Varza murată la noi se pune în octombrie, cel târziu la finalul lunii ca până de Crăciun să fie bună de sarmale (sau mai repede, că nu ne supărăm, doar frig afară să fie 😀 ).
Pentru un butoi mare și unul mai mic, am cumpărat anul ăsta un sac și jumătate de varză albă. Musai de Buzău (sau Dâmbovița), că are foile mari și este potrivită de sarmale. Cea de Covasna este bună doar pentru tocat. Și pentru că tata nu taie verzele, ca să încapă bine în butoi, trebuie să fie de dimensiuni diferite.
În teorie procesul este simplu. Iei fiecare varză pe rând, o cureți de foile exterioare, care sunt murdare sau mâncate de insecte, după care îi scobești cotorul complet și îl umpli cu sare de murături. Apoi aranjezi verzele în butoi, cu partea scobită în sus.
La final, deasupra, pui o mână de bețe de cimbru (cimbrul îl păstrăm pentru friptura de porc) și bețe de mărar uscat.
Duci butoiul la beci, îl umpli cu apă rece până sus, pui capacul și asta e. La câteva zile trebuie să vizitezi varza și să o vânturi, proces care ajută la dizolvarea sării și la murare. Când e gata, varza o folosești la sarmale, varză călită, alte mâncăruri de iarnă sau salată, iar zeama la cartofi copți sau acrit ciorbe.
Varza murată și păstrată într-un beci uscat, cu temperatură constantă ține până în vară. Dacă ai nimerit cantitățile. Și sarea. Și varza. 😛
–
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Dacă ai încercat să distrugi rețeta la tine în bucătărie și ai reușit, am vrea să auzim și noi, lasă-ne un comentariu mai jos; la fel, scrie-ne dacă ai întrebări sau nelămuriri. 🙂
Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂
Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.