Până mai sunt cireșe/vișine în piață.
Procesul a fost un dezastru lung și elaborat. Am cules cireșele cu mânuțele ăstea două. Câteva ore bune chiar, deși nu am perceput trecerea timpului, doar cântecul șăgalnic al cocoșului (băiiii, ăsta cântă și în cursul zilei, cine ar fi crezut :))) ). După care am ajuns acasă. Și am crezut că în doi timpi și trei mișcări o să curăț de sâmburi o lădiță de cireșe. Big mistake, huge mistake. :)))) Pe la 9 seara, așteptam să se topească zahărul să dau cireșele într-un clocot. Chestie care s-a întâmplat în vreo 3 ture, din motive de ustensile insuficiente. :))) După care a urmat o nouă zi, pus oase, mușchi și articulații la locul lor, precum robocop, și un nou dezastru – caută borcane, sună un prieten, că nu-s suficiente, spală borcane, sterilizează-le, fierbe dulceața, nu se încheagă, ce facem, sunăm iar prietenul. :))) Într-un final am făcut testul cu frigiderul (bagi dulceața la frigider și dacă se încheagă, e făcută :))) ) și rezultatul nu a fost atât de dezastruos. Victorie!!!
Rețetele autohone am văzut că sunt 1 la 1 – la un kilogram de fruct, un kilogram de zahăr și fierte până se leagă, plus ceva lămâie pe post de conservant. Nemții sunt mai normali la cap, de regulă pun 1 la 2 – juma de kil de zahăr cu gelfix la un kil de fructe, lăsate 2 ore, date în fiert 4 minute și băgate la borcan. Eu am pus 350g de zahăr la kil de fruct plus gelfix 3in1 juma de plic, dar am fiert fructele cu zahăr până a scăzut cam o treime din cantitate. Important e să țină până vor fi consumate. :)))
Ce n-am înțeles este de ce e ulei de palmier în gelfix???? Sincer, toate chestiile au ulei de palmier mai nou, mi se pare absurd…
Dezastrul final a fost de fapt o lecție aplicată de fizică – pot textilele să conducă lichidul din ceai? Pot. :))) Dar dulceața? Poate și ea. :))))
—
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂