Mai avem două cărți și se termină anul. 🙂 Cartea numărul cinci de anul acesta, de citit & gătit, este The Oh She Glows Cookbook, de Angela Liddon. Există și o continuare a cărții, dacă sunteți pasionați de rețete vegane, s-ar putea să vă placă.
Puteți să săriți liniștiți peste partea introductivă care face apologia veganismului; ce ne interesează pe noi este să descoperim idei noi de a combina glorios legumele. 🙂 Bineînțeles că dacă ceva vă face cu ochiul, puteți modifica rețeta și adăuga proteine animale, după caz.
Termenul limită pentru citit, ales o rețetă, încercat, pozat și trimis feedback este 10 octombrie. 🙂 Dați-mi un mesaj ca să vă zic unde găsiți cartea. 🙂
Nu știu alții cum sunt dar eu când mă gândesc la murături salivez instant! :)) Este adevărat că datorită încălzirii globale nu mai consumăm atâtea murături (sau pentru că nu ne mai alcoolizăm?? 😀 ), însă nu poate veni Xmăsu dacă nu am făcut măcar o sălățică murată. 😛
No bine, salata din imagine este făcută din următoarele: 1 morcov, 1 ceapă, 1 gogoșar, 1 castravete, 1 conopidă albă mică, 1 varză mică – unde 1 înseamnă după caz, 1 kg sau 1 bucată. Date pe răzătoare aka Wörner. Sau tăiate cu mâna, cu cuțitul sau la robot.
Într-o oală încălzim 1l oțet, 2l apă, 6 ling sare, 2 ling miere (dacă faceți mai multe porții logic că multiplicați și lichidul) – fierbinte se toarnă peste legume, se amestecă ușor, se lasă să se înmoaie, după care se pun în borcane, zeama deasupra, capac, la beci. 🙂
Oțetul este de 9 grade, pentru murături și proporția este de 1:2, oțet versus apă.
Dacă nu aveți beci, păstrați la frigider. De asemenea, puteți face cantități mai mici.
Update toamna 2025: În mod normal, am pus această salată în borcane de 800g, dar anul acesta am folosit borcane de 400g – dintr-o porție au ieșit 11 borcane.
Ich wart’ seit Wochen Auf diesen Tag Und tanz’ vor Freude, über den Asphalt
Die Toten Hosen, Tage wie diese
No bine pisicilor, nu credeați că scăpați și fără un episod special de Oktoberfest cu ceva dulce-acrișor, nu? 😀
Marillenknödel sau găluștile cu caise vin din zona austriaco-cehă, dar se poartă și la festivaluri, pe post de desert, alături de clasicul strudel cu mere. (Dacă ar fi fost după mine, probabil aș fi făcut și strudelul, dar cum este după cântar, facem data viitoare. :)) )
Es ist wahr că rețeta seamănă cu cea a găluștilor cu prune – de altfel, dacă nu mai găsiți caise la piață, mergeți pe clasica transilvăneană a gomboților – rețeta aici – sigur nu o să dați greș.
No bine, aluatul: 3 cartofi măricei, fierți bine de tot, ca de piure, curățați și pisați cu furculița, cât sunt calzi. Un praf de sare și o felie de unt (margarină) și amestecat bine. Ca la piure. 🙂 Când s-a răcit adăugat un ou crud și 2 căni de făină și amestecat până iese un aluat care se poate întinde. Dacă vreți puteți adăuga și o lingură-două de zahăr în aluat.
Între timp pregătite fructele: eu am folosit 14 caise, spălate, tăiate pe jumătate, scos sâmburele. Opțional puteți pune în interior puțin unt + zahăr + scorțișoară. Eu am făcut varianta dietetică, fără nimic.
Aluatul întins cu sucitorul (folosiți făină extra, să nu se lipească) și tăiat bucăți pătrate. Pe fiecare bucată se pune o caisă și se dă forma unei găluști.
Găluștile le puneți pe rând la fiert într-o oală cu apă fierbinte; în mod normal dacă sunt fierte rămân la suprafață, dar încercați una să vă prindeți de timpul potrivit. Până în 15 minute pentru fiecare tură.
Când le scoateți din oală le puneți direct în cratița în care ați prăjit în prealabil niște pesmet, cu vreo 2 linguri de zahăr tos și un praf de scorțișoară, plus 2 linguri de ulei de floarea soarelui (sau unt).
Mănânci de te faci cât un bavarez de Kronstadt. 😀
Hai, Alles Gute și ne vedem la viitoarea ediție. 🙂
Grüß Gott, meine lieben Katzen, pentru că de ieri ne aflăm oficial în Obtoberfest, astăzi avem mâncare bavareză, direct din Kronstadt. 🙂 No, ce să-i faci, globalizarea. :))
Am căutat o zi prin rețete să văd ce să aleg pentru astăzi și trebuie să recunosc că a fost extrem de greu. Într-un final am ales chestii care se fac rapid și care nu sunt foarte complicate… ja, genau, la voi m-am gândit. 😀 Krautsalat, Kartoffelsalat și Wurstsalat. Intuiți poate tema comună? 😛 Sehr gut!!!
După cum o să descoperiți imediat e cam ce mâncăm noi în mod obișnuit prin Siebenbürgen, doar așa, o țâră modificat. 🙂
Krautsalat sau salată de varză: varza albă tăiată fideluță cu un cuțit ascuțit, aruncată într-un castron cu un praf de sare și frecată cu mâna. Într-o cană făcut un dressing de ulei de floarea soarelui sau rapiță, cu oțet din vin alb, o ceapă albă tocată mărunt, un măr acrișor tocat mărunt, sare, piper și chimen. Și dacă nu sunteți vegani, puteți decora salata cu niște speck. De porc. (Se găsește la Lidl).
Kartoffelsalat sau salată de cartofi: o oală mare de cartofi roșii fierți în coajă – cei mai buni sunt cei care nu se sfărâmă, lăsați să se răcească și tăiați felii rotunde. Niște sos făcut din supă foarte concentrată, oțet din vin, sare, zahăr, piper, ceapă albă tocată – dat într-un clocot, apoi turnat călduț pentru cartofi. Ulei de floarea soarelui, niște castraveți acri felii și niște ceapă verde tocată. Un praf de chimen. De mâncat simplu sau garnitură la niște ciolan de porc cu șoriciul ars.
Wurstsalat sau salată de salam: câteva felii de parizer țărănesc de vită, de la magazinul din cartier (voi puteți folosi salam de șuncă, sau cârnați, sau altceva), ridichi tăiate felii subțiri, felii de castraveți acri, mărar tocat. Sare, piper, ulei și oțet.
Cu pită neagră sau albă cu cartofi, covrigi bavarezi – vezi rețeta aici – și bere. Sau garnitură la niște grătar dacic, cu mai multe feluri de carne și (măcar) o tavă de mici de oaie și vită.
Minciunele sau scovergi. 6 gălbenușuri, 100g vin, 1 linguriță de unt, făină cât cuprinde. Prăjite în baie de ulei. Oioioioiiii ce bune au fost!!! ❤
Aș putea să zic o minciună, că le-am făcut eu, dar nu, eu sunt muuuult prea dezastru. :))) Le-a făcut prietena mamei și mi-am amintit de vremurile când făcea bunică-mea chestii similare, din aluatul de pâine. Doar că ea nu avea atâta răbdare și drept urmare ale ei erau mai mari. 🙂
Wiki zice că sunt de pe vremea romanilor, drept urmare le regăsim în multe țări. De regulă au zahăr în compoziție și zahăr pudră deasupra, dar ăstea de aici sunt o variantă dietetică. 🙂 Vinul poate fi înlocuit cu apă și brandy sau coniac.
Lipie cu cereale integrale (găsită din greșeală la Lidl), omletă din 2 ouă, castraveți acri. Rulat pe sistemul clătitelor, băgat în folie, mâncat în mașină. Dezastruos de rapid.
Se pune de mic dejun în deplasare. :))
Se pot folosi lipii obișnuite? Da, doar că trebuie încălzite înainte, că nu-s așa de elastice.
Se pot folosi alte umpluturi? No bine… :))))) Poți folosi ce vrei, eu de atât am fost capabilă cu ochii pe jumătate deschiși.
Dar dacă punem carne de pui, cartofi prăjiți, salată de varză și maio se mai cheamă burrito? Nu, se cheamă șaorma cu de toate. :))))))))
No bine, în primul rând ca să puteți pune în aplicare această rețetă super delicioasă – și ușor amară :)) – aveți nevoie de mure bio, culese cu mânuța voastră din grădina prietenilor. Nu aveți prieteni cu grădină, nu aveți rețetă. 😀
În al doilea rând aveți nevoie de zahăr gelifiant – că nouă ne plac doar rețetele dezastruos de rapide – și de lămâi, mai precis de zeama acestora. Nu e musai, dar amăreala trece cu acreală… 😛
În al treilea rând, în afară de oale sau crătiți, linguri și aragaz, musai să aveți pregătite: haine de scandal, mop și găleată cu apă călduță și soluție de curățat cu miros de flori (de mure LOL) și una bucată lavetă.
Plus trebuie să fiți cu nervii relaxați, în caz contrar s-ar putea ca în loc de dulceață să sfârșiți cu o criză de nervi. :))))
Altfel, dulceața de mure este dezastruos de ușoară. 🙂 În cazul meu, aprox. 1,5 kg mure, curățate de codițe și spălate, puse la fiert, până mai scade zeama și stropii nu au ajuns până la vecini. :)))) După care 750g zahăr gelifiant și zeama de la o lâmăie. Amestecat pe foc, până se omogenizează ingredientele, se topește zahărul și se leagă maglavaisul. Pus în borcane de iaurt reciclate, închis capacul, pus etichetă și lăsat să se răcească sub un prosop până a doua zi.
Iese ușor lichidă, că de asta se cheamă dulceață. 🙂
După care petrecut două zile la curățat dezastrul de pe aragaz și de lângă aragaz.
Se ia o carte de 401 dă pagini cu rețete de grătare, plăcinți și alte chestii de le manâncă americanii la barbecue. Bine, 376 dacă scazi coperțile, cuprinsu’ și niscai baliverne. Se citește o dată. Se uită. Se mai citește o dată. Se cujetă. Și se concluzionează: nivelu’ de bucătăreală e tot la nivel de 7-12 ani. Drept urmare….
Rețeta:
2 pounds thin young green beans, trimmed, ¼ cup extra-virgin olive oil, 2 tablespoons chopped fresh chives, Sea salt such as fleur de sel.
Adicătelea, fasole verde, ulei de măsline, ceva soi de ceapă și sare. Dă mare.
Modu’ de preparare:
Te trezești duminică dimineață chiaună că te-a sunat sor-ta prea devreme. Te deplasezi biped în bucătărie, bagi o cafea și o mahoarcă și te îmbraci. Te trezești de tot când te mai sună o dată soru-ta să te dai jos din turnu’ de fildeș și te deplasezi motorizat până la mă-ta. Care te trimite în grădină să-ți întărești mușchii la picioare și te întorci cu o pungă de fasole și niscai cepe.
După care te uiți la cumnatu-to care învârte niște cevauri pe grătar și te întrebi de ce-i puiu’ roșu. Te întorci acasă și uiți fasolea în frigider. Și ceapa în cămară. Cam o săptămână.
După care, cureți fasolea și-o speli. Pui o oală cu apă pe foc, arunci în ea niste sare și aștepti să fiarbă. Așa zice la carte. Dacă te cheamă Carmen arunci și-o cană de oțet, că nu ești suficient de acră. Când fierbe apa, pui fasolea în oală și aștepți cam 5 minute. Scurgi fasolea și aștepti. Iar. Să se răcească.
După care cureți ceapa și încerci s-o tai feliuțe subțiri cum te-a învățat mă-ta. Nu-ți iese, da’ o arunci peste fasole. Torni niște ulei de măsline peste și mesteci. Și teoretic niște sare. Da’ ai pus și-n apă. Așa că sari peste. Te simți mândră de tine că ai gătit ca americanii.
P.S. Ceapa nu-i aia din rețetă, da’ mama n-are decât ceapă roșie.
P.P.S Până la sfărșitu’ anului s-ar putea să reușesc să respect o rețetă. S-ar putea.
Carne multă, salate, tarte cu fructe, yada-yada, luați de citiți sau faceți research pe net prin rețete americane, că toate sunt cam la fel. 🙂 Eu m-am hotărât să vă arăt azi idei neaoșe, încercate la grătar, delicioase de altfel. 🙂 Un fel de lateral thinking. 😀
Mix de carne și salată de paste cu legume mexicane. Pentru atunci când te-ai plictisit de clasica salata de cartofi. 🙂
Pâine prăjită – pe grătar, of course, ceapă verde tocată, slănină prăjită. Cu puțin noroc nu o să o ardeți cu totul. 😀 (Nu salivați pe tastatură, vă rog).
Ce mai știm noi să facem este tocană la ceaun și gulaș la ceaun. Pozele data viitoare. 🙂 Asta ca să nu mă uit prin arhivă și să încep să dau din casă cu rețete făcute la bucătăria de campanie. :))))
Zilele următoare mai avem o rețetă specială, din categoria celor dezastruos de simple. 🙂
Următoarea întâlnire virtuală a clubului nostru va fi la începutul lunii septembrie.
Exact când mă gândeam că am testat toate variantele posibile de salată de cartofi, ups, am mai găsit una. Extrem de simplu de făcut chiar și de dezastrul de mine, cea mai complicată chestie fiind fiertul cartofilor. :))
Pentru genul acesta de salată, cei mai buni sunt cartofii roșii, care nu se sfărâmă. Succes la găsit așa ceva. :)) Drept urmare am fiert niște cartofi albi care, în mod miraculos, au rămas aproape întregi. Peste cartofii curățați și feliați, am turnat o vinegrettă făcută din ulei de măsline, zeamă de lămâie și mentă proaspătă, tocată foarte fin, sare și piper. O altă variantă este să adăugați și muștar și să blanduiți sosul.
La final, niște ceapă verde tocată mărunt și încă puțină mentă proaspătă tocată.
No bine și proteinele? Tipa care a scris rețeta sugera niște fasoale boabe… brrrrrr… Eu cred că salata e bună de garnitură lângă pește/ carne sau se poate mânca cu furculița… sau împreună cu niște ardei copți. Sau habar n-am, inventați și voi ceva. :)))
