De la țăranii nemți citire, o prăjitură cu un blat din aluat fraged și o bezea cu ruzincini și fulgi de migdale. Așa prăjitură țărănească mai zic și eu. :)))
No bine, din start trebuie să recunosc că nu sunt doar dezastru în bucătărie, sunt și ușor masochistă. :)) Tot anul mi-am ales tot prăjituri cu bezea, deși sunt varzăăă la făcut bezea. 😀 Dar omul cât trăiește încearcă să-și depășească limitele. 😛
În teorie este o prăjitură ușor de făcut. Blatul înseamnă 6 gălbenușuri, 150g zahăr, un zahăr vanilat, niște sare, frecate bine, la care se adaugă 150g unt rece (al meu a fost la temperatura camerei și nu a pățit nimic), vreo 2 linguri de apă rece și 400g făină și un praf de copt. Am folosit mixerul (la final paletele de aluat), că n-am avut răbdare să amestec ingredientele cu mâna. Aluatul băgat într-o folie și lăsat jumătate de oră la frigider.
L-am întins cu mâna și l-am pus în tava de aragaz pe hârtie de copt. La cuptor 15 minute, la foc potrivit – ideea ar fi să fie aproape gata, dar să nu se ardă. După care se pune deasupra bezeaua. Și se lasă 20 minute la cuptor, la foc mai mic.
Bezeaua: 6 albușuri, 200g zahăr frecate spumă tare (când întorci vasul compoziția nu cade) – da, știu, ori aveți o mână experimentată, ori un mixer bun. În spuma de zahăr am adăugat apoi 300g ruzincini și cam 100g de fulgi de migdale (în rețeta originală erau 500g fructe și 200g migdale mărunțite) și le-am amestecat cu o lingură.
Faza e că de frică să nu se ardă, am mutat tava mai sus în cuptor și am dat focul foarte încet, după care l-am oprit. La ceva timp am descoperit că bezeaua nu era tocmai făcută, așa că am dat iar drumul la foc și am lăsat-o cu ușa ușor deschisă… Cât timp? Cât am scris vreo 2-3 articole pe blog. 😀 Rezultatul nu este chiar dezastru, dar s-ar fi putut și mai bine. :)))
Tura asta am renunțat la tradiționalele șnițele (avem o glumă în familie pe tema asta) și am avut la schimb o salată delicioasă (serios, îmi lasă gura apă doar când îmi aduc aminte de ea).
Salată iceberg, morcov ras, apio tăiat mărunt, ridichi felii subțiri și pătrunjel verde; pusă în caserole individuale și ținută la rece în geantă frigorifică. Dressing de muștar, ulei, condimente și lămâie, pus în borcan. Amestecate doar atunci când le mănânci.
Varianta vegană: salată
Varianta vegetariană: salată plus mozarella
Varianta carnivoră: salată plus grătar plus mozarella (după gust)
Logic că mozarella și grătarul ținute separat. Idem, chiflele.
No bine, n-a fost dezastru, că a fost pregătită de Chef. Dar mi s-a făcut o foame scriind acest articol, dezastruuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu :)))
Sau un fel de gulaș care nu este chiar gulaș, da-i pe aproape. 😀
Nu am știut exact ce ciorbă să fac, deși parcă aș fi vrut o supă de roșii. În fine, am scos din congelator un pachet cu ceva bucăți de carne, doar că nu am mai găsit eticheta și din avion părea a fi ceva între porc sau vită. Când s-a dezghețat am descoperit că-s chiar bucăți de porc, drept urmare supa de roșii s-a transformat în ciorbă de porc. Cu legume din ce avem prin frigider. :)) În cazul de față morcov, ceapă, păstârnac, ardei verde și fasole verde congelată. Aș fi pus și țelină, doar că am uitat de ea, că era în congelator. :)) Și fasolea verde am pregătit-o ca felul doi, drept urmare m-am trezit că am o ciorbă cam goală și opțiuni, pauză, că fasolea am terminat-o, și, la fel, cartofii. Dezastru, v-am zis. :)))
No bine, am dres-o până la urmă cu niște chimen, vegeta, două roșii tocate și găluști de făină – csipetke (făcute din ou și făină). După care am realizat că dacă puneam carte de vită și eventual un cartof, plus niște paprika ieșea un gulaș de mama mia. :))))
Este super bună la gust, probabil pentru că am fiert carnea și legumele cât trebuie. :))) Data viitoare pun totuși mai multă apă, că dacă nu aș fi știut cine a gătit-o, aș fi putut jura că este o ardeleancă de pe la Sibiu. :))))
De regulă prefer să fac lasagna, pentru că șansa de a o da în bară este mai mică. :)) Dar de data asta am zis să schimb și să fac musaca fară carne. Am fiert pe jumătate niște cartofi noi, am tăiat vinetele felii mai groase și le-am băgat la cuptor, în tavă, pe hârtie de copt și cu niște sare și ulei de măsline pe ele până s-au înmuiat ușor, am desfăcut o conservă de roșii în bulion. După care am realizat că ups, doar cartofi și vinete sună cam dubios chiar și pentru mine. :)) Așa că m-am apucat de făcut un sos cu carne tocată de vită, în care am mai aruncat și niște ceapă, usturoi și morcov tocate, condimente, pluș o dușcă de vin, să-i schimbe gustul. :))) Și la final roșiile.
După ce s-a fiert carnea bine, am descoperit că prima tavă e prea mică și cea de-a doua e prea mare. :)) Tipic. Până la urmă am folosit-o pe cea de-a doua, în care am pus un strat de cartofi, unul de vinete și ultimul cu sosul de carne, plus deasupra telemea rasă (cașcaval sau mozarella, data viitoare). Dacă aveți o tavă înaltă și suficiente ingrediente, e de preferat să aveți vreo două straturi. Asta și presupunând că folosiți cartofi care nu se fărâmițează.
Varianta originală se face cu sos bechamel, dar trebuie să mai curgă muuuultă apă pe Spurcata până o să ajung eu să mănânc așa ceva :))) Iarăși, am găsit o variantă în care vinetele sunt făcute pane, cu pesmet – puteți încerca.
Câte degete ți-ai ars Claudia? Doar unul. :))))
Și aragazul a scăpat întreg? No bine, puțin murdar pe jumătate. :)))
Procesul a fost un dezastru lung și elaborat. Am cules cireșele cu mânuțele ăstea două. Câteva ore bune chiar, deși nu am perceput trecerea timpului, doar cântecul șăgalnic al cocoșului (băiiii, ăsta cântă și în cursul zilei, cine ar fi crezut :))) ). După care am ajuns acasă. Și am crezut că în doi timpi și trei mișcări o să curăț de sâmburi o lădiță de cireșe. Big mistake, huge mistake. :)))) Pe la 9 seara, așteptam să se topească zahărul să dau cireșele într-un clocot. Chestie care s-a întâmplat în vreo 3 ture, din motive de ustensile insuficiente. :))) După care a urmat o nouă zi, pus oase, mușchi și articulații la locul lor, precum robocop, și un nou dezastru – caută borcane, sună un prieten, că nu-s suficiente, spală borcane, sterilizează-le, fierbe dulceața, nu se încheagă, ce facem, sunăm iar prietenul. :))) Într-un final am făcut testul cu frigiderul (bagi dulceața la frigider și dacă se încheagă, e făcută :))) ) și rezultatul nu a fost atât de dezastruos. Victorie!!!
Rețetele autohone am văzut că sunt 1 la 1 – la un kilogram de fruct, un kilogram de zahăr și fierte până se leagă, plus ceva lămâie pe post de conservant. Nemții sunt mai normali la cap, de regulă pun 1 la 2 – juma de kil de zahăr cu gelfix la un kil de fructe, lăsate 2 ore, date în fiert 4 minute și băgate la borcan. Eu am pus 350g de zahăr la kil de fruct plus gelfix 3in1 juma de plic, dar am fiert fructele cu zahăr până a scăzut cam o treime din cantitate. Important e să țină până vor fi consumate. :)))
Ce n-am înțeles este de ce e ulei de palmier în gelfix???? Sincer, toate chestiile au ulei de palmier mai nou, mi se pare absurd…
Dezastrul final a fost de fapt o lecție aplicată de fizică – pot textilele să conducă lichidul din ceai? Pot. :))) Dar dulceața? Poate și ea. :))))
Spune-ne drept, a scăpat rețeta originală nemodificată? No bineee. :))))
De inspirație de la vecini (ucrainieni, ruși sau polonezi, după preferințe) borșul de sfeclă poate fi o zamă lungă, cazul meu, sau nu, cazul lui Jamie Oliver. Și chiar o supă-cremă la blender, dacă vă apucați de citit cărți vegane (mai bine nu :))) ). Eu am scos varza roșie din rețetă, că n-aveam :D, și m-am gândit să o înlocuiesc cu cartofi. Doar că până să-mi amintesc eu de ei, s-a fiert borșul și l-am mâncat. :)))
No bine, cum se face: se toacă mărunt ceapă roșie, usturoi, țelină, morcovi, roșii și sfeclă roșie și se aruncă într-o oală cu sare, piper, vegeta, ulei, busuioc și se călesc ușor legumele, după care se adaugă apă sau supă concentrată de carne sau de legume (dacă sunteți talentați); dacă vreți varianta cu varză roșie, se adaugă tocată; dacă vreți cartofi, puneți-i către final, tăiați bucăți.
Are o culoare superbă și e super bună la gust (dacă nu ați uitat să o condimentați :)) ). Eu am lăsat legumele să fie puțin crunchy, că nu-mi plac super fierte.
Zice Chef, nu vrei mai bine să facem o salată de cartofi cu pește? No bine, ce întrebare. :)))
Rețeta este de inspirație de la Jamie Oliver și este atât de bună încât merită sharuită pe repede înainte. 😀
Niște cartofi noi spălați bine (eu am un extraterestru verde pe post de perie) și puși la fiert. Niște pește făcut la cuptor în hârtie pergament, cu ulei de măsline, condimente și lămâie – eu am folosit file-uri de macrou, dar data viitoare voi pune cod. Dacă aveți pește afumat (hering, macrou) este super ok și atunci nu mai trebuie pregătit la cuptor.
Într-un castron puneți cartofii fierți, tăiați bucăți mari și deasupra ardei roșu, ceapă roșie, ardei iute proaspăt, tăiate rondele subțiri, mărar proaspăt tocat, sare, piper.
Legumele se amestecă cu un dressing făcut din maioneză, suc de lime (sau lămâie) și muștar. Desigur s-ar putea să nu mai aveți ce pune pe salată dacă v-a pus necuratul să băgați înainte degetele în dressing. :))) Eu l-aș fi mâncat pe pâine… sau de ce să mai irosim pâinea, direct cu lingurița, din bol. :)))
Deasupra se adaugă peștele.
Îți lingi degetele de bun ce este (și farfuria). :)))
No bine și nu ai distrus nimic? Cât pe ce să distrug cartofii, dar am oprit focul la timp ? Dressingul l-a făcut Chef, că altfel nu știu ce ieșea de el. :)))
De data asta ce ai mai distrus? :)) Nimic. 😀 Doar am modificat puțin rețeta, prin părțile esențiale. :)))
No bine, am combinat o conservă de ton cu ceapă roșie și măsline verzi, puțină maioneză, sare, piper și zeamă de lămâie. Pe net am văzut că se mai pune țelină și maioneza este în cantitate mai mare. Eu am mai pus o roșie – că nu era suficient de colorată, logic – și niște pătrunjel de decor (ce-i drept aș fi putut să pun mai mult). De mâncat pe chifle cu semințe.
Carevasăzică ai făcut de mâncare cu ce aveai prin frigider. Da, te-ai prins. :)))
Dar totuși maio? Da, că a fost după o oră de mișcare. :)))
Și ce avem noi astăzi Fräulein? Eine kleine cherry pie. 😀
Oficial este una dintre cele mai complicate chestii pe care le-am făcut vreodată, ținând cont că doar durata coacerii depășește o oră. Întreagă. Eine ganze Stunde!!! OMGosh… (Cine nu înțelege adevărata dimensiune a acestui fapt nu gătește rețete de maxim 15 minute :)) ).
Am o carte cu rețete de tarte și plăcinte de peste ocean din care m-am inspirat inițial. După care m-am apucat de research pe net și inventariat aluaturi diferite. La finalul acestei etape am ales două variante, unul basic, cu făină și grăsime și cel de-al doilea, în care se adaugă ouă. Este destul de simplu de ținut minte, proporția este de 1:2 (1 porție grăsime, 2 făină).
Varianta 1 (2 foi) : 500g făină, 250g unt (sau puteți amesteca unt și margarină), 6 linguri apă rece, sare.
Varianta 2 (2 foi): ingredientelor de mai sus li se adaugă 2 ouă.
Variațiuni: dacă vreți un aluat dulce mai puteți adăuga o lingură de zahăr (deși posibil aluatul va fi mai greu de manevrat), dacă vreți un aluat picant, etc. adăugați condimente, dacă vreți alte fițoșenii, puneți nuci măcinate, etc. Dacă nu se leagă cum trebuie, mai adăugați niște apă (eu am pus vreo 8-10 linguri în prima variantă). Aluatul doi s-ar putea să vă iasă ușor lipicios, dacă ați pus mai multă apă decât trebuie (ori reparați situația adăugând făină, ori îl băgați așa la frigider și cu puțin noroc poate se va întinde la final).
Ingredientele se frământă cu mâna sau mixerul, până se leagă într-un aluat (nu prea mult, că cică devine elastic și nu mai este aluat fraged), după care se acoperă cu folie și se bagă la frigider pentru vreo oră.
La primul aluat am uitat să pun sare. :)) După care m-am cam chinuit să-l întind – nu știu dacă din cauză că l-am frământat prea mult cu mixerul sau pentru că l-am uitat prea mult la frigider. :))) La cel de-al doilea am grăbit procesul de răcire și l-am băgat în congelator, nu de alta, dar răbdarea mea era pe terminate. :))) Din fericire, chiar dacă cred că am scăpat vreo două linguri de apă în plus, răcit a avut consistența potrivită și l-am putut întinde.
Scos din frigider aluatul se împarte în două și se întinde în două foi, cu sucitorul. Prima se pune în tavă, deasupra umplutura de fructe și apoi cea de-a doua foaie. Eu le-am înțepat cu furculița pe amândouă.
No bine până a stat aluatul în frigider m-am apucat de curățat cireșe. Vreo 3 kg. :))) La două zile după ce am terminat tarta de mâncat degetele mele încă nu și-au revenit din trauma curățării de sâmburi de cireșe. :)))) Am apreciat faptul că nu mai există viermi în cireșe, dar sincer nu inventează nimeni cireșele fără sâmburi? 😛
Cum se face umplutura: în cazul meu aprox. 1 kg de cireșe curățate de sâmburi și spălate, amestecate cu 2-4 linguri de zahăr (dacă sunteți americani probabil veți pune o cană de zahăr) și 3 linguri de făină. Și dacă vreți câteva cubulețe de unt (pe care eu le-am ratat, că nu mi s-au părut relevante).
Cuptor fierbinte, am copt tarta la foc potrivit timp de aprox. 45 minute, cu o folie de aluminiu deasupra, după care încă 15-20 minute, fără folie. Am vrut să îi pun folia la final doar pe margini, ca să nu se ardă, dar am reușit doar să-mi ard niște degete. :))) La a doua tartă (da, am făcut două :D) am dat focul prea încet așa că a trebuit să o las mai mult (nu faceți ca mine, riscați să vi se ardă o parte și cealaltă să rămână necoaptă).
Tarta e făcută când aluatul este copt și umplutura de fructe scoate niște bășicuțe sexi. :))
Au ieșit 8 porții consistente – große und sehr gut 😀 (în tavă de 25 cm). Dacă nu ați mai făcut puteți încerca pentru prima dată într-o tavă mai mică, cu doar o parte din ingrediente.
La tura următoare aș vrea să încerc varianta cu piersici sau caise. Să vedem ce fructe vor fi prin piață.
UPDATE 10.2020
Am încercat și variantele cu prune și gutui, cu aluatul simplu, fără ouă, cu o cantitate redusă de zahăr.
Este o rețetă simplă, de sezon, cu un blat de pandișpan și fulgi de migdale, însiropat cu amaretto și o cremă de iaurt, frișcă și căpșuni. Rețeta din care ne-am inspirat avea crema făcută din piure de căpșuni, frișcă și gelatină alimentară – puteți încerca și varianta respectivă, dacă nu sunteți un dezastru major în bucătărie. 😀
Arată fabulos pentru că, evident, este făcut de profesioniști :)) Contribuția mea în afară de spălat vase a fost de a separa ouăle (gălbenușul de albuș) cu mâna, ocazie cu care, am stricat vreo două :)))) Cum s-ar zice nu pot să-mi trec în cv că-s expertă în ouă. 😛
Între timp visez la niște spumă de căpșuni și o tartă… vă țin la curent dacă reușesc să mai ard ceva. :)))
