De pe vremea când una din personalitățile mele multiple a fost în Maroc. 😛
Cușcuș, apă fierbinte să-l acopere și vegeta (sau sare și piper). Vreun sfert de oră, până se evaporă toată apa. Caise uscate, curmale uscate și eventual stafide. Mărunțite. O conservă de năut fiert, scursă de zeamă și eventual curățat de coji. Pătrunjel verde tocat. Zeamă de lămâie, ulei de măsline și niște mentă tocată/praf. La final niște fulgi de migdale prăjite.
Vegan și etnic, cum s-ar zice. 😀 Are un gust bun, dulce-acrișor. Cred că cel mai important lucru este să nimerești cantitățile (of course că eu am citit doar ingredientele :)))) ).
No bine și migdalele unde-s, că nu se văd în poză? Migdalele sunt în dulap, că mi-era atât de foame că am uitat cu totul de ele. :)))))
No bine, mâine-poimâine vine primăvara și cu ea o nouă propunere pentru #cookingbookclubul nostru din această lună.
Sper că nu ați uitat că anul acesta avem #321sursedeinspirație pentru gătitul nostru cel dezastruos. 3 site-uri românești, 2 cărți surpriză și 1 bucată canal youtube.
Cea de-a doua propunere este site-ul de rețete Mega Image. Și aici aveți de ales din muuuuulte rețete, împărțite pe categorii, inclusiv rețete noi sau de sezon. În plus aveți rețete video, dacă pozele și textele nu vă satisfac. ?
Ca și data trecută încercați rețete noi, lucruri pe care nu le gătiți de obicei.
Termenul limită pentru citit, ales o rețetă, încercat, pozat și trimis feedback este 10 aprilie. (Este suficient o poză și link către rețeta originală.)
Dacă nu aș fi fost lovită în cap de astenia de primăvară, v-aș fi dat rețeta de la Cosmopolitan. 🙂 Așa va trebui să vă mulțumiți cu o rețetă hiper-calorică, care conține carbohidrați, glucide, proteine și grăsimi, plus gluten și zahăr. Da, mother of all disasters in the kitchen, varianta americană a clasicului sandviș cu pâine, unt și gem (sau miere), PB&J. 😀
Nu știți ce e PB&J? Da’ voi la ce seriale vă uitați? 😛 :)))) Peanut butter & jelly sandwich este soluția atunci când energia ta este sub nivelul mării. De preferat jeleu/ gem/ marmeladă făcută în casă, pentru că va avea și fructe, nu doar zahăr, precum produsele din comerț. 🙂 Idem untul de arahide, mai ales dacă nu sunteți fanul uleiului de palmier (se macină bine, apoi se blanduiește cu puțin ulei neutru la gust, ex. ulei de floarea soarelui, iese o pastă moale sau mai crunchy, după preferințe).
Pâine, simplă sau prăjită, întins unt de arahide, niște gem, pus felia de pâine numărul doi deasupra și mâncat.
Dezastru, nedezastru, nu exagerați, că după aia o să săriți prin casă și o să urle vecinii la voi… 😀
Chiflă fitness, peanut butter homemade și marmeladă de portocale.
După fix 10 ani de când am intrat în posesia rețetei și 99 de episoade #dezastruinbucatarie m-am încumentat să fac singura prăjitură care, din motive neelucidate, se cheamă Claudia. 🙂 Deși, la origine, este prăjitura Albina sau Albinița, mai mult ca sigur din cauza foilor cu miere de albine. 🙂 Ungurii au propria lor variantă, care se cheamă mézes krémes și care deasupra are glazură de ciocolată în loc de zahăr pudră.
Dacă vizitați cofetăriile în mod regulat, este una din prăjiturile cu foi la kilogram și care apare ca prăjitură de post. De ce de post, când rețeta originală conține untură (!!!) nu știe nimeni. Bine că nu e trecută și la prăjituri vegane că mierea numai vegană nu este… 😀
Nu este o prăjitură simandicoasă, dar este bună nene, așa, dulce-acrișoară… :))))
Pobabil că nu m-aș fi apucat de ea, că trebuie să aștepți vreo două zile să o poți tăia, dar cu ce altceva să sărbătorim cele 100 de episoade pe site, cu șaorma cu de toate? 😀 Nuuuu, cu prăji Claudia. <3
Foile: 150g zahăr, un praf de sare, 2 linguri miere și 100g unt de 82% se pun într-o crăticioară, pe foc; se amestecă, până se omogenizează, se topește zahărul și începe să fiarbă (face mici bulbuci), după care se lasă la răcit. 600g făină, 1 lingură bicarbonat se amestecă într-un castron, peste se adaugă ingredientele lichide răcite și 1 ou amestecat cu furculița cu 3 linguri de lapte. Amestecați bine și aluatul îl împărțiți în 4 bucăți, din care veți întinde pe o planșetă unsă cu puțină făină cele 4 foi (dimensiuni: tava de cuptor). Încercați să vă iasă foile aproximativ la fel, ca să nu aveți pierderi multe la final. Foile se coc pe hârtie de copt, în cuptor preîncălzit, la temperatură medie, aprox. 8 minute (în cazul meu), după ce au fost găurite cu furculița, să iasă uniform. De la miere au o culoare închisă, sunt fragile când le scoateți din cuptor, dar se întăresc, ca biscuiții. Le lăsați să se răcească bine, apoi se vor umple cu crema.
Crema: 200g unt moale, la temperatura camerei și 150g zahăr tos frecate cu mixerul, după ce se topește zahărul se adaugă grișul fiert în lapte (80g griș turnat în ploaie în 300ml lapte pus la fiert și 1 zahăr vanilat și amestecat bine cu un tel, pe foc, până se leagă, după care răcit). Iese o cremă albă.
Montat: într-o tavă sau pe un tocător pusă o foaie, jumătate din crema albă, foaia 2, 1 borcan de gem sau marmeladă (eu am pus 400g de gem de caise homemade), foaia 3, cealaltă jumătate de cremă albă și foaia 4. Deasupra prăjiturii se pune un tocător mai greu de lemn și se lasă la rece o zi-două, ca să se înmoaie foile. După care se pudrează cu zahăr pudră și se taie bucăți.
Yum cha (să mergi la dim sum) – așa se cheamă pe limba băștinașă brunch-ului cantonez (include și Hong Kong și Macau). Acest mic dejun întârziat se compune din ceai chinezesc cu aperitive și prăjiturele. Printre care am găsit și clătite cu mango. 🙂
No bine, clătitele ăstea minunate se fac destul de rapid și se mănâncă dezastruos de repede. 😀
Aluatul de clătite se face din 3 ouă medii, 250 ml de lapte (1 cană), 50g făină, 30g amidon, 25g zahăr, 10g unt topit, sare. Ouăle bătute cu telul, adăugat zahăr, un vârf de sare, făină și amidon, amestecate bine, după care turnat laptele, amestecat să nu rămână cocoloașe și la final untul topit. Într-o tigaie încălzită și cu un strop de ulei, se toarnă câte puțin aluat, se prăjesc clătitele pe o parte, cu grijă, să nu se ardă. Trebuie să iasă o clătită subțire, moale și elastică. 😀 Ies cam 12 bucăți.
Frișca: 300 ml frișcă lichidă bătută cu vreo lingură-două de zahăr pudră și niște esență de vanilie (ca pentru tort).
Când sunt reci, se pune pe mijlocul clătitei 1 lingură de frișcă și o bucată dreptunghiulară de mango, după care se împachetează în patru, cu grijă. Partea neprăjită rămâne în afară.
Acum, eu am folosit aluat normal de clătite – din rețetele de vineri – și clătite prăjite pe ambele părți, și, în loc de frișcă, am pus brânză de vaci degresată (din cea foarte fină) amestecată cu 1 lingură de zahăr vanilat și 1 lingură de zahăr pudră. Dacă nu vreți să puneți zahăr, e ok, dacă aveți un mango copt, o să iasă super dietetice. 🙂 Cred că merg și cu iaurt grecesc.
Tipa de la care am luat rețeta, zice că se pot face și cu alte fructe, de ex. căpșuni, kiwi, pepene, banane sau piersici.
Sunt dezastru!!!! Și aproape dietetice, LOL. 😛 😀 🙂
Dacă ajungeți în weekend prin zonă, la Prejmer are loc celebrul festival al clătitelor, motiv de carnaval înainte de lăsata secului (intrarea în post). Fashing-ul care începe în 11.11 la ora 11:11 cuprinde tot felul de petreceri și festivități, inclusiv carnaval cu paradă a măștilor și procesiuni stradale. În Țara Bârsei Prejmerul menține vie această tradiție săsească. 🙂
Dacă ajungeți sau nu, astăzi avem trei rețete de aluat de clătite, de încercat acasă. Plus un infinit de idei de umpluturi. 😀
1) Clătite cu ce-o fi, a celebrului Radu Anton Roman.
Ingrediente: 1 ou, 1 lingură cu vârf de făină, sare, 1 pahar cu lapte (100 ml).
Oul amestecat cu telul cu făină, adăugat un strop de sare și laptele. Aluatul este lăsat să respire 15 minute, după care clătitele se toarnă pe rând într-o tigaie de 20-25 cm, unsă cu o peliculă fină de ulei de floarea soarelui, cam jumătate de polonic și se prăjesc aproximativ jumătate de minut pe fiecare parte. Mie mi-au ieșit 4 bucăți într-o tigaie medie, de Ikea.
Dacă faceți cantitate mai mare, vă sugerez să adăugați puțin ulei direct în aluat, că altfel trebuie să ungeți tigaia de fiecare dată, să nu se prindă aluatul.
2) Crepes, de la Julia Child.
Ingrediente: 1 cană de lapte rece (250 ml), 1 cană de apă rece (250 ml), 4 ouă, 1/2 linguriță sare, 11/2 cană făină, 4 linguri de unt topit.
Aceeeași procedură, ouăle bătute cu telul, adăugat sare, făină, apa, laptele și la final untul topit. Amestecat bine să nu existe cocoloașe de făină, lăsat la frigider vreo 2 ore. Prăjite în tigaie, unsă inițial cu o peliculă fină de ulei, aluatul turnat subțire, ies aprox. 20-30 bucăți.
Eu am pus 4 linguri de ulei în loc de unt și am ținut aluatul vreo jumătate de oră la frigider, după care mi s-a părut că e prea gros, așa că am mai pus niște lapte. A ieșit un aluat fain de tot!!!
Radu Anton Roman spunea că clătita franțuzească e mai casantă și mai poroasă decât cea mioritică, dar mie aluatul franțuzesc mi s-a părut impecabil.
3) Clătite ca la tata acasă, rețeta #familiadezastru #pisiroz.
La mine acasă taică-miu e responsabil pentru clătite, pentru că a) știe să facă aluatul și b) știe să întoarcă clătitele în tigaie doar cu o mână. 🙂
Ingrediente: 2-3 ouă, 1 litru lapte, un vârf de sare, făină cât cuprinde, niște ulei de floarea soarelui.
No bine, la fel ca la rețetele anterioare, se amestecă ouăle și puțină sare cu telul, se pun alternativ, făină și lapte, astfel încât să iasă un aluat nici prea gros, nici prea lichid – exact, ca aluatul de clătite :P. La final puțin ulei și eventual, puțină apă minerală (ies mai poroase). Se lasă puțin să stea (o să vedeți că se mai îngroașă aluatul, drept urmare s-ar putea să mai puneți puțin lapte), după care se prăjesc, la fel, în tigaia unsă inițial cu un strop de ulei.
Provocarea este să faci un aluat cât mai subțire, din cât mai puține ouă. 😀
Dacă pecești aluatul, nu e bai, îl reparăm. 🙂 Dacă e prea gros, mai adaugi niște lapte sau apă. Dacă e prea subțire, mai pui niște făină, dar nu direct, că o să se facă cocoloașe, ci separat într-un alt vas, diluată în aluat. Dacă ai pus prea puține ouă și nu se leagă clătitele în tigaie, atunci, într-un vas separat mai amesteci niște ouă cu făină și le diluezi cu aluat. Dacă se lipesc, înseamnă că nu ai pus suficientă grăsime, așa că mai pui un strop de ulei (nu exagera, că nu faci cartofi prăjiți :)) )
No bine, și dacă am terminat aluatul, acum ce facem? 🙂 Umpluturile clasice de clătite, cel puțin prin zona mea culturală, sunt cu gem, cu dulceață, cu urdă și mărar sau cu brânză de vaci și stafide (cele mai bune le-am mâncat la Rapid… go figure 🙂 ). Nutella este o invenție relativ nouă și crepes Suzette nu prea se mai poartă. Înghețata poate fi o variantă pentru căldurile care vor veni. În rest, creativitatea este baza (dacă nu vreți umpluturi dulci, puteți încerca sărate).
Așa că weekendul ăsta, de Fashing și/sau Dragobete, iubește românește (sau săsește sau franțuzește) suflecă-ți mânecile și hai la ars clătite! 😛 Și, ca să dăm puțin din casă, marți, după Dragobete, avem o rețetă dezastruoasă de clătite, direct de pe continentul asiatic. 😀
…poftiți la chec cu spanac și roșii uscate 🙂 Direct din Bucătăria Lidl (care a fost propunerea ediției de luna aceasta a #cookingbookclub) în bucătăria Oanei. 🙂 Rețeta o găsiți aici.
Am ales-o pentru că aveam o punguță de roșii uscate cu care nu prea știam ce să fac, cumpărate de cînd a fost săptămîna italiană… anul trecut. Am pus spanac congelat, din cel tocat, dar nu pireu, că din ăla am avut. Am pus cam 120 de grame că m-am gîndit să iau în calcul apa care o să se evapore. Am pus doar o ceapă că era destul de mare și mi s-a părut destul, nu cred că am greșit. Oh, da, și n-am pus parmezan că eram convinsă că mai am și nu am luat. Ma gîndisem să înlocuiesc cu telemea, dar m-am răzgîndit, poate data viitoare. Nici sare n-am pus că sînt roșiile destul de sărate. În schimb oregano au avut și roșiile îmbăiate în ulei de măsline, am scăpat și eu puțin cam mult, dar nu a fost problemă.
45 de minute la cuptor mi s-a părut cam mult, dar am decis ca măcar atîta să respect din instrucțiunile din rețetă. Eu am copt în tavă de chec tapetată cu hîrtie de copt și am încălzit cuptorul înainte. A crescut frumos, mi-a făcut o creastă semeață. Mie îmi place cum a ieșit, cred că e bun și rece și cald, și la mic dejun și la cină, e colorat și arătos, pufos și miroase frumos (a … usturoi?!!). Da, pentru că roșiile mele uscate fuseseră unse sau tăvălite și în așa ceva.
Sper să vă placă și așa în varianta Shrek (în poza lor se văd clar în chec fîșii verzi și roșii, la mine e mai amestecată situația.) Atîta doar că poate n-ar fi rău să aveți puțintică răbdare și să nu-l tăiați imediat ce l-ați scos din cuptor…
PS: Am uitat să zic că am pus mai multe roșii, vreo 10, dacă tot nu am pus parmezan. Și doar două ouă pentru că… am citit greșit :)))
După cum vă amintiți, anul acesta gătim din #321sursedeinspirație, prima fiind Bucătăria Lidl. Câteva din rețetele încercate în gașca noastră, mai jos. 🙂
Focaccia cu roșii cherry – rețeta aici – am înlocuit un sfert din cantitatea de făină cu făină integrală.
Brioșe cu banane și iaurt – rețeta aici – Oana a preferat tava de chec, a folosit buttermilk în loc de lapte și nu a pus deloc zahăr… 🙂
Salată cu nuci și brânză – rețeta aici – cu telemea în loc de brânză cu mucegai și dressing simplu în loc de cel cu smântână. Comestibilă 🙂
Dacă ați încercat rețete, puteți posta pozele direct pe pagina noastră de facebook – aici. Dacă nu ați făcut poze, să vă fie de bine. 🙂 Și dacă nu ați avut timp de gătit, nu-i bai, mai sunt luni în sac… pardon, an. 😀
Marți o să avem un special cu o rețetă tot din Bucătăria Lidl, colorată și plină de vitamine. Plus spanac. 😛 (Ai făcut-o tu? No way Jose!!!) :))
Următoarea întâlnire virtuală a clubului nostru va fi la începutul lunii martie.
Din dragoste pentru voi (și mai ales pentru mine :P), Chef ne-a făcut astăzi tort Pădurea Neagră, faimosul tort nemțesc cunoscut și sub denumirea de Black Forestgâteau sau Schwarzwälder Kirschtorte.
Tortul, în varianta lui originală, conține patru ingrediente principale: un blat de ciocolată, cireșe, frișcă și lichior de cireșe (vișinată).
În varianta noastră, ușor modificată, frișca este amestecată cu mascarpone (să o mănânce și membrii familiei care nu-s fani frișcă) și zahărul este redus la maxim.
Blatul: 8 ouă, (240g) 8 linguri zahăr (6 brun, 2 zahăr vanilat), (200g) 8 linguri făină, 70g cacao neagră, 6 linguri ulei, 4 linguri apă calduță, un plic praf copt, un praf de sare.
Gălbenușurile cu 1/2 din zahăr + ulei + apa se bat cu mixerul până se topește zahărul, albușurile + cealaltă jumătate de zahăr și sare se bat spumă tare (ca la bezele), făina se amestecă cu cacao + praf de copt și se încorporează cu gălbenușurile bătute în albuș. Se coace la 180 C, 30-40 min sau până este copt complet (dacă bagi o scobitoare în mijloc trebuie să iasă curată). Se lasă să se răcească complet în tava de copt, se taie în 3 straturi, din care un strat se sfărâmă într-un bol și se folosește la decorat.
Crema: 500g mascarpone, 600 ml frișcă, 75g zahăr pudră, 1 plic de gelatină alimentară.
Brânza mascarpone se amestecă cu mixerul împreună cu zahărul, se adaugă frișca și se bat în continuare până se întărește frișca. Crema se poate stabiliza cu gelatină (7g gelatină + 30 ml apă rece, se lasă să se hidrateze gelatina apoi se topește pe baie de apa și se adaugă în cremă amestecând continuu până se încorporează toată gelatina).
Fructe: cireșe/vișine fără sâmburi, proaspete sau din compot, 50g zahăr, 50ml apă, 100ml vișinată sau lichior de cireșe.
Într-o cratiță se aduce la punctul de fierbere zahărul cu apa și cu alcoolul, se adaugă fructele și se fierbe până ce cantitatea de lichid rămâne la jumătate. Se răcește complet înainte de folosire.
Pentru însiropat blat: 75g zahăr brun +75ml apă se fierbe până se topește zahărul și se răcește complet înainte de folosire.
Extra: 100g ciocolată amăruie min. 60%.
Asamblare: un strat de blat se însiropează, se pune un strat de cremă și 1/2 din cantitatea de fructe, apoi se pune celălalt strat de blat însiropat + crema. Se acoperă marginile în cremă, se tapetează cu bucățele de blat sfărâmat, se decorează pe margine cu aveline din restul de cremă și ciocolată amăruie iar în mijloc se pun restul de cireșe.
Dacă preferați varianta în care cumpărați gata din magazin un blat de cacao, peste care puneți frișcă, cireșe și vișinată, nu vă suiți la volan!!! 😀
Este dezastruos de bun. Doar că vreo două zile nu te mai poți sui pe cântar. :))))
Happy Valentine’s! Și nu uitați că tortul se mănâncă cu prietenii. 😛
Am vrut să fac salata asta anul trecut, pentru bookclubul din decembrie, am cumpărat chiar și ridichile, dar degeaba, n-am avut timp. 🙂 Oana în schimb nu s-a lăsat, așa că astăzi avem rețetă restantă. De fițe. 😀
–
Bine că am citit cartea lui Jamie Oliver cu rețete de Crăciun în noiembrie că la fix am făcut salata asta a lui de Anul Nou… chinezesc! Cred că am luat în serios faza cu „Să fie X-mas în fiecare zi!”, mai rămâne să mă apuc de frământat cozonaci…
Dar să revenim la oile noastre. Din cantitățile din rețeta
originală cică ies 12 porții, io n-am ce face cu 12 porții, așa că am redus
după ureche până au ieșit două. Pe una am mâncat-o imediat, cu tocană de
cartofi, pe cealaltă am mâncat-o ofilită a doua zi, dar n-am pățit nimic. E
bună, e crocantă, e dulcică, e colorată și mai altfel dacă v-ați plictisit de
salata de varză, interesantă mâna aia de migdale și afine aruncate la final.
E nevoie de:
1 ceapă roșie
2 morcovi mari (și tari, că altfel nu iese julienne-ul…)
2 mere
500 g de varză roșie
500 g de varză albă
1 lingură de muștar (integral zice, ce-o hi aia?)
4 linguri de oțet alb de vin (ei, da, că ăla de mere tușește… eu
din ăla am avut, din ăla am pus)
ulei extra virgin de măsline
1 legătură de ridichi (n-am avut)
1/2 de lămâie
100 g de fulgi de migdale (n-am avut fulgi, am mărunțit migdale
la robot, n-a fost bai)
100 g de fructe uscate (io am pus afine)
30 g de pătrunjel (nici din ăsta n-am avut)
Am avut și am pus că a zis Jamie că putem să punem și altceva,
important să fie fresh and crunchy, adică proaspăt și crocant cum ar veni,
sfeclă roșie și gutuie.
Important e să tăiem cât mai fin tot, tot, tot. Începem cu ceapa
care se amestecă imediat cu muștarul, oțetul, 4 linguri de ulei, un praf de
sare și piper ca să-i mai ia din asprime.
Urmează verzele care se pun peste ceapa tratată, morcovii,
ridichile, merele (care se stropesc imediat cu suc de lămâie ca să nu se
decoloreze) etc. La final de adaugă migdalele prăjite (puțin, nu până iese fum
cum am făcut eu!) și fructele uscate. La final se toacă pătrunjelul și se pune
deasupra.
Cică se poate da salata așa, în straturi, la frigider, se scoate și se amestecă doar când e momentul să fie servită. S-aveți poftă!
