Totul de la zero și adaptat, că, no bine, suntem pe continentul greșit. 😀
Salsa: un mango crud, mai acru decât lâmăile – specialitatea supermarketurilor autohtone – combinat cu niște papaya din conservă, un ardei roșu și niște jalapenos murat. Tocate mărunt, lăsate să se pătrundă aromele.
Peștele: file de pește – cod, în cazul meu – pus pe hârtie de copt, cu sare, piper, chimen și niște lămâie, băgat la la cuptor.
Tortilla: vă recomand să le cumpărați de la magazin. Eu am făcut în tigaie (făină, apă, sare și puțin ulei de măsline), dar după ce mi-au afumat toată casa, au ieșit tot de consistența clătitei. O clătită cauciuc. :)))) Cele adevărate se fac din ceva făină de mălai foarte fină, sincer nici măcar n-am căutat să văd dacă există pe la noi prin magazin… Oricum ar fi, dacă le faceți în casă, aluatul trebuie să aibă cel puțin consistența celui de pâine (note to myself, for the next time :D).
No bine, să ne înțelegem, eu am o relație extrem de complicată cu produsele lactate. Dar s-a întâmplat să ajung cu ani în urmă la un curs în București, unde am reușit să mănânc pateuri. După mai mulți ani (v-am zis, complicatăăăă) am început să apreciez merdenelele din Obor. Și după încă și mai mulți ani nu am mai strâmbat din nas la prăjiturile mamei făcute cu brânză de vaci sau iaurt. Noroc că trecusem înainte pe la turci și greci, că altfel nu știu zău. :))) Ah și nu v-am zis că doar recent am început să apreciez cheesecake-ul (ești dezastru, Claudia! știu 😛 ).
Maică-mea a făcut plăcintă cu iaurt cu ce avea prin frigider. Original se pune doar iaurt, dar dacă ai de terminat smântână, brânză de vaci și iaurt cu grăsimi diferite, go for it, mai rău decât să mănânci singur toată tava nu are ce să ți se întâmple.
Un pachet de foi de plăcintă (din cele subțiri, eu am folosit Linco de 400g) se împart în trei – ies cam 3-4 la un strat și se pun în tava unsă, câte un strat, cu foile unse individual cu 125g de margarină topită și ulei și deasupra amestecul de iaurt. Stratul de deasupra de iaurt este foarte subțire, grosul sunt celelalte două staturi din interior.
Crema de iaurt: 8-10 ouă amestecate ușor cu telul, sare, 150g zahăr, 1 budincă de vanilie, 1 cutie de 1 kg. de iaurt de 3,5% sau 10%, după preferințe. Dacă vreți stafide sau mai mult zahăr, problema voastră. 🙂
Ca să iasă înaltă trebuie o tavă înaltă de friptură (mai mică decât cea de aragaz). La cuptor, aproape o oră, foc potrivit către mic, în cuptor bine încălzit înainte.
UPDATE 05.2020: Am actualizat cantitățile pentru tava mea de friptură. 🙂
Neam de neamul vostru, de la maimuță încoace nu a mai mâncat așa ceva, parol. :))))
Știți pozele ălea frumoase de pe pinterest și bloguri profi cu prăjituri de parcă-s scoase din revistă? No bine, ele sunt doar în reviste, da? :)))) Că în realitate ele arată precum maglavaisul de mai jos. 😀
Așadar, am căutat la un moment dat rețete cu ruzincini (coacăze roșii, poate le ziceți voi) și am dat peste o prăjitură cu mac. Faza e că nu am mai primit ruzincinile, dar mi-am luat o tavă nouă, așa că am zis, nu-i bai, combinăm tava nouă cu rețeta și cu niște fructe de pădure din congelator.
Blatul prăjiturii: 125g unt, 200g zahăr (da, am pus cât scria în rețetă, cine ar fi crezut :)) ), niște sare și zahăr vanilat, frecate cu mixerul, adăugate 4 ouă mici în loc de (presupun) 2 mărimea M (care-s ălea??? cine știe???) și, la final, 200g făină, praf de copt și 125 g mac. L-am întins într-o tavă de 18cm în loc de 24cm – nu faceți ca mine – unsă și tapetată cu făină. Deasupra se pun 300g de fructe de pădure, de preferat decongelate bine și fără zeamă :))) La cuptor la foc potrivit către mic, aproape o oră.
No bine, din cauză că eu am lăsat focul foarte mic, m-am trezit după o oră că maglavaisul nu e copt, așa că am dat focul mai tare. :))) Și bănuiesc că din cauză de fructe ușor congelate și tavă cu diametrul prea mic, fructele s-au lăsat pe mijlocul tavei. Până la urmă a fost ok că s-a copt cât de cât și nu s-a ars cu totul :)))
La final, din 200 de fructe cu 4 linguri de jeleu (în cazul meu dulceață de vișine, că asta aveam în frigider), ținute pe foc vreo 4-5 minute și turnate deasupra blatului cu fructe, a ieșit un fel de decor.
Arată a mega-dezastru, dar e ok la gust, motiv pentru sharuit (acum nu credeați că vă arăt chestii necomestibile, nu??). De consumat după ce stă vreo 2 ore la răcit, cu o cafea fierbinte.
Este un fel de tabbouleh, pentru că nu are bulgur (băștinașii spun că oricum trebuie să fie salată cu bulgur și nu bulgur cu salată 😀 ), deși baza este tot pătrunjelul verde.
În tabbouleh-ul mediteranean, pătrunjelul tocat se amestecă cu ceapă verde sau roșie, după caz, niște mentă proaspătă, roșii tocate, lămâie și ulei de măsline. Plus bulgur.
În cazul de față pătrunjelul tocat s-a amestecat cu chestii din frigider – ceapă roșie, morcov ras, roșii tocate, niște urme de ardei roșu și câteva boabe acre de rodie. Plus ulei și lime.
De mâncat cu furculița sau combinat cu altele, chiar nu contează, este o variantă gustoasă la clasica salată verde.
Nimic mai bun pentru a sărbători o toamnă lungă decât o prăji clasică cu vișine. No bine Claudia, de unde vișine? Din congelator sau de la borcan. 😀 Lăsate bine la scurs.
Aveam în caiet o rețetă de pandișpan fără grăsime, după care mi-am amintit că la chec (tot un pandișpan și ăla) se punea ulei, drept urmare am sunat un prieten. 🙂 Chef a zis că de regulă se calculează 1 la 1 ingredientele – la 1 ou, 1 lingură de zahăr, 1 lingură de făină și ulei/apă, la fel sau ușor mai puțin. Beautiful!
În varianta de odinioară băteam albușurile spumă, după care adăugam zahărul, gălbenușurile, uleiul sau apa și la final făina și praful de copt.
În varianta nouă (care merge și pentru blatul de tort) gălbenușurile se freacă cu zahărul + zahărul vanilat + sare, apa sau uleiul; albușurile se bat spumă separat; după care în compoziția de gălbenușuri se încorporează jumătate din făină și praful de copt, albușurile și cealaltă jumătate din făină, omogenizând bine cu o spatulă.
Eu am făcut un pandișpan din 6 ouă și am pus vreo 2 linguri de ulei și 3 de apă. Compoziția se toarnă într-o tavă unsă cu ulei și puțină făină și deasupra se adaugă vișinele scurse de zeamă. Ale mele s-au dus toate pe fundul tăvii. :)) Dar măcar am reușit să nu o ard. :)) Deși arăta ca după război că am tot verificat-o cu o scobitoare să văd dacă s-a copt sau nu. Dezastru, știu!
Genul ăsta de pandișpan poate fi umplut și cu alte fructe. Eu l-am copt la foc potrivit, mai mult de jumătate de oră. După care se lasă la răcit și abia apoi se taie.
(Ai reușit să o lași să se răcească fără să o guști? Normal că nu :)))) )
Din motive independente de voința mea a venit toamna, s-a făcut frig (brrrr) și mi-am primit o pungă de gutui. Le-aș fi gătit cu ceva carne, dar mi s-a părut efortul prea mare… le-aș fi transformat în plăcintă, dar nu prea am voie carbohidrați… Să mă uit la ele, no bine, vreo două zile a funcționat, după care am realizat că se cam strică și e musai să fac ceva cu ele.
Drept urmare le-am curățat și tăiat bucăți – n-ar putea să inventeze cineva gutui care se curăță singure??? – după care le-am aruncat într-o oală cu apă cât să le acopere. Pe net scria că trebuie fierte vreo oră, dar ale mele într-un sfert de oră erau praf făcute. :))) Le-am ținut mai mult de jumătate de oră pe foc, după care am scos apa într-o altă oală și le-am măsurat aproximativ. La o cantitate de fruct am pus jumătate de cantitate de zahăr – în cazul meu o cană de zahăr la vreo patru polonice de fructe super fierte și jumătate de lime, că nu aveam lămâi. După care, înapoi pe foc încă vreo jumătate de oră. Maxim. Amestecat continuu ca să nu le ard. Rețeta zicea că poți să le bagi la blender înainte de zahăr, dar la mine nu a fost nevoie.
Au ieșit patru borcane plus ce am mai mâncat direct din oală. :)) Dacă vrei să le condimentezi, poți adăuga cardamon și scorțișoară. De păstrat la frigider că nu apucă sfârșitul anului. :)))
Și cu zeama ce-ai făcut? No bine, am vrut să fac jeleu. Dar cum sunt un dezastru, n-am realizat că nu am pectină în casă. :)) Am redus cantitatea la jumătate, pe foc mic, sperând că se leagă ceva. :)))) După care am pus-o într-un borcan la frigider, că sigur va fi bună la însiropat un blat ceva. :)))
Update (oct 2022): din 3 gutui de mărime medie, din care nu am aruncat prea mult în afară de cotor, fierte cu tot cu coajă, o cană de apă, 4 linguri de zahăr tos și jumătate de lămâie mi-au ieșit 2 borcane reciclate de iaurt.
No bineeeeeeeeeeeeee, Claudia, nu ne zi acum că știi să faci și saramură? 😀 Eu, doar în teorie, dar știe tata. ❤
Mă gândeam că v-ați plictisit de atâtea prăjituri și ar fi timpul să mai avem și ceva proteine. :)) În cazul de față saramură din crap prins de tata. Că peștele se mănâncă, dacă tot l-ai prins.
Crapul spălat, curățat și sărat, se frige pe grătar. Tot pe grătar se coc niște ardei capia, ardei grași, ardei iuți și roșii. Ardeii se curăță de coajă și sâmburi, roșiile de coajă și se taie bucăți mari.
Într-o cratiță se pune peștele, deasupra legumele, apă, sare, piper și se lasă să fiarbă până-i gata (nu prea mult, dar zeama trebuie să prindă gust de la toate ingredientele).
No bine măi dezastru mic, dar cine mai pescuiește acum pe vremea asta? Poți să pescuiești din magazin, din pescărie sau din congelator. 🙂 Legume găsești la supermarket, mai rămâne să găsești un grătar și timp pentru copt ingredientele. Hmm, dacă stau bine să mă gândesc, ardei gata copți s-ar putea să găsești în magazin, niște ardei iuți poți să îi coci repede pe aragaz, deci vezi tu, variante există, doar voință să ai.
Se mănâncă fierbinte, cu mămăligă și mujdei de usturoi sau cu furculița, dacă nu ești fan mămăligă. :))
Și dacă ai surpraviețuit te aștept și săptămâna viitoare, cu alte rețete.
Am avut prin frigider niște fasole verde păstăi și după ce am fiert-o, am realizat că parcă nu merge așa goală, drept urmare am căutat prin lada de legume și am scos de acolo morcov, păstârnac, ardei roșu și un zucchini verde, le-am curățat de coajă, le-am tăiat cu grație felii mai mari (lipsă de imaginație și lene maximă :)) ) și le-am tras la tigaie cu puțin ulei. Puse pe rând, întâi rădăcinoasele, să se pătrundă cât de cât, apoi restul și de preferat să rămână ușor crunchy. La final fasolea verde fiartă separat și sos de soia. De combinat cu tăiței chinezești.
Este ceva rapid, cu ce ai prin frigider. În afară că a trebuit să folosesc vreo două tigăi, că nu am apreciat corect cantitatea de legume, nu am distrus nimic. 😀 No bine, se mai întâmplă. :))
Presupunând că nu ați făcut toate prunele gem sau țuică, este cazul să sărbătoriți finalul lunii septembrie cu o oală mare de găluști cu prune (gomboți, plum dumplings, Zwetschgenknodel, szilvasgomboc, Knedle ze śliwkami).
Până pronunțați gălușcă în toate variantele de mai sus, scoateți și sâmburii din prune, lăsându-le, dacă se poate, întregi. 😀 Dacă nu ați reușit, tăiați-le în jumătate, că e perfect, în loc de chestii rotunde o să vă iasă niște chestii mai plate și mai mici, la fel de gustoase.
Rețeta clasică spune că prunele se umplu cu zahăr și scorțișoară și se îmbracă într-un aluat de cartofi, după care se pun la fiert și când sunt gata, se dau prin pesmet prăjit cu zahăr tos și puțin unt sau ulei. După care se mănâncă fierbinți, până ți se face rău. :)))
No bine, eu am modificat rețeta (ce noutate, Claudia :)) ), am pus scorțișoara în pesmet și am scos zahărul din interior și din aluat, lăsându-l doar pe cel din pesmet. Voi nu faceți ca mine. Lăsați o lingură și în aluat.
La un kilogram de prune, cu tot cu sâmburi, am făcut un aluat din vreo doi-trei cartofi mari fierți în coajă, după care sfărâmați bine și amestecați cu niște unt sau margarină, 1 ou, sare, 1-2 linguri de zahăr – opțional și făină astfel încât să iasă un aluat care se poate întinde cu mâna și nu este extrem de lipicios. Nu exagerați cu făina pentru că nu vreți să vă iasă un aluat cauciuc.
Ce nu știți voi este că am pregătit eu găluștile, fiind extrem de mândră de cum arătau ele, după care am pus prima tură la fiert, am așteptat să se ridice la suprafață și după vreo câteva minute am zis, ar trebui să fie gata, hai să gust una… Am luat-o, tăiat-o și ups, aluatul nefiert și pruna din interior arăta cam dubios. Am mai așteptat 5 minute, am scos alta, am tăiat-o la fel… Ce dezastru, vai, ce mă fac… Până la urmă le-am fiert vreo jumătate de oră, timp în care am gustat juma de oală :))) (eh, nu chiar, dar pe aproape :P). La tura doi am reușit să mă prind de timp și la tura trei… no bine, am reușit să le lipesc de oală, drept urmare s-a desfăcut puțin aluatul și au ieșit un fel de găluști cu prune a la Cluj… Dar o fost bine, că le-am mâncat pe toate. :)))
Ne zici și câte kile mai ai? 😀 Nu, dar am zis că avem bonus niște porumb fiert, et voila! Lui ce i-ai mai făcut? Chiar nimic, l-am spălat, pus în oală, fiert, după care l-am sărat puțin și l-am mâncat.
Mi-a plăcut ce scrie Stephen King în On Writing, că ideile bune pot veni de oriunde și că idei care anterior nu aveau nicio legătură unele cu altele pot fi puse împreună pentru un rezultat nou. Ce zice el despre scris se poate aplica în orice domeniu – numai cine nu a lucrat cu idei, îl poate contrazice. 🙂
Până la finalul anului în categoria #dezastruînbucătărie vor apărea 40 de articole. Unele sunt haioase, altele sunt delicioase, o parte sunt rezultate fericite ale unor dezastre neplanificate și toate sunt din experiența mea din acest an.
Ideea inițială a fost de a face un fel de haz de necaz. La mine în familie toată lumea gătește bine și foarte bine, plus profesional. Eu sunt catastrofa. Dar la fel ca mine mai sunt și alții. 🙂 Și viața reală înseamnă un proces continuu de încercare și eroare. Pozele ălea frumoase de pe instagram sau pinterest sunt rezultatul a multe condiții, inclusiv tehnice și photoshop și uneori reprezintă o realitate ideală în loc de cea reală. Rezultatul tău din farfurie va fi rezultatul valorilor în care crezi combinat cu bugetul pe care îl ai și mai puțin realitatea virtuală din social media.
Pentru mine este important să am un exercițiu regulat de a crea mâncare dîn ingrediente de bază, pentru că atunci când ai regim sau multe fițe și buget limitat, opțiunile tale se reduc proporțional.
Ce am învățat însă este că în timp devii mai dispus să încerci lucruri noi și creativitatea ta este în creștere. La fel, crește varietatea ingredientelor și a rețetelor, self-esteem-ul, cunoștințele tehnice, tips&tricks și eventual numărul kilogramelor (aici mai avem puțin de lucru :))) ). La anul poate extindem gașca prietenilor pe care facem experimente și o să facem puțină prevenție la dezastre. 🙂
Ce am scris despre cele 6 principii de pus în practică apropo de un stil de viață sănătos și nutriție se aplică în continuare.
Până la următorul dezastru, pace, dragoste și papaya (că avocado era necopt). 😀
