Ep. special – Ratatouille

Mdeci, mi-a lăsat gura apă la toate cărnurile din cartea de bucate de luna asta, dar m-am temut că mă duc la măcelărie și-mi iau un satîr între ochi dacă încep cu:

-Vita asta a fost hrănită cu iarbă?

-Da, doamnă, se poate? Noi dăm de mîncare doar iarbă bio, ecologică, nestropită, de export vacilor noastre!

-Ntzzzz, nu-i bine că zice dl Bourdain că iese carnea cam ațoasă, trebe trecut pe grăunțe la un moment dat… Lăsați că iau niște pui …de sfeclă de peste drum sau cum s-o zice la baby beets. :)))

Nu că e faină cartea, doar că e pentru oameni cărora nu le e foame. Oameni cu răbdare multă și timp din belșug să caute toate ingredientele și mirodeniile de pe listă. De-aia și era așa silfid Anthony, Dumnezeu să-l hodinească, umbla mult pe jos după prafuri de stele de pus în mîncare. Io n-am avut energie nici să caut în dicționar ceeaia :))). Rețetele sînt pentru oameni cu gusturi sofisticate care fac diferența între papară și omletă, am zis :))).

Noi nu sîntem așa. La noi în familie avem mereu doar condimentul ăla esențial care face ca orice cartof fiert să fie DE-LI-CIOS: se cheamă hămeseală :))). La noi sofisticare înseamnă că am curățat cartoful de coajă și haute cuisine că am pus unt și sare pe el :))).

Pe mine, cînd văd rețete în care amestecuri diverse „se odihnesc“ cu orele la frigider sau hălci care se lăfăie o normă întreagă la cuptor, mă apucă gelozia că io rar îmi permit luxuri din astea, nu mi se corect ca mîncarea mea să aibă o viață mai bună ca mine :))), îmi ung o felie de pîine, orice fel de pîine, cu unt și mă uit la poze mai departe :))). În cartea asta am descoperit culmea slow-food-ului: un sendviș care se pregătește în două zile :))).

Dar să revenim la rețeta aleasă de mine. Apropo, uite așa ajunge omul vegan, nu știe cum să aleagă carnea, e intimidat, se gîndește că n-o să-i iasă cum trebuie și alege Ratatouille că știe toate ingredientele, inclusiv de unde să le ia.

Tot ce vă trebuie plus cîțiva căței de usturoi, jumătate de ceașcă de sos de roșii, ulei de măsline, aceto balsamico dacă n-aveți din ăla învechit doi ani, puneți de care aveți că io zic că se poate, sare, piper, cimbru și busuioc verde.

Am început prin a-mi lua o săptămînă concediu. Am vrut să ies la pensie că eram sigură că o viață de om nu-mi e de ajuns ca să-mi iasă cubulețele perfecte din poza ilustrativă din carte, dar mi-au refuzat cererea :))). Loați de judecați. Să știți că m-am străduit.

Ingredientele mărunțite profesionist

Cum mi-au ieșit mie. De menționat încă un moment de nesupunere din partea mea că eu am pus toată vînăta, chiar dacă nu aveau toate cubulețele piele cum a zis dl Bourdain că musai trebe în ideea că io m-am nesupus, io mănînc :).

Partea cu tocatul a fost floare la ureche, stați să vedeți cînd trebe să călești se-pa-rat ceapa și usturoiul cu tomata, apoi vînăta cu vînăta, dovleacul cu dovleacul, ardeiul numai cu ardeiul, dovlecelul solo… Dacă ai ca mine o singură tigaie pe care trebe s-o ștergi după fiecare legumă conform instrucțiunilor, te bucuri că n-ai copii că le ratai majoratul și absolvirea facultății numai ca să nu se amestece gusturile prea repede :))).

Dar uite ce poză frumoasă… :))) A meritat, zău :). Da, ardeiul a fost ultimul călit și da, e aproape crud că n-am mai avut răbdare :)))

No și cînd sînteți gata cu călitul, lăsați să se răcească toate separat și apoi amestecați legumele și ierburile, stropiți cu ulei și aceto balsamico după gust, și iar lăsați în pace proiectul, de data asta 3-4 ore, timp în care dați fuga pînă la cel mai apropiat McDonald’s ca să nu muriți de foame :))). Aveți timp și să semnați actele de divorț că soțul e cam carnivor, incompatibilitate, alea-alea, și nici desert n-ați avut să-i dați – de ce? Citiți cartea și aflați, personal io-s de acord cu abordarea, dar fostul soț nu, nepotrivire de caracter, alea-alea :))).

Rezultatul final care pun pariu că arată și mai bine lîngă o halcă de carne :)))

La întoarcere savurați mîncarea la temperatura camerei, conform instrucțiunilor, meditînd la cît de scurtă e viața :))). E bun, nu zic nu, și colorat. Dar nu cred că mai fac :))) Știți cumva vreo rețetă cu cartofi cruzi? :)))

Rețeta Oanei este din a doua carte propusă la cookingbookclubul din martie/aprilie Appetites: A Cookbook de Anthony Bourdain. Următoarea carte apare la începutul lunii mai.

Citește toate articolele #cookingbookclub aici.

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Ep. special – salată de cartofi

Episodu´ 2.  Carmen, listează rețeta!

Deci, rețeta. Americănească și asta, cu cantități americănești. Adicătelea:

2 pounds Yukon Gold potatoes, 1 tablespoon white vinegar, 1 tablespoon kosher salt, plus more to taste, 6 ounces thick-cut bacon, 1 cup Mayonnaise or store-bought mayonnaise, 2 tablespoons red wine vinegar, 1 tablespoon Dijon mustard,Freshly ground black pepper to taste, 1 small red onion, finely diced (about ⅓ cup), 1 rib celery, finely diced, 10 to 12 cornichons, finely chopped, ¼ cup attractive celery leaves, for garnish (optional).

Pe românește, barabule, curățate și tăiate cubulețe. Cam un kil. Se pun la fiert cu sare și o lingură de oțet. Alb. N-am înțeles care-i faza cu oțetu’ încă. După ce s-au terminat de fiert, se lasă la scurs și la răcit.

Bacon. Se prăjeste. După ce s-a terminat de prăjit se lasă la scurs și la răcit. După care se taie bucățele.

O ceapă roșie, o bucată de băț de țelină/apio/cum i-o mai zice, 10-12 castraveți tăiați feliuțe.

Ceva frunze de țelină. Dacă vrei.

Niscai maioneză, muștar, oțet roșu. Se amestecă.

Se ia un castron, se aruncă toate chestiile în el. Cu ceva sare și piper. Dacă mai tre’. În afară de frunzele de țelină. Care cică îs doar de decor.

Amu, dacă te cheamă Carmen…. și ai listat rețeta nu uiți niciun ingredient. Dar uiți cantitățile și în loc de salată de cartofi cu chestii te trezești cu o salată de chestii cu urme de cartofi. Plus că ți-a fost lene să cumperi castraveți și i-ai folosit pe ăi murați. Da’ n-ai mai amestecat maioneza cu muștar și oțet. Pen’ că l-ai ascultat pe nenea care zicea să-ți faci tu maioneza, și ai făcut prea multă. Avansăm înainte!

Poftă mare!

Rețeta încercată de Carmen este din a doua carte propusă la cookingbookclubul din martie/aprilie Appetites: A Cookbook de Anthony Bourdain. Următoarea carte apare la începutul lunii mai.

Citește toate articolele #cookingbookclub aici.

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Ep. 55 – salată de sfeclă și portocale

De felul ei o garnitură din 3 ingrediente, a ajuns salată pentru că de atât am avut inspirație. 🙂 Da, uneori mi se întâmplă chiar și mie…

Sfeclă roșie, spălată, curățată și tăiată felii, pusă într-o tavă (eu prefer pe hârtie de copt, dar nu e musai), unsă cu ulei de măsline și condimente (sare, piper, cimbru, etc.), băgată la cuptor la foc mediu, până devine moale (dar nu arsă 😀 ). Bourdain a folosit baby beet – dacă aveți grădină și cultivați așa ceva, probabil veți putea folosi și voi… că prin supermarket nu se găsește decât gata fiartă, la borcan.

Ceapă roșie, tocată sau tăiată felii subțiri, după preferințe.

Portocale curățate și tăiate felii. Eu am folosit portocale roșii, un pic cam acre. :))

Dressing din ulei, oțet, sare și piper, plus niște mentă. Dacă suferiți de lene cronică, aruncați doar un strop de oțet balsamic deasupra și gata salata. 🙂

No bine, adevărul e că a ieșit chiar bună. 😛

Rețeta este din a doua carte propusă la cookingbookclubul din martie/aprilie Appetites: A Cookbook de Anthony Bourdain. Următoarea carte apare la începutul lunii mai.

Citește toate articolele #cookingbookclub aici.

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Cookingbookclub 2 | rețetele lui Bourdain :)

A doua carte propusă la cookingbookclubul din lunile martie/aprilie a fost Appetites: A Cookbook de Anthony Bourdain.

Nu știu cum sunteți voi, dar pe mine de fiecare dată când îl (re)citesc pe Bourdain mă apucă o foame incredibilă. :)) Problema numărul 2 e că aș găti toate rețetele (dar cine se mai urcă pe cântar, cineeeee? :D), doar că, din fericire, când mă uit la ingrediente, descopăr că-s multe chestii/ combinații cu care-s certată. Așa că dilema se rezolvă precum nessul. Instant. :))

Cu toate acestea, într-un timp record (sarcasm evident, pentru cei care au nimerit din greșeală pe acest blog), am reușit să stric (doar) vreo 2 rețete. O garnitură de sfeclă roșie și portocale am transformat-o în salată (cică are mai puține calorii dacă se cheamă salată – wink wink 😀 ) și în plus am inventat o șaorma cu porc, rucola și gutui. (LOL)

Prietenele mele nu s-au lăsat mai prejos și au testat o salată de cartofi și, surpriză, ratatouille. 🙂 Pozele și poveștile absolut savuroase în episoade speciale, în zilele următoare. ❤

Și dacă v-am făcut chef de citit și încercat rețete noi – căci despre asta e vorba la noi în club, stați pe aproape.

Următoarea întâlnire virtuală a clubului nostru va fi la începutul lunii mai.

Citește toate articolele #cookingbookclub aici.

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Ep. 54 – crumble cu mere

Ungi o cratiță cu puțin unt. În ea arunci cu grație resturi de mere, pe care le poți folosi în prăji sau în compot, curățate și tăiate bucăți sau felii, chiar nu contează. Presărate cu scorțișoară și eventual cardamon și dacă vrei zahăr. Deasupra, acoperi stratul de mere cu frecăței din: făină  integrală sau normală, whatever, fulgi de ovăz, zahăr, unt – o lingură din fiecare aproximativ, la 2-3 mere mari – eu am pus din ochi, 1 lingură de făină, 80g unt, 3 linguri zahăr (yes, I know, is a lot :)) și o cană de cereale. Am folosit amestec de cereale de la Lidl. Dacă nu îți place untul, poți schimba cu margarină sau (vegan) ulei de cocos solid (îl ții la frigider înainte). Dacă nu vrei cereale, merge doar făină. Să acopere toate merele, cât de cât. La cuptor, foc mai mic, vreo 30 minute sau până când fructele sunt coapte și maglavaisul de deasupra are o culoare aurie. 

Poți face și cu alte fructe, logic. 

Este o modalitate creativă de a mânca fructe și cereale integrale.

Și pentru că universul lucrează în moduri misterioase, Jamie mi-a apărut în feed cu trei modalități diferite de fruit crumble. 🙂 Las aici link, pentru data viitoare când o să rămân în pană de idei și o să vreau să fac ceva bun cu fructe. 🙂

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Ep. 53 – salată cu crutoane

No bine, să te văd, mai știi ce ai pus în ea? ? Daaaaa. ❤ Ton, de la conservă, porumb boabe, de la conservă, morcov dat pe răzătoare, apio tăiat felii subțiri sau cubulețe. Cu dressing obișnuit, de lămâie și ulei.

Surpriza o reprezintă crutoanele, făcute homemade. 😀 Pentru că am vrut să cumpăr din magazin și Chef a spus că sunt mai bune cele făcute acasă.

Felii de pâine sau chifle – ce aveți prin casă – tăiate cubulețe și aruncate într-o tigaie. Dacă pâine e mai veche, cu atât mai bine, e un fel de reciclare creativă. 😛 Și o modalitate de a nu arunca mâncarea. Peste ele turnăm niște ulei – de măsline, rapiță sau floarea soarelui și condimentăm. Eu am pus puțină sare, busuioc și rozmarin. La foc rapid, amestecate să nu se ardă, dar să prindă o culoare frumoasă.

Dezastruos de bun! 🙂

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Ep. 52 -fake Martini

Din motive independente de voința mea, mi-am început anul cu fake Martini. Ceea ce nu a fost o opțiune tocmai proastă. Adică, no bine, se putea și mult mai rău de atât. :)))

Rețeta este una extrem de complicată și necesită studii cel puțin superioare. 😀

Fake Martini: apă tonică, zeamă de lămâie, măsline verzi. Se toarnă într-un pahar, se amestecă, se mai aruncă niște mentă uscată și se bea. 🙂

Desigur, în cinstea mea, azi puteți să aruncați și niște spirtoase în compoziție. Promit să nu vă spun. 😀

Cheers,

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Ep. 51 – hummus

No bine nu știu dacă v-am spus cât sunt de încântată de blenderul meu ? Până la el aveam două variante: să-mi cumpăr hummus din magazin – câteodată e ok, altădată nu prea, sau să-l fac folosind mașina de tocat – o experiență semi-horror.

De când cu blenderul, am aruncat toate ingredientele într-un castron, le-am omogenizat și voila, a mai ieșit de o rețetă. :)) 

Se face dezastruos de repede, din o conservă de năut (200g), 2 linguri de tahini (dacă nu aveți, puneți niște susan prăjit ușor în ulei), 2 linguri de suc de lămâie, 2 linguri ulei de măsline, sare, piper. Dacă vreți, usturoi și boia, coriandru. 

Cu lipii calde sau pâine din secuime, yummy. 😀 

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Ep. 50 – pui marinat cu orez

Piept de pui, dezosat și curățat de piele, tăiat bucăți mici. Într-un castron amesteci niște sos de soia, miere și ghimbir dat pe răzătoare (sare și piper, după gust). Adaugi bucățile de pui și amesteci bine, după care le lași vreo oră la marinat. Prăjit într-un wok sau tigaie, în ulei încins (atenție să nu te arzi 😀 ).

Orez fiert în apă, strecurat, amestecat cu porumb din conservă și niște ardei roșu tocat mărunt. 

Am mâncat, n-am crăpat, e ok. :)) 

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Ep. special – pogăci baby :)

Ungurul din mine a făcut niște pogăci relativ bune folosind rețeta prietenei mamei. 😀 Relativ bune că au avut un succes neașteptat, oamenii solicitând și tura numărul doi deși io zic că mai trebuia să crească aluatul. :))

No bine, este genul de rețetă care sună foarte simplu în caietul de rețete și care te umple de draci în practică, pentru că durează mult tot procesul, necesită mai multe rânduri de împachetat și în final le scoți din cuptor și deși par arse, când le tai zici că-s necoapte. ? Dezastru real!

Baza aluatului este un amestec din 500g făină, sare, 2 gălbenușuri, 10g drojdie, 2 linguri smântână, 100g unt (eu am amestecat margarină și untură) și vreo trei sferturi de pahar de lapte. Frământat și pus la dospit la căldură. Între timp 500g jumări se dau prin mașina de tocat carne, se amestecă cu piper și sare (dacă mai e cazul) și se împart în trei.

În pasul următor aluatul dospit se întinde într-o foaie pe care vom pune o treime din pasta de jumări și pe care o vom împacheta în patru. Lăsat vreun sfert de oră la dospit, întins în foaie, refăcut procesul, împachetat în aceeași direcție, repetat. Ultima oară se întinde gros, de două degete, se taie cu paharul, se fac dungi cu cuțitul și se unge cu ou bătut.

Eu le-am întins de un deget și nu m-am mai chinuit cu dungile, că nu era cazul. :))

Le-am copt în cuptorul fierbinte, la foc mediu, mai mult de 20 minute. Încă nu sunt lămurită, dar tura viitoare sper să mă prind de temperatură și timp. Dacă le tăiați și par necoapte în interior e de la grăsimea din jumări. 😀 Desigur s-ar putea să fie necoapte de-adevăratelea, dar o să aflați doar când se răcesc. :)))

Am fost nevoită să gust din toate cele trei tăvi, de mai multe ori ca să fiu sigură că-s făcute cât de cât. Motiv pentru care luna asta nu ne suim pe cântar. :))))

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂