Anul ăsta toate articolele cu experimentele mele din bucătărie vor avea eticheta de “dezastru în bucătărie”. Pentru că vor fi rețete pentru dezastre la fel de mari ca mine. 😀 Pentru toți ceilalți există site-urile de specialitate. 🙂
La finalul anului trecut am vrut să fac grisine. Din rețeta de pe net părea super simplu și ușor, doar că în realitate am luat o mică țeapă. În loc de grisine mi-au ieșit un fel de chestii lunguiețe de aluat de pizza și mirodenii, în care după câteva zile puteai să-ți rupi și dinții…
Episodul ăsta m-a liniștit pentru vreo lună și ceva (și cele 2 kile puse în plus :)) ), doar că mi-am amintit de covrigii bavarezi și am zis, ok, să vedem cum se fac ei și dacă pot fi reproduși acasă.
Am dat peste 2 tipuri de aluat – unul care seamănă cu aluatul de pizza, doar că este făcut cu ingrediente măsurate și nu puse din ochi, cum fac eu de obicei (lol Claudia!); cel de-al doilea are lapte și unt în el – experimentăm într-o zi și varianta asta și revenim cu concluzii.
Pentru aluatul din care mie mi-au ieșit 10 bucăți: 10 g drojdie (1 plic), 30 grame zahăr (1 lingură), 300 ml apă călduță, sare după preferințe – lăsate câteva minute, să se activeze drojdia, 500 g făină. Eu am uitat sarea – de regulă uit câte ceva :)) – și am frământat cu robotul vreo 5 minute și la final cu mâna, să se omogenizeze bine toate ingredientele. Lăsat vreo oră la dospit până își dublează volumul, după care amestecat de vreo câteva ori, să iasă bulele de aer și porționat în 10. Și acum vine partea super mișto: fiecare bucată se modelează sub formă de covrig, cu partea din mijloc mai groasă și celelate rulate, să iasă un fel de 8. Înainte de copt, fiecare covrig se bagă pentru 10 secunde într-o soluție cu bicarbonat – într-o oală cu 3,5 l apă fierbinte, pe foc, se adaugă 3 linguri de bicarbonat, se amestecă. Covrigii scurși se pun pe hârtie de copt, se taie ușor pe partea groasă, se presară cu sare grunjoasă și apoi se coc în cuptor la foc potrivit, 20-30 minute, până se colorează. Ai mei au ieșit cu gust de sticksuri, crocanți pe dinafară și fluffy în interior și și-au cam pierdut forma de covrig, pentru că n-au avut suficient loc în tavă. :))) Dar e ok, că îi pot folosi la senvișuri. 🙂
Și dacă nu mă credeți pe cuvânt, linkul ăsta duce către un filmuleț cu un nene simpatic, care face aproximativ același lucru, doar că pune zahăr brun și amestecă drojdia direct în aluat.
Ultimul covrig pe care l-am copt și-a păstrat cât de cât forma, deși arată mai trist decât colegii. Nu e bai, nu cred că va rezista prea mult :))
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂