă întreb ce fac cu jumatea ailaltă) și o storci. Că zama de castravete nu dă bine în țațichi. Aruci castravetele în castron cu zama de lămâie, usturoiu’, menta și iaurtu’, dai cu niște sare și piper peste și mesteci. Și gata.
Se manâncă împreună.
Dacă te cheamă Carmen…..
Vorbești cu mama de copchil vegetariano-vegano-chestie și-ți zice că cu năutu’ din cutie ți se împrăștie falalefu’ prin tigaie, drept urmare mai arunci și doo lingurițe de pastă de susan în compoziție. Că aia se lipește de toate. Și cică are și tone de calciu la portător. Și pentru viitor ții minte să sari peste ceapă. Că se prăjește și se simte și tie nu-ți place ceapa prăjită.
Arunci fălafelu’ în tigaie și te cocoți pe facebuce. După juma’ de mahoarcă îl întorci și te întorci pe facebuce. Ți se pare că ceva nu sună bine în tigaie, te uiți și constați că a fugit uleiu’. Că măgaru’ ăsta mâncă ulei ca o mobră.
Te apuci și mânci și-ți aduci aminte de sărățelele lu bună-ta. Chimenu’ rules!
Atîta m-am gîndit și cîcîit la alegerea rețetei de luna asta pînă a venit vara și a ales temperatura de afară numai bună de copt ardeii pe gresia de pe terasă în locul meu:
Humus cu ardei roșu (copt pe gresia de pe terasă)!
Cică merge cu crudități, de exemplu castravete sau morcov, dar așa să-l mînce cine e la cură de slăbire, io o să-l ung pe pe pîine cu gluten că și ce-i prea sănătos strică. 😀
Avem nevoie de:
-2 ardei roșii (cică tăiați în 4 și fără cotor se coc pe grătar… Fugi, bre, de-aci, i-am copt cu totul și i-am curățat și de semințe după aia că știu io mai bine :))
-400g de năut la cutie, stors și clătit (eu am luat două cutii a cîte 250 g masa scursă și am pus tot)
-2 căței de usturoi, curățați
-30 ml (2 linguri) de tahini / pastă de susan – dacă aveți, dacă nu, vă iese cum mi-a ieșit mie fără ?
-sucul de la o jumătate de lămîie
-3 linguri de ulei de măsline
-o țîră de paprică, așa, de ochiul artistului (L.E. după ce am gustat: ba am zis prostii, paprica dă și gust, nu-i numai de formă :)))
Am glumit cu coptul :)))
Ați copt ardeii, i-ați lăsat să transpire într-o oală acoperită (în carte zic să-l lăsăm într-o pungă de plastic, dar noi sîntem ecologiști, așa-i? :)) după care i-ați curățat? I-ați pus cu restul ingredientelor în blender și i-ați blenduit pînă o ieșit crema din ei? Ați transferat humusul într-un bol și l-ați pudrat cu paprică? No, asta a fost toată filozofia, mai departe poftă să aveți :).
Produsul final. Voi blenduiți mai cu spor, io am zis că e bine și așa: io l-am făcut, io-l mănînc :))) P.S. Vi se întîmplă și vouă să faceți 34 de poze și pînă la urmă să o alegeți tot pe prima ca fiind cea mai reprezentativă? :)))
Dacă vă întrebați de ce am ales fix rețeta asta apăi trebe să recunosc că de lene și de cald – rețetă mai rapidă și care să folosească mai puțin o sursă de căldură n-am găsit. 🙂 Și nu-mi pare rău că e simpatic gustul și cred că o să fie și mai bun după ce stau ingredientele puțin de povești în frigider. Altminteri iar mi-au făcut cu ochiul multe rețete, îs o grămadă de feluri de pîine pe care aș vrea să le încerc, deserturi fățoase pentru sufletul meu pereche… Dacă nu curînd, sigur la iarnă reiau cartea de bucate. 🙂
