Rețeta perfectă pentru a încheia acest an, triumfal! :)))) Practic am distrus o rețetă clasică, n-a ieșit ce trebuie, nu arată prea instagramabile (pfiu 😛 ), dar… oh boy, te lingi pe degete. Și lingi și farfuria la final! :))))
În ciuda denumirii, pricomigdalele românești se fac cu nuci și, eventual, esență de migdale. Făina de migdale există doar în rețete adaptate, recente, ceea ce este logic, pentru că nucile sunt autohtone, nu migdalele. Și da, seamănă cu macaron, că-s tot o bezea la origine – aduc a macaron de Nancy.
Eu am fost întotdeauna fascinată de pricomigdale, pentru că arătau foarte interesant și erau foarte scumpe, la cofetărie. Plus denumirea, exotică.
Rețeta încercată, pentru pricomigdale: 125g nuci măcinate, 188g zahăr pudră, 4 albușuri, 19g făină, un praf de sare, 1 zahăr vanilat, esență de migdale, zahăr pudră extra pentru pudrat.
Într-un vas se pun pe foc albușurile, zahărul, zahărul vanilat și nucile și se amestecă bine de tot, până se înfierbântă, fără să dea în clocot. După ce se răcește bine de tot, se adaugă esența și făina. După care se toarnă în tavă, cu poșul. Și se presară cu zahăr pudră.
Se coc la foc potrivit cu luft la început, după care tot la foc potrivit, cu ușa cuptorului ușor deschisă. (Serios, așa scria în rețetar.)
Dacă ies ce trebuie, rotunde sau ovale, au suprafața lucioasă și crăpături mici.
Scoatem tava din cuptor, așteptăm câteva minute, apoi le transferăm de pe hârtia de copt pe un grilaj. Dacă s-au lipit de hârtie, dăm cu pensula cu apă, pe dosul ei.
Probleme: pentru că am împărțit cantitățile din rețetar, posibil să nu le fi nimerit exact; mai mult ca sigur, bezeaua nu a fost făcută corect, pentru că părea că se întărește, după cam am pus făina și a devenit lichidă, ca și cum s-ar fi tăiat. Motiv pentru care, în tavă, pricomigdalele s-au întins până să ajungă în cuptor. :)) Am testat două mărimi, mai mari și mai mici, influențează durata coacerii. Focul potrivit a fost 175 de grade, cu ventilație 5 minute, apoi fără, la 170 de grade, încă vreo 10-15 minute; inițial s-au umflat frumos, dar când am deschis ușa, s-au pleoștit cu totul. 🙂 Cu toate acestea, s-au copt și am ars ușor doar ultima tavă, pentru că le-am lăsat la foc mic, mai mult timp… mult prea mult. :))
Crema: 100g ciocolată neagră (majoritatea 75% și vreo 2 pătrățele de 50%), 200g frișcă de 30% grăsime, un cub de unt. Frișca înfierbântată pe bain-marie sau la microunde într-un vas, după care punem în ea ciocolata, ruptă bucăți cu degetele și lăsăm pentru 5 minute. Amestecăm cu telul, adăugăm și untul și lăsăm să se răcească. Rece, adăugăm esențe, dacă vrem (sau lichior, Cointreau sau Grand Marnier), după care mixăm pentru 2-3 minute, până avem o cremă fină de ciocolată adică ganache.
Punem cremă cu poșul pe câte o pricomigdală și o lipim cu cea de-a doua.
Ar fi mers puțin mai multă cremă, dar nu mă plâng, rezultatul este un dezastru delicios! 🙂
Cu această rețetă, terminăm un 2025 glorios și intrăm cu dezastrele-înainte în noul an. La mulți ani!
–
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Dacă ai încercat să distrugi rețeta la tine în bucătărie și ai reușit, am vrea să auzim și noi, lasă-ne un comentariu mai jos; la fel, scrie-ne dacă ai întrebări sau nelămuriri. 🙂
Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂
Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.
