Orice gospodină știe să facă (măcar) o tocăniță și orice dezastru în bucătărie cunoaște (cel puțin) o modalitate de a arde rapid ce ai prin frigider. 🙂
Din categoria “15-30 minute”, astăzi avem un fel de mâncare cu o denumire super pretențioasă. Haterii îți vor spune că o tocăniță adevărată se face la foc molcom și că durează cel puțin până ai văzut ultimul episod din telenovela ta preferată + ai dezbătut știrile cu soacra la telefon + te-ai uitat pe vizor la vecinii ăia gălăgioși de la 2. 😀
Doar că unii dintre noi am ratat trainingul intensiv în tocănițe, așa că improvizăm rapid. Cu avem prin congelator și frigider. 🙂 (Dacă aveți chestii înghețate, va trebui să le decongelați înainte.)
Într-o cratiță, în vreo două linguri de ulei, la foc rapid, punem un piept de pui, curățat de piele și grăsimi și tăiat bucățele; după un minut-două adăugăm un pahar cu apă, condimentăm cu sare, piper și busuioc uscat și lăsăm să fiarbă; când carnea e aproape fiartă (ceea ce se întâmplă destul de repede), adăugăm o pungă de ardei capia copți, tăiați felii și doi căței de usturoi, tocați, plus încă un pahar de apă. În timpul ăsta pregătim mămăliga: la un pahar de apă, un praf de sare și vreo 3 linguri de mălai, aruncat în apă, când începe să fiarbă, amestecat bine cu un tel sau furculița, până se îngroașă mămăliga.
Cheia acestui fel de mâncare sunt sosul – dacă nu are sos, mai completați cu apă, și usturoiul.
No bine, e bună și pauza asta competițională la ceva. 😀 Eu de exemplu am aflat că pâinea în ou, pe care voi o știți drept frigănele este de fapt French toast.
Dacă eu lungesc oul cu apă, alții folosesc lapte; plus toppingul poate fi miere, sau zahăr, sau siropuri dulci și condimentate. Cum s-ar zice un fel de prăji. :)) În plus este o modalitate creativă de a folosi pâinea veche (cine s-a născut înainte de 89 cunoaște asta, hipsterii se vor lăuda că nu irosesc resursele planetei, lol).
Pâinea cu ou pe care o știu eu este mâncare de mic dejun. Oul întreg, amestecat cu furculița, cu puțină sare și piper și eventual puțină apă (lapte); pâinea (făcută cu făină și drojdia din cămară 😀 ) tăiată felii; dat feliile de pâine prin ou, pe ambele părți și prăjite într-o tigaie cu puțin ulei.
Mâncate cu salată de sezon sau legume tăiate. Eu am pus niște roșii cherry tăiate, pentru impresia artistică. 😛
Dacă #staiacasă și nu știi ce să faci cu făina și drojdia din casă, poți alege să arzi: maneesh, panettone, ciabatta sau poți încerca o rețetă de la #cookingbookclubul de luna aceasta.
No bine, păstrasem acest episod pentru o prăji sau un tort, dat fiind faptul că e sezonul de Happy Birthday. 🙂 O să avem episodul mai la vară-toamnă… Drept urmare, în mod ironic și cu o zi-două întârziere, o rețetă de mâncare chinezească. Cu pui, legume și orez.
Luați un piept de pui, îl spălați, îl tăiați, condimentați cu sare și piper sau vegeta și îl aruncați într-o tigaie, cu puțin ulei și ghimbir, tocat mărunt. Amestecați, mai puneți vreo doi-trei căței de usturoi, dacă aveți, după care dați deoparte, într-un vas.
Altă tigaie (sau aceeași dacă nu aveți chef de spălat), ulei, morcov fideluță, păstârnac, apio, ardei, ciuperci, sare/vegeta, puțină apă, capac deasupra. Când sunt făcute legumele (nu le faceți praf!), sos de soia, niște ketchup, încă puțină apă, carnea de pui. Dacă vreți iute, niște jalapenos murat.
Orez basmati primit gata fiert de la mama (voi probabil va trebui să îl fierbeți conform indicațiilor de pe ambalaj 🙂 )
Pe post de cină.
Asezonat cu juma de pahar de vin de Porto. (Ăla pe care nu l-am băut la revul de acu doi ani, lol).
Atunci când te roade foamea (și creativitatea) la apusul soarelui, rezultatul este (încă) un experiment marca #dezastruinbucatarie. 🙂
În mod normal, dacă cineva m-ar fi invitat la un sos de brânză, cred că aș fi făcut fețe-fețe timp de juma de zi și aș fi refuzat politicos. Așa, că l-am făcut eu, a fost foarte bun, mulțumesc frumos. :))) Și nici n-am distrus nimic. 😀
No bine, sosul este o combinație a ceea ce exista prin frigider: 1 iaurt light mic, o felie de telemea rasă, jumătate de ardei roșu tocat, niște mărar tocat și o mână de speck. Plus mult piper. Nu știu de ce. Așa mi s-a părut mie la ora respectivă că suna cel mai interesant. :))
Nu îi trebuie sare pentru că telemeaua e sărată, speck-ul la fel. (N-aveți speck, puneți niște crud-uscate. Sau șuncă. Sau nu puneți și iese vegetarian.)
În mod normal covrigul bavarez s-ar fi tăiat în două și s-ar fi uns cu sosul de brânză. Dar pentru că m-am apucat de copt bavarezi seara și nu am mai avut răbdare să aștept să se răcească i-am mâncat direct, cu covrigul în mâna stângă și lingura cu sos în mâna dreaptă. Sau invers. 😀
Contează pentru porțiile de lactate zilnice. Pentru dietă, mai puțin.
De pe vremea când una din personalitățile mele multiple a fost în Maroc. 🙂
Cușcuș, apă fierbinte să-l acopere și vegeta (sau sare și piper). Vreun sfert de oră, până se evaporă toată apa. Caise uscate, curmale uscate și eventual stafide. Mărunțite. O conservă de năut fiert, scursă de zeamă și eventual curățat de coji. Pătrunjel verde tocat. Zeamă de lămâie, ulei de măsline și niște mentă tocată/praf. La final niște fulgi de migdale prăjite.
Vegan și etnic, cum s-ar zice. 🙂 Are un gust bun, dulce-acrișor. Cred că cel mai important lucru este să nimerești cantitățile (of course că eu am citit doar ingredientele :)))) ).
No bine și migdalele unde-s, că nu se văd în poză? Migdalele sunt în dulap, că mi-era atât de foame că am uitat cu totul de ele. :)))))
No bine, mâine-poimâine vine primăvara și cu ea o nouă propunere pentru #cookingbookclubul nostru din această lună.
Sper că nu ați uitat că anul acesta avem #321sursedeinspirație pentru gătitul nostru cel dezastruos. 3 site-uri românești, 2 cărți surpriză și 1 bucată canal youtube.
Cea de-a doua propunere este site-ul de rețete Mega Image. Și aici aveți de ales din muuuuulte rețete, împărțite pe categorii, inclusiv rețete noi sau de sezon. În plus aveți rețete video, dacă pozele și textele nu vă satisfac. 🙂
Ca și data trecută încercați rețete noi, lucruri pe care nu le gătiți de obicei.
Termenul limită pentru citit, ales o rețetă, încercat, pozat și trimis feedback este 10 aprilie. (Este suficient o poză și link către rețeta originală.)
Dacă nu aș fi fost lovită în cap de astenia de primăvară, v-aș fi dat rețeta de la Cosmopolitan. 🙂 Așa va trebui să vă mulțumiți cu o rețetă hiper-calorică, care conține carbohidrați, glucide, proteine și grăsimi, plus gluten și zahăr. Da, mother of all disasters in the kitchen, varianta americană a clasicului sandviș cu pâine, unt și gem (sau miere), PB&J. 😀
Nu știți ce e PB&J? Da’ voi la ce seriale vă uitați? 😛 :)))) Peanut butter & jelly sandwich este soluția atunci când energia ta este sub nivelul mării. De preferat jeleu/ gem/ marmeladă făcută în casă, pentru că va avea și fructe, nu doar zahăr, precum produsele din comerț. 🙂 Idem untul de arahide, mai ales dacă nu sunteți fanul uleiului de palmier (se macină bine, apoi se blanduiește cu puțin ulei neutru la gust, ex. ulei de floarea soarelui, iese o pastă moale sau mai crunchy, după preferințe).
Pâine, simplă sau prăjită, întins unt de arahide, niște gem, pus felia de pâine numărul doi deasupra și mâncat.
Dezastru, nedezastru, nu exagerați, că după aia o să săriți prin casă și o să urle vecinii la voi… 😀
Chiflă fitness, peanut butter homemade și marmeladă de portocale.
După fix 10 ani de când am intrat în posesia rețetei și 99 de episoade #dezastruinbucatarie m-am încumentat să fac singura prăjitură care, din motive neelucidate, se cheamă Claudia. 🙂 Deși, la origine, este prăjitura Albina sau Albinița, mai mult ca sigur din cauza foilor cu miere de albine. 🙂 Ungurii au propria lor variantă, care se cheamă mézes krémes și care deasupra are glazură de ciocolată în loc de zahăr pudră.
Dacă vizitați cofetăriile în mod regulat, este una din prăjiturile cu foi la kilogram și care apare ca prăjitură de post. De ce de post, când rețeta originală conține untură (!!!) nu știe nimeni. Bine că nu e trecută și la prăjituri vegane că mierea numai vegană nu este… 😀
Nu este o prăjitură simandicoasă, dar este bună nene, așa, dulce-acrișoară… :))))
Pobabil că nu m-aș fi apucat de ea, că trebuie să aștepți vreo două zile să o poți tăia, dar cu ce altceva să sărbătorim cele 100 de episoade pe site, cu șaorma cu de toate? 😀 Nuuuu, cu prăji Claudia. <3
Foile: 150g zahăr, un praf de sare, 2 linguri miere și 100g unt de 82% se pun într-o crăticioară, pe foc; se amestecă, până se omogenizează, se topește zahărul și începe să fiarbă (face mici bulbuci), după care se lasă la răcit. 600g făină, 1 lingură bicarbonat se amestecă într-un castron, peste se adaugă ingredientele lichide răcite și 1 ou amestecat cu furculița cu 3 linguri de lapte. Amestecați bine și aluatul îl împărțiți în 4 bucăți, din care veți întinde pe o planșetă unsă cu puțină făină cele 4 foi (dimensiuni: tava de cuptor). Încercați să vă iasă foile aproximativ la fel, ca să nu aveți pierderi multe la final. Foile se coc pe hârtie de copt, în cuptor preîncălzit, la temperatură medie, aprox. 8 minute (în cazul meu), după ce au fost găurite cu furculița, să iasă uniform. De la miere au o culoare închisă, sunt fragile când le scoateți din cuptor, dar se întăresc, ca biscuiții. Le lăsați să se răcească bine, apoi se vor umple cu crema.
Crema: 200g unt moale, la temperatura camerei și 150g zahăr tos frecate cu mixerul, după ce se topește zahărul se adaugă grișul fiert în lapte (80g griș turnat în ploaie în 300ml lapte pus la fiert și 1 zahăr vanilat și amestecat bine cu un tel, pe foc, până se leagă, după care răcit). Iese o cremă albă.
Montat: într-o tavă sau pe un tocător pusă o foaie, jumătate din crema albă, foaia 2, 1 borcan de gem sau marmeladă (eu am pus 400g de gem de caise homemade), foaia 3, cealaltă jumătate de cremă albă și foaia 4. Deasupra prăjiturii se pune un tocător mai greu de lemn și se lasă la rece o zi-două, ca să se înmoaie foile. După care se pudrează cu zahăr pudră și se taie bucăți.
Yum cha (să mergi la dim sum) – așa se cheamă pe limba băștinașă brunch-ului cantonez (include și Hong Kong și Macau). Acest mic dejun întârziat se compune din ceai chinezesc cu aperitive și prăjiturele. Printre care am găsit și clătite cu mango. 🙂
No bine, clătitele ăstea minunate se fac destul de rapid și se mănâncă dezastruos de repede. 😀
Aluatul de clătite se face din 3 ouă medii, 250 ml de lapte (1 cană), 50g făină, 30g amidon, 25g zahăr, 10g unt topit, sare. Ouăle bătute cu telul, adăugat zahăr, un vârf de sare, făină și amidon, amestecate bine, după care turnat laptele, amestecat să nu rămână cocoloașe și la final untul topit. Într-o tigaie încălzită și cu un strop de ulei, se toarnă câte puțin aluat, se prăjesc clătitele pe o parte, cu grijă, să nu se ardă. Trebuie să iasă o clătită subțire, moale și elastică. 😀 Ies cam 12 bucăți.
Frișca: 300 ml frișcă lichidă bătută cu vreo lingură-două de zahăr pudră și niște esență de vanilie (ca pentru tort).
Când sunt reci, se pune pe mijlocul clătitei 1 lingură de frișcă și o bucată dreptunghiulară de mango, după care se împachetează în patru, cu grijă. Partea neprăjită rămâne în afară.
Acum, eu am folosit aluat normal de clătite – din rețetele de vineri – și clătite prăjite pe ambele părți, și, în loc de frișcă, am pus brânză de vaci degresată (din cea foarte fină) amestecată cu 1 lingură de zahăr vanilat și 1 lingură de zahăr pudră. Dacă nu vreți să puneți zahăr, e ok, dacă aveți un mango copt, o să iasă super dietetice. 🙂 Cred că merg și cu iaurt grecesc.
Tipa de la care am luat rețeta, zice că se pot face și cu alte fructe, de ex. căpșuni, kiwi, pepene, banane sau piersici.
Sunt dezastru!!!! Și aproape dietetice, LOL. 😛 😀 🙂
Dacă ajungeți în weekend prin zonă, la Prejmer are loc celebrul festival al clătitelor, motiv de carnaval înainte de lăsata secului (intrarea în post). Fashing-ul care începe în 11.11 la ora 11:11 cuprinde tot felul de petreceri și festivități, inclusiv carnaval cu paradă a măștilor și procesiuni stradale. În Țara Bârsei Prejmerul menține vie această tradiție săsească. 🙂
Dacă ajungeți sau nu, astăzi avem trei rețete de aluat de clătite, de încercat acasă. Plus un infinit de idei de umpluturi. 😀
1) Clătite cu ce-o fi, a celebrului Radu Anton Roman.
Ingrediente: 1 ou, 1 lingură cu vârf de făină, sare, 1 pahar cu lapte (100 ml).
Oul amestecat cu telul cu făină, adăugat un strop de sare și laptele. Aluatul este lăsat să respire 15 minute, după care clătitele se toarnă pe rând într-o tigaie de 20-25 cm, unsă cu o peliculă fină de ulei de floarea soarelui, cam jumătate de polonic și se prăjesc aproximativ jumătate de minut pe fiecare parte. Mie mi-au ieșit 4 bucăți într-o tigaie medie, de Ikea.
Dacă faceți cantitate mai mare, vă sugerez să adăugați puțin ulei direct în aluat, că altfel trebuie să ungeți tigaia de fiecare dată, să nu se prindă aluatul.
2) Crepes, de la Julia Child.
Ingrediente: 1 cană de lapte rece (250 ml), 1 cană de apă rece (250 ml), 4 ouă, 1/2 linguriță sare, 11/2 cană făină, 4 linguri de unt topit.
Aceeeași procedură, ouăle bătute cu telul, adăugat sare, făină, apa, laptele și la final untul topit. Amestecat bine să nu existe cocoloașe de făină, lăsat la frigider vreo 2 ore. Prăjite în tigaie, unsă inițial cu o peliculă fină de ulei, aluatul turnat subțire, ies aprox. 20-30 bucăți.
Eu am pus 4 linguri de ulei în loc de unt și am ținut aluatul vreo jumătate de oră la frigider, după care mi s-a părut că e prea gros, așa că am mai pus niște lapte. A ieșit un aluat fain de tot!!!
Radu Anton Roman spunea că clătita franțuzească e mai casantă și mai poroasă decât cea mioritică, dar mie aluatul franțuzesc mi s-a părut impecabil.
3) Clătite ca la tata acasă, rețeta #familiadezastru #pisiroz.
La mine acasă taică-miu e responsabil pentru clătite, pentru că a) știe să facă aluatul și b) știe să întoarcă clătitele în tigaie doar cu o mână. 🙂
Ingrediente: 2-3 ouă, 1 litru lapte, un vârf de sare, făină cât cuprinde, niște ulei de floarea soarelui.
No bine, la fel ca la rețetele anterioare, se amestecă ouăle și puțină sare cu telul, se pun alternativ, făină și lapte, astfel încât să iasă un aluat nici prea gros, nici prea lichid – exact, ca aluatul de clătite :P. La final puțin ulei și eventual, puțină apă minerală (ies mai poroase). Se lasă puțin să stea (o să vedeți că se mai îngroașă aluatul, drept urmare s-ar putea să mai puneți puțin lapte), după care se prăjesc, la fel, în tigaia unsă inițial cu un strop de ulei.
Provocarea este să faci un aluat cât mai subțire, din cât mai puține ouă. 😀
Dacă pecești aluatul, nu e bai, îl reparăm. 🙂 Dacă e prea gros, mai adaugi niște lapte sau apă. Dacă e prea subțire, mai pui niște făină, dar nu direct, că o să se facă cocoloașe, ci separat într-un alt vas, diluată în aluat. Dacă ai pus prea puține ouă și nu se leagă clătitele în tigaie, atunci, într-un vas separat mai amesteci niște ouă cu făină și le diluezi cu aluat. Dacă se lipesc, înseamnă că nu ai pus suficientă grăsime, așa că mai pui un strop de ulei (nu exagera, că nu faci cartofi prăjiți :)) )
No bine, și dacă am terminat aluatul, acum ce facem? 🙂 Umpluturile clasice de clătite, cel puțin prin zona mea culturală, sunt cu gem, cu dulceață, cu urdă și mărar sau cu brânză de vaci și stafide (cele mai bune le-am mâncat la Rapid… go figure 🙂 ). Nutella este o invenție relativ nouă și crepes Suzette nu prea se mai poartă. Înghețata poate fi o variantă pentru căldurile care vor veni. În rest, creativitatea este baza (dacă nu vreți umpluturi dulci, puteți încerca sărate).
Așa că weekendul ăsta, de Fashing și/sau Dragobete, iubește românește (sau săsește sau franțuzește) suflecă-ți mânecile și hai la ars clătite! 😛 Și, ca să dăm puțin din casă, marți, după Dragobete, avem o rețetă dezastruoasă de clătite, direct de pe continentul asiatic. 😀
