Astăzi avem un episod super dezastru și foarte educativ, născut din necesitatea de a arăta realitatea gol-goluță. 🙂

Gnocchi de astăzi sunt pe listă de multe săptămâni, dar a durat până mi-am făcut curaj, pentru că eram aproape convinsă că o voi peci și că orice va ieși, nu va semăna cu pozele de pe internet. Ceea ce s-a și întâmplat. :))

[Prima lecție este că, în foarte multe cazuri, rezultatul vostru nu va semăna mai deloc cu pozele aferentei rețetei încercate, indiferent că vă inspirați din cărți de bucate, youtube-uri, pinterest sau instagram și că respectați rețeta la gram.]

Aluatul de gnocchi seamănă cu cel pentru găluști cu prune sau găluști de făină pentru papricaș. Ultimele sunt făcute doar din făină cu ou, cele pentru găluști cu prune sunt dintr-un aluat de făină, unt, ou și cartofi. Gnocchi sunt cartofi cu gălbenușuri și foarte puțină făină.

Gennaro zice așa: la 1 kilogram de cartofi albi, făinoși, fierți, curățați, scurși bine de tot de apă și răciți, apoi dați prin presa de cartofi, vom pune 2 gălbenușuri, sare și piper și 150g de făină 000 (Dacă faceți jumătate de porție, împărțiți la doi ingredientele).

Eu am folosit o rețetă de la Stanley Tucci, în care, la aproape jumătate de kilogram de cartofi, am pus 1 ou întreg, sare, puțin ulei de măsline și 100g de făină (el mai adăuga și vreo 30g de parmezan ras). Problema este că, din cauză de cartofi mai plini de apă, din cauza albușului și al uleiului, aluatul a ieșit extrem de lipicios, așa că am completat cu făină. Din plin. :)))

Aluatul, care nu se frământă, doar se amestecă frumos într-o bilă rotundă, se taie bucăți, se rulează și se taie bucățele mici, din care se fac gnocchi, cu un model folosind dosul furculiței.

No bine, aluatul meu a rămas doar tăiat, pentru că era destul de moale și lipicios. În ciuda făinii cât cuprinde. :))))

[A doua lecție este să nu vă demoralizați, să încercați să vedeți care sunt cauzele pentru care rețeta nu v-a ieșit cum trebuie și să perseverați.]

Fierte într-o oală mare cu apă, o să vedeți că aluatul se ridică la suprafață și îl mai lăsați vreo câteva minute, după care scoateți gnocchi pe un platou.

Se consumă sub diferite forme, ca de exemplu în sos de unt cu salvie, ceea ce eu nu servesc la acest moment. Așa că am preferat să îmi fac un sos de roșii cu ardei copți și șuncă, adică chestii de prin frigider și congelator. Nu de alta, dar doar aluat, care arată dubios, cu ketchup, nu mi s-a părut opțiunea potrivită.

[Altă lecție este să te adaptezi rapid la context, ca să poți salva situația și să nu arunci ingredientele.]

Mai fac și altă dată? Posibil, că până nu o pecesc de două-trei ori, nu mă las. 😀 Important este să învăț ceva din fiecare experiență, înainte de a mă da bătută de tot.

Până una alta, chiar dacă arată dezastru curat, la gust nu au fost chiar răi. Și textura a fost interesantă.

[No bine, mai avem una, nu tot ce arată dubios este și rău la gust.]

Ah, da, și să nu uităm, după atâția ani în bucătărie, și dezastrele tot curg gârlă. 😛

—

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Dacă ai încercat să distrugi rețeta la tine în bucătărie și ai reușit, am vrea să auzim și noi, lasă-ne un comentariu mai jos; la fel, scrie-ne dacă ai întrebări sau nelămuriri. 🙂

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.