Rețeta lui Gennaro, pe care am modificat-o, logic, că era fără măsline. Deși aluatul este baza, că deasupra putem pune ce vrem noi, sigur Gennaro nu se supără. 🙂
Gennaro povestește că pentru el focaccia în copilărie însemna aluatul de pâine întins și stropit cu ulei de măsline și un praf de sare, mâncat la micul dejun. Noi, în copilărie, la mătuși-mea la țară, mâncam plăcinte, făcute tot din aluat de pâine, doar că presărate cu zahăr și prăjite în tigaie sau pe plită. Pe post de desert. 🙂
Pentru o bucată de focaccia, aluatul este din 500g făină, 2 lingurițe de sare, 10g drojdie uscată (sau 15g drojdie proaspătă), 350 ml de apă călduță. Drojdia dizolvată în apă, după care apa turnată în făina cu sare și amestecăm toate ingredientele bine, după care frământăm pentru vreo 5 minute, până când aluatul se ia de pe mână. În lighean sau pe masă/ spațiul de lucru (dacă sunteți la început, folosiți un vas mai mare, că ajută). Sau cu robotul.
Ungem aluatul cu foarte puțin ulei, acoperim vasul cu un prosop și lăsăm 30 de minute sau mai mult la crescut, până își dublează volumul. Am lăsat o oră, că era mai frig în casă și a crescut frumos (că am folosit drodie Pakmaya în termen, lol).
După care luăm tava – eu am folosit una dreptunghiulară de aluminiu, mai înaltă, în loc de tava obișnuită de cuptor, drept urmare focaccia a ieșit două-trei degete de înaltă – o ungem cu puțin ulei, deși Gennaro zice făină grișată sau mălai, după care luăm aluatul și îl aranjăm în tavă. Îl stropim cu două linguri de ulei de măsline, îl lăsăm 5 minute să stea, după care îl apăsăm cu degetele din loc în loc, presărăm cu sare mare și piper, rozmarin și doi căței de usturoi tocați fin. Plus resturi tocate de măsline, că doar nu erau să se strice în frigider! 😀 Lăsăm să stea la căldură 30 de minute, timp în care aluatul crește pentru a doua oară.
Aproape că am respectat tot ce scrie mai sus. Dar la mine a fost 15+15 minute, motiv pentru care pâinea crescut compact, fără prea multe găuri de aer. Ceea ce înseamnă că ar fi trebuit să am răbdare și să las să crească mai mult. Data viitoare. 🙂
Între timp încălzim cuptorul la 240 de grade (foc tare). Coacem focaccia pentru 15 minute (30 de minute în cazul meu), până este maro-aurie. Adică arsă cât trebuie! :))
Când o scoatem din cuptor, o mai stropim cu niște ulei de măsline. Am sărit peste acest pas, pentru că a trebuit să o scot din tavă mai repede și să o mai bag cinci minute la cuptor, doar pe grătar, pentru că sus era aproape arsă și în partea de jos părea crudă.
Rezultatul a ieșit aproape ce trebuie. 🙂 Usturoiul s-a carbonizat și a devenit amar, dar a fost comestibil, n-am aruncat nimic. :))))
Din același aluat cu 4 ingrediente, doar la dublu (cu ușor mai puțină drojdie și sare), Gennaro face două pâini, coapte pentru 25 de minute la foc tare (sau mai mult, în funcție de cuptor), care pot fi ținute pentru o săptămână și care sunt bune pentru bruschete, crostini sau toast.
Îmi place ideea unui aluat cu care poți să faci mai multe chestii. 🙂
Rețeta este din Gennaro’s Passione, a lui Gennaro Contaldo, din 2017.
—
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Dacă ai încercat să distrugi rețeta la tine în bucătărie și ai reușit, am vrea să auzim și noi, lasă-ne un comentariu mai jos; la fel, scrie-ne dacă ai întrebări sau nelămuriri. 🙂
Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂
Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.