De la Oana, avem astăzi o rețetă specială. 🙂
Deci nu știu care e treaba cu rețetele vegane extra sănătoase (nici de unde ideea că vegan e musai extra sănătos, dar asta e o altă discuție…), dar zici că autorii le-au conceput în timpul unui delir în care gîndul le stătea la friptane și cașcavaluri, dar își dădeau peste degete sistematic cu făcălețul că, deh, nu poți să scrii o carte de bucate cu de toate că atunci ești la fel cu restul lumii care nu strălucește. Parcă numai la asta le stă mintea, zău, cum să înlocuiască feluri de mîncare de dulce ca să iasă de post.
Am deschis cartea de bucate de luna asta cu maxim interes că e octombrie, dacă acuma nu ai ce face de mîncare numai cu ce ai cules din grădină, apăi nu știu cînd ai. Deja îmi frecam mîinile că pică o zacuscă americană si-gur. Sau, mă rog, alte răsfățuri cu legume și zarzavaturi. Nimic, niet, nada. Mic dejunul visează la lapte și unt ca vrabia mălai. Smoothies promit să-mi fac cînd n-o să mai am dinți, pînă atunci mestec. La antreuri găsisem hummus, dar nu vă fac iar hummus că îmi dați block. Și niște bruschete cu roșii (opa, fain!) și căpșune înecate în aceto balsamico și tăvălite în busuioc ȘI mentă (de ceeee?!!! :)))))
La prînz se propun veggie burgeri. Dacă avocado nu e, nimic nu e (oare de ce? de fapt știu de ce, ca să nu ți se facă foame la loc peste 10 minute, dar și avocadoul consumat în exces dăunează, măi…), iar salatele se presară musai cu parmezan de migdale/pecan. Așa-i zice, nici nu știam. Supra condimentat tot de zici că așa nu ne prindem că rețetele n-au vită și parmezan adevărat. Ei, aș :))) La desert prăjituri vegane cu lapți și unturi și friști vegetale. Ascultați aici că o dată zic: dacă n-ai treabă cu lactoza și nici ea cu tine, alternativele vegetale nu sînt nici mai gustoase, nici mai ieftine, nici mai sănătoase, ba din contră dacă îs umplute cu zahăr ca să aibă cît de cît gust… Și, da, chit că sînt raw tot nu putem băga în noi prăjiturele asortate cu kilogramul. Am zis.
Supărată eu rău pe așa lipsă de respect pentru gusturile delicioase ale lumii vegetale mi-am luat un dovleac butternut la super ofertă și ca să nu rămîneți flămînzi v-am făcut o supă cremă că vine toamna, acoperă-mi inima cu ceva. Am dat google search și mi-am bazat creația pe primul rezultat, o rețetă de-a lui Jamie Oliver. Dați și voi un search să vedeți cum o face el, ce a ieșit la mine e varianta minimalistă pentru leneși flămînzi :D.
Ingrediente:
1 ceapă roșie
1 morcov
2 căței de usturoi
umpic de ardei iute – aveți grijă să nu iasă prea iute, eu am pățit-o
ulei de măsline
1 kil de dovleac butternut
1 litru de supă de pui sau de legume
semințe de dovleac
No și mai departe e la mintea cocoșului. Se curăță, se taie, se călesc ceapa, morcovul, usturoiul, ardeiul cu o țîră de sare și piper. Se adaugă la vreo 10 minute dovleacul curățat și el și tăiat cubulețe și supa și se fierb împreună cca 30 de minute. Cînd îi gata pasezi tot și servești cu semințe de dovleac prăjite. Gustos, o mîncat chiar și copilu’, sățios, o să mai fac și încerc și varianta cu crutoane cu parmezan. S-aveți poftă și să vă iasă zacusca bună ca mie :).
Musai să faceți în așa fel să pice doi stropi de supă pe lîngă pentru efect artistic maxim!
Rețeta ar fi trebuit să fie din cartea numărul cinci propusă la cookingbookclubul din septembrie/octombrie, The Oh She Glows Cookbook, de Angela Liddon, dar cum membrii clubului nostru select au libertate deplină de acțiune, de data aceasta avem un proces creativ în formă pură. 🙂
—
Citește toate articolele #cookingbookclub aici.
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂