Am auzit zilele trecute de prăjitura specifică australienilor denumită Lamington, pe care eu o știu ca prăjtură dată prin nucă de cocos, pe care o făceam în copilărie, că era super rapidă. Ca să vezi cum circulă ideile pe de un continent pe altul… 🙂
Prăjitura este un pandișpan dens dat prin glazură de ciocolată și tăvălit prin nucă de cocos. Aceasta este rețeta de bază, dar fiecare poate improviza după cum îi place. Am văzut și varianta în care două blaturi sunt lipite cu o cremă sau gem înainte de a se glazura. Dar mie mi se pare suficientă și doar glazura exterioară, că oricum iese dulce și foarte dulce.
Totul bun și frumos, dacă nu arzi blatul ca mine! :))))) Deh, ca orice dezastru care are voie în bucătărie, mai puțin la copt în cuptor electric. 😀
Ingrediente: blat: 6 ouă, 70g unt de 82% topit și răcit, 175g făină, 150g zahăr, un praf de sare, un zahăr vanilat sau esență de vanilie, coajă rasă de lămâie, 5 linguri de apă, praf de copt; glazură: 170g de ciocolată, 200g zahăr, 2 linguri de cacao, 180-200 ml lapte sau apă, 40g unt; 200g nucă de cocos măcinată.
Pentru blat am separat albușurile de gălbenușuri, după care am bătut albușurile spumă cu mixerul, am adăugat sarea, zahărul și am continuat să amestec până când zahărul s-a topit. Am adăugat esența și coaja de lămâie, gălbenușurile, untul topit și răcit și făina și apa rece, alternativ. De data asta nu am pus praf de copt, dar data viitoare este pe listă, ca să ajute blatul să crească mai bine și să îl facă mai pufos (că am avut reclamații, lol).
Pandișpanul copt într-o tavă mai înaltă, de 25×35 cm (sau aproximativ), pe hârtie de copt, vreo 20-30 de minute, cu ventilație, la 180 de grade. Pentru că-s dezastru clasic, am pus la copt doar cu căldură de jos, că așa am găsit prin rețete (deși cuptorul meu electric nu știe din ăstea, că el vrea de regulă cu ventilație). La un moment mi-a mirosit a ars, dar blatul arăta destul de alb când m-am uitat la el, așa că am pus ventilația și am mai așteptat câteva minute, că am presupus că nu e foarte copt. La final bineînțeles că s-a ars în partea de jos. De a trebuit curățat cu un cuțit mai mare zimțat. :))))
După ce se răcește, tăiem marginile și porționăm blatul în bucăți potrivite. Eu cred că am numărat mai mult de 30 de bucăți, că nu le-am făcut foarte mari, fix cât să iei una-două mușcături.
Glazura: într-o cratiță am pus pe focul de pe aragaz ciocolata ruptă bucăți, o cană de apă în loc de lapte, zahăr (și jumătate de lingură de miere zaharisită, că am pus mai puțin zahăr), cacao și untul (60g, că trebuia să termin pachetul) și am așteptat să se topească ingredientele, amestecând din când în când cu un tel. A ieșit destul de lichidă – probabil pentru că am pus mai multă apă, dar rece e fix ca un sos de ciocolată (ce rămâne, merge de înghețată).
Glazura pe care o știam eu se făcea fără ciocolată, doar cu zahăr, cacao, apă și unt; este potrivită și aceea, doar să nimerim cantitățile.
Fiecare bucată de blat am băgat-o prin glazură, cu ajutorul unei furculițe, după care am tăvălit-o pe toate părțile prin nuca de cocos pusă pe o farfurie.
Nuca de cocos a făcut destul de măruntă, așa că am folosit doar jumătate din cantitate. Și din glazură mi-a mai rămas un borcan mic în frigider.
Se păstrează la temperatura camerei sau frigider, în funcție de cât de repede estimați că o veți mânca.
Și este potrivită pentru diferite aniversări, atunci când așteptați mulți musafiri. 🙂
–
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Dacă ai încercat să distrugi rețeta la tine în bucătărie și ai reușit, am vrea să auzim și noi, lasă-ne un comentariu mai jos; la fel, scrie-ne dacă ai întrebări sau nelămuriri. 🙂
Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂
Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.