Nimic mai bun pentru a sărbători o toamnă lungă decât o prăji clasică cu vișine. No bine Claudia, de unde vișine? Din congelator sau de la borcan. 😀 Lăsate bine la scurs.
Aveam în caiet o rețetă de pandișpan fără grăsime, după care mi-am amintit că la chec (tot un pandișpan și ăla) se punea ulei, drept urmare am sunat un prieten. 🙂 Chef a zis că de regulă se calculează 1 la 1 ingredientele – la 1 ou, 1 lingură de zahăr, 1 lingură de făină și ulei/apă, la fel sau ușor mai puțin. Beautiful!
În varianta de odinioară băteam albușurile spumă, după care adăugam zahărul, gălbenușurile, uleiul sau apa și la final făina și praful de copt.
În varianta nouă (care merge și pentru blatul de tort) gălbenușurile se freacă cu zahărul + zahărul vanilat + sare, apa sau uleiul; albușurile se bat spumă separat; după care în compoziția de gălbenușuri se încorporează jumătate din făină și praful de copt, albușurile și cealaltă jumătate din făină, omogenizând bine cu o spatulă.
Eu am făcut un pandișpan din 6 ouă și am pus vreo 2 linguri de ulei și 3 de apă. Compoziția se toarnă într-o tavă unsă cu ulei și puțină făină și deasupra se adaugă vișinele scurse de zeamă. Ale mele s-au dus toate pe fundul tăvii. :)) Dar măcar am reușit să nu o ard. :)) Deși arăta ca după război că am tot verificat-o cu o scobitoare să văd dacă s-a copt sau nu. Dezastru, știu!
Genul ăsta de pandișpan poate fi umplut și cu alte fructe. Eu l-am copt la foc potrivit, mai mult de jumătate de oră. După care se lasă la răcit și abia apoi se taie.
(Ai reușit să o lași să se răcească fără să o guști? Normal că nu :)))) )
—
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂