Ep. 347 – lasagna cu pui și dovlecel

Un fel simplu de mâncare, pentru atunci când nu ai prea mult timp de stat în bucătărie.

Foile de lasagna le aveam în casă, dovleceii în frigider și carnea tocată de pui în congelator. Cel mai mult a durat să se dezghețe carnea, dar în timpul acesta am lucrat, așa că a fost ok.

Carnea tocată, vreun sfert de kilogram, după ce s-a dezghețat, am condimentat-o cu sare, piper și niște boia și am pus-o la călit cu puțin ulei de floarea soarelui. Dacă folosiți alt fel de carne, puteți adăuga și puțină apă și lăsați să fiarbă la foc mic, înăbușit, până carnea este aproape făcută. Eu am vrut să fiu sigură că puiul este mort, așa că aproape am fiert-o. :))) Și am mai pus și un morcov dat pe răzătoare, că viața este pustie fără legume. 😛 La final am turnat și niște suc de roșii, astfel încât să iasă un sos mai lung de carne.

Dovleceii, doi la număr, i-am curățat de coajă, i-am spălat și i-am tăiat felii lungi, subțiri. În final am folosit doar unul, pe al doilea lăsându-l pentru dovlecel pane.

6 foi de lasagna le-am pus la înmuiat cu puțină apă caldă, cât să le acopere, pentru vreo 10 minute.

Separat, în tavă, am turnat niște suc de roșii, după care am pus 2 foi de lasagna, jumătate din sosul de carne, un strat de dovlecei, încă unul de paste, restul de carne, dovlecei și paste. O bucată mică de mozzarella și două felii de cașcaval afumat deasupra, tăiate cuburi, plus restul de suc de roșii și niște frunze rămase de la un fenicul.

Am folosit o tavă înaltă, în care să intre toate straturile și să mai rămână ceva spațiu, ca să nu dea sosul pe dinafară în cuptor.

Se coace la cuptor, la foc mediu, vreo jumătate de oră sau mai mult, până când pastele sunt comestibile. 🙂

Ies undeva între 3-4 porții.

Avem carbohidrați, proteine și legume în cele două porții de lasagna de mai sus. De un prânz astăzi și o cină în ziua următoare. 🙂

Apropo, când faceți aprovizionarea pentru cămară, puneți conservele noi sub conservele vechi. Ca să nu ratați vreuna și să expire. Și dacă expiră, înainte să aruncați, verificați dacă mai poate fi consumat folosind simțurile din dotare.

–

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Dacă ai încercat să distrugi rețeta la tine în bucătărie și ai reușit, am vrea să auzim și noi, lasă-ne un comentariu mai jos; la fel, scrie-ne dacă ai întrebări sau nelămuriri. 🙂

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. special [săsesc] – supă de mere sau Apfelsuppe

Supa de mere săsească, cunoscută și sub denumirea de Apfelsuppe, există în mai multe variante, merele putând fi fierte întregi, pasate sau tăiate cuburi.

De exemplu, una din cele mai rapide rețete spune că pui felii de mere și stafide sau merișoare la fiert în suc de mere amestecat cu zeamă de lămâie și zahăr, lași să fiarbă vreo cinci minute, după care îngroși supa cu amidon și mănânci. Sună… bizar. 😀

În cazul de față, zeama este de porc cu legume și mere, ceea ce are mai mult sens pentru sașii din Ardeal și pentru o ciorbă de toamnă-iarnă. 🙂

În rețeta originală, de la o tanti din Viscri, jumătate de kilogram de oase de porc se fierb cu legume, adică ceapă, morcov, țelină și pătrunjel, după care se pune 1,5 kg de mere acrișoare și la final se drege cu ou, făină și oțet.

Eu am folosit 3 oase de porc (un sfert de kilogram), cu puțină carne pe ele; ar fi mers puțin mai multă carne; spumate când dau în primul clocot, apoi fierte vreo 2 ore, adică până carnea se ia ușor de pe oase. La foc mic, cu capac, completat cu apă caldă, din când în când. Un morcov mare, o ceapă roșie, două fire de apio în loc de pătrunjel rădăcină și țelină; curățate, spălate, tocate mărunt și aruncate în zeamă, după ce am scos oasele. Condimentat cu sare și piper, pus în oală și carnea recuperată de pe oase. La final, un măr acrișor, curățat de coajă și cotor și tăiat bucăți mici și lăsat să mai fiarbă vreo 5-10 minute, apoi turnat un strop de oțet din tarhon murat și presărat pătrunjel verde, când se servește în farfurii.

Ca un dezastru ce sunt, n-am respectat rețeta din care m-am inspirat, pentru că eu nu dreg ciorbele, nici cu ou, nici cu smântână.

Și n-am priceput unde să pui un kil și de mere, că la mine în oală mai mult de un măr nu a încăput; cel de-al doilea l-am ronțăit crud. 😀

Rezultatul a fost foarte bun, iese o zeamă gustoasă, ușor dulceagă, dar care nu are gust de compot de mere, vreo 3 porții. :)))

Inspirația este dintr-o carte de rețete foarte simpatică intitulată Bucate de prin sate, ediția I, pe care o găsiți aici.

E genul de dezastru care merită repetat în acest sezon. 😛

Am mai găsit o variantă de la o săsoaică din Criț, care pune carnea la călit cu untură sau ulei, după care toarnă legume de sezon, inclusiv ardei, gogoșari, varză, gulie și roșii, adaugă merele și la final o drege cu făină amestecată cu lapte și smântână.

Dacă nu vă satisfac variantele săsești, există și cea ungurească, almaleves, în care merele se fac compot, după care zeama se îngroașă cu făină și smântână (unde este paprika?! 😀 ). Poftă bună!

–

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. 346 – salată de cartofi cu sfeclă și varză acră

Hai, că e simplu! Trei din ingrediente le aveți din denumire. Celelalte sunt mazăre și morcov, plus mărar.

Pisiroz, dar iar avem sfeclă în program? Da, pentru că ne-a rămas o bucată de la supa de data trecută și doar nu o să o aruncăm. 🙂

Cartofii, sfecla, morcovii și mazărea le fierbeți separat; primele două, în coajă. Răciți, curățați de coajă, tocați mărunt ce este de tocat, apoi puneți toate ingredientele într-un vas. Eu am folosit cam două bucăți din fiecare și o mână mică de mazăre.

Varza acră tocată o combinați cu niște castraveți acri tocați. Sau faceți ca mine, folosiți varză și castraveți dintr-o salată combinată. 🙂 După ochi și gust.

Combinați toate ingredientele, condimentați cu sare și piper și ulei, plus mărar tocat. Eu am pus și niște oțet, că nu mi se părea suficient de acră. :))

La final veți avea o salată roșie, de legume de sezon. Vegană, cum s-ar zice (proteinele sunt din mazăre).

Rețeta este inspirată din Beyond Borscht de Tatyana Nesteruk.

–

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

cookingbookclub, dezastru în bucătărie

Cookingbookclub 36

Standardul de aur în industrie sunt rețetele franțuzești. Citiți ce vreți, de exemplu Julia Child, care a fost fan al bucătăriei franceze și care a explicat cât mai simplu cum să atingi perfecțiunea în bucătărie.

Noi nu vrem perfecțiune, vrem doar o mâncare comestibilă, nutritivă și pe preferințele noastre, arsă cât trebuie. 😀

Sau puteți încerca rețete de la David Lebovitz care trăiește de mulți ani în Paris și care postează cu regularitate pe Instagram orice mănâncă interesant.

Eu aveam planuri mari pentru Cooking Bookclub Dezastru în bucătărie anul acesta, nu doar pentru acest episod. Dar vedem ce se întâmplă în zilele următoare, să sperăm că voi arde mai mult decât o omletă de la Julia. Mai ales că a ei, deși superbă, nu prea este pe gustul fițelor mele. :))))

Dacă găsiți autori interesanți cu rețete franțuzești, lăsați-mi și mie un comentariu.

Până vin rețetele noi, spor la bucătărit! 🙂

–

#cookingbookclub #newoldtrendygold pentru că anul acesta experimentăm cu rețete noi, vechi, la modă sau cu rețete fără de care bucătăria așa cum o știm astăzi nu ar exista.

Intră și tu în gașca #dezastruinbucatarie, pe facebook, instagram sau pinterest.

Citește toate articolele #cookingbookclub aici. Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. Și dacă ești pasionat de #prăjitorturișicafea, apasă aici. Nu uita că să previi este mai ușor decât să tratezi și că nu poți arde rețete cu succes dacă nu știi prim ajutor în bucătărie – citește aici mai mult. Și dacă vrei să afli mai multe despre gătit, uite aici un curs rapid de bucătărit.

dezastru în bucătărie

Ep. special [italian] – supă cremă de sfeclă și țelină

Arăta interesant în poză, roșie-roz și din titlu nu părea chiar dezastru. În final ieșit o chestie foarte groasă, care, dacă nu ar fi fost cremă, ar fi putut fi o ciorbă ardelenească sănătoasă, ușor vegană. 😛

Ingredientele principale sunt, v-ați prins, țelină și sfeclă roșie. Mai trebuie ceapă și cartof, plus pătrunjel verde de decor și iaurt (dacă vă place combinație, eu am zis pas).

Rețeta este de la Gennaro, care punea aproape un kilogram de legume cu 1 litru și un pic de supă de legume într-o oală la fiert, timp de o oră. Ceea ce mie mi s-a părut rețeta perfectă pentru ars supa cremă, indiferent cât de mic ar fi fost focul pe aragaz. :))))

Așa că, ochiometric, am pus jumătate de oală de legume și restul apă, plus un cub de vegeta, că nu aveam supă de legume și nici timp de făcut așa ceva.

în loc de doar țelină am folosit o felie de țelină și vreo 4 păstârnaci, nu foarte mari; sfecla a fost o treime dintr-una medie; am mai pus un cartof mediu și o ceapă roșie nu foarte mare. Toate curățate, spălate și tăiate cuburi medii. Acoperit cu apă, condimentat cu un cub de vegeta și niște piper praf și lăsat să fiarbă la foc mic și cu capac. A fiert destul de mult și am mai completat cu vreo două căni de apă, că mi s-a părut că rămân doar legumele în oală… Către final am mai pus de la mine un pic de boia de ardei și o lingură de pastă de tomate. Stins focul, lăsat să se răcească puțin, după care blenduit.

A ieșit cea mai groasă supă cremă pe care am făcut-o vreodată. :)))

Nu este rea la gust, dar cred că ar fi fost mai interesantă doar cu țelină, pentru că aroma acesteia este mai puternică și ar fi acoperit mai bine gustul pământiu al sfeclei roșii. Mai ales că în rețetă scria să punem și câteva frunze de țelină.

Pentru sezonul actual, este o variantă, mai ales că nu necesită foarte multă muncă sau ingrediente.

Ies cam 3-4 porții. Vegane.

Rețeta este de la Gennaro Contaldo, Slow Cook Italian.

–

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. 345 – salată de fasole boabe și orez

Genul meu preferat de salată, în care avem ingredientele în titlu. Mai mult sau mai puțin. 😀

O conservă de fasole roșie, clătită bine în mai multe ape, combinată cu o pungă de orez fiert (din cel cu bob subțire), jumătate de legătură tocată de pătrunjel verde și o roșie, tăiată felii, pentru impresia artistică. Sare, piper și niște vinegretă (ulei și zeamă de lămâie).

Se mănâncă rece sau caldă și se păstrează în frigider câteva zile, într-un recipient cu capac.

Și se face și repede.

Vegan, combinația ideală de carbohidrați și proteine. Plus niște legume, pentru adaos de vitamine.

Un dezastru gustos, de sezon.

–

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie, prăji, torturi și cafea

[prăjitorturișicafea 55] – prăjitură cu mere și nuci

Ce poate fi mai potrivit pentru cafea în acest sezon? O prăjitură cu mere și nuci. 🙂

Ingrediente: 6 mere Golden, 100g nuci sau alune, 4 ouă mari, 140g zahăr, 140g făină, zeama de la o lămâie și 25g unt topit.

Merele, curățate de coajă și cotor, spălate și tăiate felii potrivite. Nucile sau alunele mărunțite și prăjite câteva minute în tigaie, lăsate să se răcească. Eu am folosit fulgi de migdale, pe care era cât pe ce să îi ard cu totul. :))

Pandișpanul îl facem frecând gălbenușurile cu zahărul, până se topește acesta, după care adăugăm sucul de lămâie, făina și albușurile bătute spumă separat. La final adăugăm nucile.

În tava unsă cu grăsime și tapetată cu făină turnăm jumătate din aluat, punem un strat de mere, turnăm cealaltă jumătate de aluat și aranjăm restul de felii de măr. Deasupra turnăm untul topit și presărăm puțin zahăr tos.

Nu prea am înțeles de ce mi-au rămas mere. :))) Cred că am folosit doar vreo două, dar bănuiesc că de fapt trebuia să le tai mai groase. Data viitoare. 🙂

Se coace la cuptor, la foc mic către potrivit, 180 de grade timp de vreo oră. Când este gata, scobitoarea iese curată și prăjitura are o culoare aurie, frumoasă și merele sunt ușor caramelizate deasupra.

A mea a ieșit ușor carbonizată pe fund, ori de la tavă, ori de la cuptor. Dar s-a copt (măcar atât!) și este bună la gust și nu foarte dulce.

Se consumă rece cu o cafea fierbinte lângă. După ce ai mâncat prima bucată, fierbinte, direct din tavă. :))))

Rețeta este de la Claudia Roden, The Food of Italy.

–

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. 344 – focaccia cu usturoi, măsline și rozmarin

Rețeta lui Gennaro, pe care am modificat-o, logic, că era fără măsline. Deși aluatul este baza, că deasupra putem pune ce vrem noi, sigur Gennaro nu se supără. 🙂

Gennaro povestește că pentru el focaccia în copilărie însemna aluatul de pâine întins și stropit cu ulei de măsline și un praf de sare, mâncat la micul dejun. Noi, în copilărie, la mătuși-mea la țară, mâncam plăcinte, făcute tot din aluat de pâine, doar că presărate cu zahăr și prăjite în tigaie sau pe plită. Pe post de desert. 🙂

Pentru o bucată de focaccia, aluatul este din 500g făină, 2 lingurițe de sare, 10g drojdie uscată (sau 15g drojdie proaspătă), 350 ml de apă călduță. Drojdia dizolvată în apă, după care apa turnată în făina cu sare și amestecăm toate ingredientele bine, după care frământăm pentru vreo 5 minute, până când aluatul se ia de pe mână. În lighean sau pe masă/ spațiul de lucru (dacă sunteți la început, folosiți un vas mai mare, că ajută). Sau cu robotul.

Ungem aluatul cu foarte puțin ulei, acoperim vasul cu un prosop și lăsăm 30 de minute sau mai mult la crescut, până își dublează volumul. Am lăsat o oră, că era mai frig în casă și a crescut frumos (că am folosit drodie Pakmaya în termen, lol).

După care luăm tava – eu am folosit una dreptunghiulară de aluminiu, mai înaltă, în loc de tava obișnuită de cuptor, drept urmare focaccia a ieșit două-trei degete de înaltă – o ungem cu puțin ulei, deși Gennaro zice făină grișată sau mălai, după care luăm aluatul și îl aranjăm în tavă. Îl stropim cu două linguri de ulei de măsline, îl lăsăm 5 minute să stea, după care îl apăsăm cu degetele din loc în loc, presărăm cu sare mare și piper, rozmarin și doi căței de usturoi tocați fin. Plus resturi tocate de măsline, că doar nu erau să se strice în frigider! 😀 Lăsăm să stea la căldură 30 de minute, timp în care aluatul crește pentru a doua oară.

Aproape că am respectat tot ce scrie mai sus. Dar la mine a fost 15+15 minute, motiv pentru care pâinea crescut compact, fără prea multe găuri de aer. Ceea ce înseamnă că ar fi trebuit să am răbdare și să las să crească mai mult. Data viitoare. 🙂

Între timp încălzim cuptorul la 240 de grade (foc tare). Coacem focaccia pentru 15 minute (30 de minute în cazul meu), până este maro-aurie. Adică arsă cât trebuie! :))

Când o scoatem din cuptor, o mai stropim cu niște ulei de măsline. Am sărit peste acest pas, pentru că a trebuit să o scot din tavă mai repede și să o mai bag cinci minute la cuptor, doar pe grătar, pentru că sus era aproape arsă și în partea de jos părea crudă.

Rezultatul a ieșit aproape ce trebuie. 🙂 Usturoiul s-a carbonizat și a devenit amar, dar a fost comestibil, n-am aruncat nimic. :))))

Din același aluat cu 4 ingrediente, doar la dublu (cu ușor mai puțină drojdie și sare), Gennaro face două pâini, coapte pentru 25 de minute la foc tare (sau mai mult, în funcție de cuptor), care pot fi ținute pentru o săptămână și care sunt bune pentru bruschete, crostini sau toast.

Îmi place ideea unui aluat cu care poți să faci mai multe chestii. 🙂

Rețeta este din Gennaro’s Passione, a lui Gennaro Contaldo, din 2017.

–

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

cookingbookclub, dezastru în bucătărie

Cookingbookclub 35/ rețete asiatice

Recunosc că nu am mâncat prea multe rețete asiatice la viața mea. Am citit ceva pe subiect, dar sunt multe ingrediente pe care nu le pricep și nu știu dacă îmi plac sau nu. Prin supermarketuri avem raft de asiatice și avem săptămâna de profil la Lidl, deci nu ar fi chiar așa de complicat. Și când nu știi, pui niște sos de soia și ghimbir și voila, are gust de asiatic. :))

Aș fi vrut să fac pachețele de primăvară/toamnă, pentru că cele congelate sunt oribile, iar cele de la fastfood în afară de aluat și niște rămășițe de varză n-au nimic în ele. Doar că îți trebuie răbdare să le faci, ceea ce eu nu posed în această perioadă. No bine, vor fi bune și la Crăciun. Dacă nu la ăsta de acum, la următorul. :))))

Pui cu sos de portocale

Asiatico-american. Sunt mai multe variante de rețete pe internet, în care puiul se macerează în sos de soia sau acesta se adaugă în sosul de portocale, alături de ghimbir. Eu am preferat varianta cea mai simplă, cu trei ingrediente: piept de pui, suc de portocale și gem de portocale.

Un piept de pui, tăiat bucăți mici, se condimentează cu sare și piper și se amestecă cu făină și puțin pesmet. Ca la șnițel, doar că nu avem ou. În tigaie se pune puțin ulei, se adaugă bucățile de pui, care se prăjesc bine, pe ambele părți. Apoi se toarnă deasupra un sfert de pahar de suc de portocale (atenție, să nu vă ardeți cu aburul!) și se pune o lingură de gem. Puteți dilua gemul cu suc, după care să le adăugați în tigaie. Se amestecă puiul cu sosul și se lasă vreo câteva minute, să se îngroașe. Iese dulce-acrișor, excelent de combinat cu orez sau legume. Eu am tras la tigaie cu ulei și un strop de sos de soia la final niște ardei, zucchini și morcov și ăstea au fost legumele pentru puiul cu portocale.

Varianta aceasta de rețetă este dintr-o carte intitulată The Ultimate Volumetrics Diet, de Barbara J Rolls.

Sandviș vietnamez și salată cu mango thailandeză

De la Andrea Nguyen, The Banh Mi Handbook, am învățat că vietnamezii sunt specialiști în sandvișuri. Cu baghetă, unt și salam. Moștenire de pe vremea când erau sub stăpânire franceză, pe care au luat-o cu ei când au emigrat peste Ocean, în timpul războiului din Vietnam. Toate sandvișurile ei sunt variante cu unt sau maioneză, cărnuri reci, acrituri, ceva iute și un sos care seamănă cu sosul de soia intitulat Maggie Seasoning (făcut din proteină hidrolizată de grâu).

Seamănă cu clasicul sandviș cu franzelă, unt și salam, pe care mai pui un castravete, crud sau acru, în funcție de sezon și arunci o frunză de pătrunjel verde și un ardei iute tocat. 😀

Eu n-am făcut sandviș în baghetă, ci în două felii de pâine integrală. Făcută acasă de Chef. Pe pâine am pus un strat subțire de maioneză, niște șuncă de porc, felii subțiri de castraveți acri și ardei gras roșu. Plus o felie de salată verde. Ar mai fi trebuit frunze de pătrunjel verde sau coriandru, ceva iute și faimosul Maggi, dar a ieșit ok și varianta autohtonă. Chiar dacă nu a ieșit iute. 🙂

Separat am combinat niște felii de mango din conservă cu un castravete cornichon, două ridichi și jumătate de ardei roșu gras, plus niște felii invizibile de ceapă roșie. Toate tăiate fideluță și stropite cu zeama de la jumătate de lămâie și niște sos de soia. Inspirația salatei este de pe internet, unde există numeroase variante, în funcție de legumele preferate, sezonalitate și disponibilitate. Și aici ar mai fi trebuit ceva iute, plus niște alune prăjite (dar eu aveam proteine în sandviș). Și niște ulei de susan și usturoi tocat în dressing.

Mango rămas, dacă nu îl mănânc cu furculița direct din conservă, poate îl combin cu niște pui și orez. Mai vedem. 😀

Până data viitoare, nu distrugeți bucătăria, doar rețetele! 😛

–

#cookingbookclub #newoldtrendygold pentru că anul acesta experimentăm cu rețete noi, vechi, la modă sau cu rețete fără de care bucătăria așa cum o știm astăzi nu ar exista.

Intră și tu în gașca #dezastruinbucatarie, pe facebook, instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. special [mexican] – supă de lime

Din prezentarea rețetei am dedus că ar fi fost un fel de supă de pui acrită cu lime (lămâi verzi). Ceea ce în limbajul neaoș transilvănean se cheamă o ciorbă acră de pui. Dar am zis să o testez totuși, să vedem asemănările și diferențele. 🙂

No bine dezastrelor, puiul, zeama de supă și lime sună a ceea ce știm și noi; restul de ingrediente, însă, sunt de căutat în dicționar. Cum este de exemplu ardei Anaheim – din poze, arată a ardei iute. Sau Recado de Todo Clase, care este un condiment amestecat, pe care l-am înlocuit cu ce aveam prin casă. Că acum nu ne încurcăm noi de un condiment mexican, lol. :)))

În primul rând am făcut niște supă de legume, din țelină, păstârnac, morcov și ceapă roșie, curățate, spălate și tăiate în două, plus niște piper boabe și un praf de sare, toate lăsate să fiarbă la foc mic pe aragaz, până când legumele sunt fierte. Supa rece, strecurată și folosită zeama. Iar legumele, mâncate ca atare la felul doi sau folosite într-o salată.

Pentru supa de lime, am tăiat jumătate de piept de pui dezghețat în bucăți mici și l-am pus la călit cu puțin ulei; ni se recomanda pulpe de pui dezosate și fără piele, dar noi folosim ce avem prin casă și ce ne place. Peste carne am pus legumele tocate mărunt: o ceapă albă, un cățel de usturoi, o roșie, jumătate de ardei gras și un deget de ardei iute și am condimentat cu sare și piper și două frunze de dafin. După care am completat cu supa de carne și am lăsat la fiert. Ce am mai pus, de la mine, a fost coaja tocată de la o lămâie bio. Aproape de final, am completat cu restul de condimente: chimen, scorțișoară, cuișoare și oregano; practic, ce am înțeles eu că înseamnă Recado de Todo Clase, dar cantități foarte mici, cât să aromatizeze zeama.

În farfurie, am porționat carnea de pui, am turnat supa deasupra și am pus trei felii subțiri de lime; am sărit peste frunzele de coriandru și am folosit chipsuri tortilla în loc de tortilla. Feliile de lime nu le lăsați prea mult în supă, că devine amară. Supa se consumă cu ardei iute (deh, că nu e suficient de iute 😀 :)))) ) și ceapă murată.

Varianta mea a ieșit chiar bună, iute cât trebuia, aromată, nu foarte acră, excelentă pentru vremea de afară. 🙂

Inspirația este din Mi Cocina, de Rick Martinez.

–

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.