Yum cha (să mergi la dim sum) – așa se cheamă pe limba băștinașă brunch-ului cantonez (include și Hong Kong și Macau). Acest mic dejun întârziat se compune din ceai chinezesc cu aperitive și prăjiturele. Printre care am găsit și clătite cu mango. 🙂
No bine, clătitele ăstea minunate se fac destul de rapid și se mănâncă dezastruos de repede. 😀
Aluatul de clătite se face din 3 ouă medii, 250 ml de lapte (1 cană), 50g făină, 30g amidon, 25g zahăr, 10g unt topit, sare. Ouăle bătute cu telul, adăugat zahăr, un vârf de sare, făină și amidon, amestecate bine, după care turnat laptele, amestecat să nu rămână cocoloașe și la final untul topit. Într-o tigaie încălzită și cu un strop de ulei, se toarnă câte puțin aluat, se prăjesc clătitele pe o parte, cu grijă, să nu se ardă. Trebuie să iasă o clătită subțire, moale și elastică. 😀 Ies cam 12 bucăți.
Frișca: 300 ml frișcă lichidă bătută cu vreo lingură-două de zahăr pudră și niște esență de vanilie (ca pentru tort).
Când sunt reci, se pune pe mijlocul clătitei 1 lingură de frișcă și o bucată dreptunghiulară de mango, după care se împachetează în patru, cu grijă. Partea neprăjită rămâne în afară.
Acum, eu am folosit aluat normal de clătite – din rețetele de vineri – și clătite prăjite pe ambele părți, și, în loc de frișcă, am pus brânză de vaci degresată (din cea foarte fină) amestecată cu 1 lingură de zahăr vanilat și 1 lingură de zahăr pudră. Dacă nu vreți să puneți zahăr, e ok, dacă aveți un mango copt, o să iasă super dietetice. 🙂 Cred că merg și cu iaurt grecesc.
Tipa de la care am luat rețeta, zice că se pot face și cu alte fructe, de ex. căpșuni, kiwi, pepene, banane sau piersici.
Sunt dezastru!!!! Și aproape dietetice, LOL. 😛 😀 🙂
Dacă ajungeți în weekend prin zonă, la Prejmer are loc celebrul festival al clătitelor, motiv de carnaval înainte de lăsata secului (intrarea în post). Fashing-ul care începe în 11.11 la ora 11:11 cuprinde tot felul de petreceri și festivități, inclusiv carnaval cu paradă a măștilor și procesiuni stradale. În Țara Bârsei Prejmerul menține vie această tradiție săsească. 🙂
Dacă ajungeți sau nu, astăzi avem trei rețete de aluat de clătite, de încercat acasă. Plus un infinit de idei de umpluturi. 😀
1) Clătite cu ce-o fi, a celebrului Radu Anton Roman.
Ingrediente: 1 ou, 1 lingură cu vârf de făină, sare, 1 pahar cu lapte (100 ml).
Oul amestecat cu telul cu făină, adăugat un strop de sare și laptele. Aluatul este lăsat să respire 15 minute, după care clătitele se toarnă pe rând într-o tigaie de 20-25 cm, unsă cu o peliculă fină de ulei de floarea soarelui, cam jumătate de polonic și se prăjesc aproximativ jumătate de minut pe fiecare parte. Mie mi-au ieșit 4 bucăți într-o tigaie medie, de Ikea.
Dacă faceți cantitate mai mare, vă sugerez să adăugați puțin ulei direct în aluat, că altfel trebuie să ungeți tigaia de fiecare dată, să nu se prindă aluatul.
2) Crepes, de la Julia Child.
Ingrediente: 1 cană de lapte rece (250 ml), 1 cană de apă rece (250 ml), 4 ouă, 1/2 linguriță sare, 11/2 cană făină, 4 linguri de unt topit.
Aceeeași procedură, ouăle bătute cu telul, adăugat sare, făină, apa, laptele și la final untul topit. Amestecat bine să nu existe cocoloașe de făină, lăsat la frigider vreo 2 ore. Prăjite în tigaie, unsă inițial cu o peliculă fină de ulei, aluatul turnat subțire, ies aprox. 20-30 bucăți.
Eu am pus 4 linguri de ulei în loc de unt și am ținut aluatul vreo jumătate de oră la frigider, după care mi s-a părut că e prea gros, așa că am mai pus niște lapte. A ieșit un aluat fain de tot!!!
Radu Anton Roman spunea că clătita franțuzească e mai casantă și mai poroasă decât cea mioritică, dar mie aluatul franțuzesc mi s-a părut impecabil.
3) Clătite ca la tata acasă, rețeta #familiadezastru #pisiroz.
La mine acasă taică-miu e responsabil pentru clătite, pentru că a) știe să facă aluatul și b) știe să întoarcă clătitele în tigaie doar cu o mână. 🙂
Ingrediente: 2-3 ouă, 1 litru lapte, un vârf de sare, făină cât cuprinde, niște ulei de floarea soarelui.
No bine, la fel ca la rețetele anterioare, se amestecă ouăle și puțină sare cu telul, se pun alternativ, făină și lapte, astfel încât să iasă un aluat nici prea gros, nici prea lichid – exact, ca aluatul de clătite :P. La final puțin ulei și eventual, puțină apă minerală (ies mai poroase). Se lasă puțin să stea (o să vedeți că se mai îngroașă aluatul, drept urmare s-ar putea să mai puneți puțin lapte), după care se prăjesc, la fel, în tigaia unsă inițial cu un strop de ulei.
Provocarea este să faci un aluat cât mai subțire, din cât mai puține ouă. 😀
Dacă pecești aluatul, nu e bai, îl reparăm. 🙂 Dacă e prea gros, mai adaugi niște lapte sau apă. Dacă e prea subțire, mai pui niște făină, dar nu direct, că o să se facă cocoloașe, ci separat într-un alt vas, diluată în aluat. Dacă ai pus prea puține ouă și nu se leagă clătitele în tigaie, atunci, într-un vas separat mai amesteci niște ouă cu făină și le diluezi cu aluat. Dacă se lipesc, înseamnă că nu ai pus suficientă grăsime, așa că mai pui un strop de ulei (nu exagera, că nu faci cartofi prăjiți :)) )
No bine, și dacă am terminat aluatul, acum ce facem? 🙂 Umpluturile clasice de clătite, cel puțin prin zona mea culturală, sunt cu gem, cu dulceață, cu urdă și mărar sau cu brânză de vaci și stafide (cele mai bune le-am mâncat la Rapid… go figure 🙂 ). Nutella este o invenție relativ nouă și crepes Suzette nu prea se mai poartă. Înghețata poate fi o variantă pentru căldurile care vor veni. În rest, creativitatea este baza (dacă nu vreți umpluturi dulci, puteți încerca sărate).
Așa că weekendul ăsta, de Fashing și/sau Dragobete, iubește românește (sau săsește sau franțuzește) suflecă-ți mânecile și hai la ars clătite! 😛 Și, ca să dăm puțin din casă, marți, după Dragobete, avem o rețetă dezastruoasă de clătite, direct de pe continentul asiatic. 😀
…poftiți la chec cu spanac și roșii uscate 🙂 Direct din Bucătăria Lidl (care a fost propunerea ediției de luna aceasta a #cookingbookclub) în bucătăria Oanei. 🙂 Rețeta o găsiți aici.
Am ales-o pentru că aveam o punguță de roșii uscate cu care nu prea știam ce să fac, cumpărate de cînd a fost săptămîna italiană… anul trecut. Am pus spanac congelat, din cel tocat, dar nu pireu, că din ăla am avut. Am pus cam 120 de grame că m-am gîndit să iau în calcul apa care o să se evapore. Am pus doar o ceapă că era destul de mare și mi s-a părut destul, nu cred că am greșit. Oh, da, și n-am pus parmezan că eram convinsă că mai am și nu am luat. Ma gîndisem să înlocuiesc cu telemea, dar m-am răzgîndit, poate data viitoare. Nici sare n-am pus că sînt roșiile destul de sărate. În schimb oregano au avut și roșiile îmbăiate în ulei de măsline, am scăpat și eu puțin cam mult, dar nu a fost problemă.
45 de minute la cuptor mi s-a părut cam mult, dar am decis ca măcar atîta să respect din instrucțiunile din rețetă. Eu am copt în tavă de chec tapetată cu hîrtie de copt și am încălzit cuptorul înainte. A crescut frumos, mi-a făcut o creastă semeață. Mie îmi place cum a ieșit, cred că e bun și rece și cald, și la mic dejun și la cină, e colorat și arătos, pufos și miroase frumos (a … usturoi?!!). Da, pentru că roșiile mele uscate fuseseră unse sau tăvălite și în așa ceva.
Sper să vă placă și așa în varianta Shrek (în poza lor se văd clar în chec fîșii verzi și roșii, la mine e mai amestecată situația.) Atîta doar că poate n-ar fi rău să aveți puțintică răbdare și să nu-l tăiați imediat ce l-ați scos din cuptor…
PS: Am uitat să zic că am pus mai multe roșii, vreo 10, dacă tot nu am pus parmezan. Și doar două ouă pentru că… am citit greșit :)))
După cum vă amintiți, anul acesta gătim din #321sursedeinspirație, prima fiind Bucătăria Lidl. Câteva din rețetele încercate în gașca noastră, mai jos. 🙂
Focaccia cu roșii cherry – rețeta aici – am înlocuit un sfert din cantitatea de făină cu făină integrală.
Brioșe cu banane și iaurt – rețeta aici – Oana a preferat tava de chec, a folosit buttermilk în loc de lapte și nu a pus deloc zahăr… 🙂
Salată cu nuci și brânză – rețeta aici – cu telemea în loc de brânză cu mucegai și dressing simplu în loc de cel cu smântână. Comestibilă 🙂
Dacă ați încercat rețete, puteți posta pozele direct pe pagina noastră de facebook – aici. Dacă nu ați făcut poze, să vă fie de bine. 🙂 Și dacă nu ați avut timp de gătit, nu-i bai, mai sunt luni în sac… pardon, an. 😀
Marți o să avem un special cu o rețetă tot din Bucătăria Lidl, colorată și plină de vitamine. Plus spanac. 😛 (Ai făcut-o tu? No way Jose!!!) :))
Următoarea întâlnire virtuală a clubului nostru va fi la începutul lunii martie.
Din dragoste pentru voi (și mai ales pentru mine :P), Chef ne-a făcut astăzi tort Pădurea Neagră, faimosul tort nemțesc cunoscut și sub denumirea de Black Forestgâteau sau Schwarzwälder Kirschtorte.
Tortul, în varianta lui originală, conține patru ingrediente principale: un blat de ciocolată, cireșe, frișcă și lichior de cireșe (vișinată).
În varianta noastră, ușor modificată, frișca este amestecată cu mascarpone (să o mănânce și membrii familiei care nu-s fani frișcă) și zahărul este redus la maxim.
Blatul: 8 ouă, (240g) 8 linguri zahăr (6 brun, 2 zahăr vanilat), (200g) 8 linguri făină, 70g cacao neagră, 6 linguri ulei, 4 linguri apă calduță, un plic praf copt, un praf de sare.
Gălbenușurile cu 1/2 din zahăr + ulei + apa se bat cu mixerul până se topește zahărul, albușurile + cealaltă jumătate de zahăr și sare se bat spumă tare (ca la bezele), făina se amestecă cu cacao + praf de copt și se încorporează cu gălbenușurile bătute în albuș. Se coace la 180 C, 30-40 min sau până este copt complet (dacă bagi o scobitoare în mijloc trebuie să iasă curată). Se lasă să se răcească complet în tava de copt, se taie în 3 straturi, din care un strat se sfărâmă într-un bol și se folosește la decorat.
Crema: 500g mascarpone, 600 ml frișcă, 75g zahăr pudră, 1 plic de gelatină alimentară.
Brânza mascarpone se amestecă cu mixerul împreună cu zahărul, se adaugă frișca și se bat în continuare până se întărește frișca. Crema se poate stabiliza cu gelatină (7g gelatină + 30 ml apă rece, se lasă să se hidrateze gelatina apoi se topește pe baie de apa și se adaugă în cremă amestecând continuu până se încorporează toată gelatina).
Fructe: cireșe/vișine fără sâmburi, proaspete sau din compot, 50g zahăr, 50ml apă, 100ml vișinată sau lichior de cireșe.
Într-o cratiță se aduce la punctul de fierbere zahărul cu apa și cu alcoolul, se adaugă fructele și se fierbe până ce cantitatea de lichid rămâne la jumătate. Se răcește complet înainte de folosire.
Pentru însiropat blat: 75g zahăr brun +75ml apă se fierbe până se topește zahărul și se răcește complet înainte de folosire.
Extra: 100g ciocolată amăruie min. 60%.
Asamblare: un strat de blat se însiropează, se pune un strat de cremă și 1/2 din cantitatea de fructe, apoi se pune celălalt strat de blat însiropat + crema. Se acoperă marginile în cremă, se tapetează cu bucățele de blat sfărâmat, se decorează pe margine cu aveline din restul de cremă și ciocolată amăruie iar în mijloc se pun restul de cireșe.
Dacă preferați varianta în care cumpărați gata din magazin un blat de cacao, peste care puneți frișcă, cireșe și vișinată, nu vă suiți la volan!!! 😀
Este dezastruos de bun. Doar că vreo două zile nu te mai poți sui pe cântar. :))))
Happy Valentine’s! Și nu uitați că tortul se mănâncă cu prietenii. 😛
Am vrut să fac salata asta anul trecut, pentru bookclubul din decembrie, am cumpărat chiar și ridichile, dar degeaba, n-am avut timp. 🙂 Oana în schimb nu s-a lăsat, așa că astăzi avem rețetă restantă. De fițe. 😀
–
Bine că am citit cartea lui Jamie Oliver cu rețete de Crăciun în noiembrie că la fix am făcut salata asta a lui de Anul Nou… chinezesc! Cred că am luat în serios faza cu „Să fie X-mas în fiecare zi!”, mai rămâne să mă apuc de frământat cozonaci…
Dar să revenim la oile noastre. Din cantitățile din rețeta
originală cică ies 12 porții, io n-am ce face cu 12 porții, așa că am redus
după ureche până au ieșit două. Pe una am mâncat-o imediat, cu tocană de
cartofi, pe cealaltă am mâncat-o ofilită a doua zi, dar n-am pățit nimic. E
bună, e crocantă, e dulcică, e colorată și mai altfel dacă v-ați plictisit de
salata de varză, interesantă mâna aia de migdale și afine aruncate la final.
E nevoie de:
1 ceapă roșie
2 morcovi mari (și tari, că altfel nu iese julienne-ul…)
2 mere
500 g de varză roșie
500 g de varză albă
1 lingură de muștar (integral zice, ce-o hi aia?)
4 linguri de oțet alb de vin (ei, da, că ăla de mere tușește… eu
din ăla am avut, din ăla am pus)
ulei extra virgin de măsline
1 legătură de ridichi (n-am avut)
1/2 de lămâie
100 g de fulgi de migdale (n-am avut fulgi, am mărunțit migdale
la robot, n-a fost bai)
100 g de fructe uscate (io am pus afine)
30 g de pătrunjel (nici din ăsta n-am avut)
Am avut și am pus că a zis Jamie că putem să punem și altceva,
important să fie fresh and crunchy, adică proaspăt și crocant cum ar veni,
sfeclă roșie și gutuie.
Important e să tăiem cât mai fin tot, tot, tot. Începem cu ceapa
care se amestecă imediat cu muștarul, oțetul, 4 linguri de ulei, un praf de
sare și piper ca să-i mai ia din asprime.
Urmează verzele care se pun peste ceapa tratată, morcovii,
ridichile, merele (care se stropesc imediat cu suc de lămâie ca să nu se
decoloreze) etc. La final de adaugă migdalele prăjite (puțin, nu până iese fum
cum am făcut eu!) și fructele uscate. La final se toacă pătrunjelul și se pune
deasupra.
Cică se poate da salata așa, în straturi, la frigider, se scoate și se amestecă doar când e momentul să fie servită. S-aveți poftă!
Manakish, manaeesh, man’ousheh vine din zona Orientului Mijlociu (originară din Liban) și este o pâine plată similară cu pizza. Aluatul poate fi acoperit cu cimbru, brânză sau carne tocată. Toppingul de cimbru și alte condimente se cheamă Za’atar.
Eu am folosite rețeta lui Paul Hollywood, care spune că pentru o porție (3 bucăți mari) aveți nevoie de 500g făină, 360g apă călduță, 10g sare, 25g zahăr tos, 10g drojdie uscată, 20ml ulei măsline. Amestecate bine și frământate vreo 10 minute. Aluatul moale și elastic se lasă vreo oră la dospit – până își dublează volumul. Împărțit în 3 bucăți, dat forma unor cercuri plate, pus deasupra Za’atarul, lăsat vreo 20 de minute până se încălzește bine cuptorul, băgat la cuptor 15 minute la 230grade.
Za’atarul se face din 3 linguri semințe de susan, 2 linguri cimbru uscat, 1 lingură măghiran uscat și 2 linguri jumătate ulei de măsline. Amestecat bine.
Eu am făcut din jumătate de cantitate, făina a fost 2/3 făină integrală (din Kaufland) și 1/3 făină de 650 și am copt aproape jumătate de oră. Da, în cuptorul meu cel dezastru. Motiv pentru care s-au ars ușor pe fund, dar am mâncat tot-tot-tot. :)))
Paul recomandă mâncatul la micul dejun împreună cu baba ganoush (clasica salată de vinete); wiki zice că merge combinat cu brânză feta și ceai de mentă sau mezze (platou combinat de măsline, hummus, legume, carne etc).
No bine această rețetă, care sună îngrozitor, este în traducere liberă o tigaie de paste de casă cu verdețuri cu speck și varză acră neamțească (din cea murată cu oțet).
În practică se face destul de rapid, dacă sunteți inteligenți și cumpărați ingredientele dintr-un Lidl sau Kaufland, respectiv tăiței spaetzle (paste cu ou), pe care îi fierbeți și o conservă de varză murată.
Cum eu sunt mai dezastru de fel, am vrut să reconstruiesc rețeta de la zero. 😀 Așa că m-am apucat să fac tăiței de casă, cum spunea la rețetă, din 2 ouă, 150g făină, sare, o legătură de pătrunjel verde pe care am înlocuit-o cu jumătate de păstârnac ras și niște frunze de țelină tocate, că asta era prin frigider și 2-3 linguri de apă minerală. 🙂 Trebuie să iasă un aluat dubios, mai curgător, dar care poate fi dat pe răzătoare. 😛 :))))) Care după ce se amestecă bine, se lasă o oră să stea (logic că am sărit peste etapa asta…). Faza e că trebuie și o răzătoare specială, nu din cea cu patru pereți, că altfel pățiți ca mine, să sfârșiți turnând tăițeii cu lingurița în oala cu apa de fiert. 😀
Cert este că într-un final au ieșit, dar a trebuit să îi pun în tigaie, cu puțin ulei și încă sare, piper, chimen și coriandru, că nu aveau niciun gust. 🙂
O cutie de speck (găsiți la Lidl), o ceapă roșie tocată, varza murată și ulei se pun pe foc, să se rumească jumătate de oră. După care se combină cu pastele. Extra condimente. Frunze verzi deasupra, pentru decor.
Genul de mâncare pentru vremea de afară. 🙂
Rețeta este de pe lecker.de. Dacă vreți să învățați să faceți Spaetzle aveți aici un clip video.
Astăzi avem o rețetă tocmai bună pentru vremea de afară. De la mama, că eu sunt certată cu spanacul de când eram kinder. :))) No bine, fie, recunosc, îl mânânc crud în salată, dar cam atât. Momentan. 😀
Și de unde visezi tu spanac și urdă în toiul iernii Claudia? Din congelatorul tău de acasă sau din frigiderele din magazin. 😛 În loc de urdă poți folosi ricotta, same thing, iar spanacul congelat alege-l pe cel întreg.
Într-o tigaie vei pune niște ulei de măsline (nu foarte mult, că suntem la dietă) și câțiva căței de usturoi, deasupra arunci o conservă de roșii în bulion (din cele întregi, pe care le mărunțești cu cuțitul) și aștepți să fiarbă ușor; în sos arunci câteva bucăți de spanac congelat; când s-a dezghețat, adaugi o cutie de urdă/ricotta. Condimentat cu sare și piper.
Mama a folosit sosul la paste. Dezastrul de mine a strâmbat din nas dar a apreciat rețeta vegetariană și ideea combinației colorate și plină de vitamine. 🙂
Am fost în vizită la prieteni și am plecat, ca românul din Ardeal, cu vreo trei rețete de supe ungurești. 😛 Astăzi avem karalábéleves sau supă de gulii, extrem de vegană, că baza a fost supă de legume. :))
Pentru supa mea de gulii am tocat niște ceapă roșie și am dat o gulie curățată pe răzătoarea cea mare (puteți să tocați și frunzele dacă sunt fragede); le-am pus într-o oală cu puțin ulei de floarea soarelui și niște sare să se călească ușor, după care am turnat deasupra baza de legume (morcovi, ceapă și păstârnac fierte cu apă și vegeta și lăsat să scadă, după care strecurată zeama și folosită la alte preparate). La final piper măcinat și niște frunze tocate de apio (țelină).
Prietena mea pune și ardei tocat – doar că eu am uitat, ca un dezastru ce sunt 😀 – și la final o îngroașă cu tradiționalul rântaș (făină călită în puțin ulei).
Dacă vreți să fiți și mai aproape de rețeta tradițională, atunci aruncați în oală ceapa, niște slănină afumată sau kaizer tăiate bucățele mici și gulia, căliți în ulei și stingeți cu apă. La final rântaș și găluști făcute din făină ca la gulaș ( csipetke, ou amestecat cu făină).
