Ep. special – hummus cu ardei roșu

Atîta m-am gîndit și cîcîit la alegerea rețetei de luna asta pînă a venit vara și a ales temperatura de afară numai bună de copt ardeii pe gresia de pe terasă în locul meu:

Humus cu ardei roșu (copt pe gresia de pe terasă)!

Cică merge cu crudități, de exemplu castravete sau morcov, dar așa să-l mînce cine e la cură de slăbire, io o să-l ung pe pe pîine cu gluten că și ce-i prea sănătos strică. 😀

Avem nevoie de:

-2 ardei roșii (cică tăiați în 4 și fără cotor se coc pe grătar… Fugi, bre, de-aci, i-am copt cu totul și i-am curățat și de semințe după aia că știu io mai bine :))

-400g de năut la cutie, stors și clătit (eu am luat două cutii a cîte 250 g masa scursă și am pus tot)

-2 căței de usturoi, curățați

-30 ml (2 linguri) de tahini / pastă de susan – dacă aveți, dacă nu, vă iese cum mi-a ieșit mie fără ?

-sucul de la o jumătate de lămîie

-3 linguri de ulei de măsline

-o țîră de paprică, așa, de ochiul artistului (L.E. după ce am gustat: ba am zis prostii, paprica dă și gust, nu-i numai de formă :)))

Am glumit cu coptul :)))

Ați copt ardeii, i-ați lăsat să transpire într-o oală acoperită (în carte zic să-l lăsăm într-o pungă de plastic, dar noi sîntem ecologiști, așa-i? :)) după care i-ați curățat? I-ați pus cu restul ingredientelor în blender și i-ați blenduit pînă o ieșit crema din ei? Ați transferat humusul într-un bol și l-ați pudrat cu paprică? No, asta a fost toată filozofia, mai departe poftă să aveți :).

Produsul final. Voi blenduiți mai cu spor, io am zis că e bine și așa: io l-am făcut, io-l mănînc :))) P.S. Vi se întîmplă și vouă să faceți 34 de poze și pînă la urmă să o alegeți tot pe prima ca fiind cea mai reprezentativă? :)))

Dacă vă întrebați de ce am ales fix rețeta asta apăi trebe să recunosc că de lene și de cald – rețetă mai rapidă și care să folosească mai puțin o sursă de căldură n-am găsit. 🙂 Și nu-mi pare rău că e simpatic gustul și cred că o să fie și mai bun după ce stau ingredientele puțin de povești în frigider. Altminteri iar mi-au făcut cu ochiul multe rețete, îs o grămadă de feluri de pîine pe care aș vrea să le încerc, deserturi fățoase pentru sufletul meu pereche…  Dacă nu curînd, sigur la iarnă reiau cartea de bucate. 🙂

Rețetele sunt din a treia carte propusă la cookingbookclubul din mai/iunie  
Ultimate Children’s Cookbook. Următoarea carte apare la începutul lunii iulie.

Citește toate articolele #cookingbookclub aici.

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Ep. 63 – festin cu tortilla, somon și…

No bine, pentru că în mod evident n-am depășit vârsta kinderilor oricât m-am străduit, cartea de luna aceasta mi-a plăcut la nebunie. ❤ ❤ ❤

Motiv pentru care am gătit nu una, nu două, ci trei rețete savuroase. 😀 Cam de un meniu de duminică. Sau pentru atunci când te vizitează prietenii și vrei să îi impresionezi. Presupunând că vor face abstracție de plating-ul cam varză :)) (Promit că ajungem și acolo, dar întâi mai avem niște rețete de ars prin bucătărie.)

Breakfast Tortilla sau tortilla pentru micul dejun sau o omletă cu mai multe chestii în ea. Inventată de spanioli, este o omletă cu cartofi sau cartofi și ceapă; sora ei italiană se cheamă frittata și conține mai multe chestii, printre care cărnuri, brânză și legume. Românii au ceva similar care se cheamă omletă țărănească.

Deși rețeta cuprindea cartofi, cârnați și roșii cherry, eu am pus ce aveam prin frigider, ca de obicei. 🙂 Într-o tigaie cu puțin ulei, am aruncat un cartof, tăiat cubulețe și l-am lăsat să se prăjească ușor, după care am adăugat niște ardei roșu cubulețe, niște resturi de apio și niște broccoli gata fiert, plus două ouă, bătute ușor cu furculița (sau telul), sare, piper și niște busuioc. Cum s-ar zice o omletă vegetariană. 😛

Cea mai complicată chestie a fost cum să întorc omleta pe cealaltă parte, pentru că dacă nu e arsă pe ambele părți nu o pot mânca. 😀 Cred că o altă variantă mai ușoară este să o pregătiți în cuptor, pentru că se poate păstra în frigider măcar o zi-două.

Salmon Parcels sau pachețele cu somon de fapt nu prea-s pachețele, cât somon cu legume și tăiței chinezești. Super yummy! 🙂 O paranteză: de pe youtube am învățat că există vreo patru posibilități de a găti somonul și în timp le-am încercat pe toate; la cuptor, în hârtie de copt mi-a plăcut cel mai mult rezultatul, drept urmare rețeta de aici a fost o variație a ceea ce mai gătisem.

Se cumpără somonul gata porționat și dezosat, se spală și se pune pe hârtie de copt. Deasupra se pun câteva legume tăiate foarte subțire – morcov, ghimbir, ardei roșu și niște ceapă verde (eu am pus ceapă roșie); se condimentează cu sare, piper, sos de soia (dacă e foarte sărat nu mai puneți sare), suc de portocale (eu am preferat să pun felii de portocale deasupra); eventual un strop de ulei de măsline. Se împachetează fiecare bucată individual (de unde pachețelele) și se bagă într-o tavă, la cuptor, la foc potrivit, vreo 15 minute sau mai mult (peștele se face repede, dar depinde de cuptor).

Tăițeii se pregătesc conform instrucțiunilor și se pot amesteca cu niște susan prăjit ușor în prealabil (eu am preferat fără). Sunt garnitură la somonul cu gust asiatic. 🙂 Poza mea nu arată prea spectaculos, dar este una din rețetele pe care o voi repeta sigur, pentru că se face extrem de repede.

… și? Ultima rețetă este un fusion între vreo 2-3 rețete cu ce aveam prin casă. :))) No bine, doar nu vă așteptați la altceva, nu? 😛 De la Crunchy Cereal am experimentat pregătirea unor cereale cu fructe uscate, semințe și miere, băgate la cuptor (am realizat că la cât sunt de dulci, am provizii pentru vreun an); după care am văzut rețeta de Apple Crumble Sundae, care combină în straturi mere coapte, înghețată, cereale și sos de caramel (o altă variantă este cu iaurt, căpșuni și cereale).

Varianta mea a fost cu mure congelate pe jumătate, înghețată de la Lidl și cerealele crunchy. Am mai încercat cu kiwi, dar mi s-a părut mult prea dulce – cred că fructele în combinația aceasta trebuie să fie ușor acrișoare. Sau înghețata să fie șerbet și cerealele extrem de puține. 🙂 Of course, pentru aceia dintre noi care nu ne drogăm cu zahăr în mod regulat. 😀

Rețetele sunt din a treia carte propusă la cookingbookclubul din mai/iunie 
Ultimate Children’s Cookbook. Următoarea carte apare la începutul lunii iulie.

Citește toate articolele #cookingbookclub aici.

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Cookingbookclub 3 | rețetele copiilor :)

A treia carte propusă la cookingbookclubul din lunile martie/aprilie a fost
Ultimate Children’s Cookbook.

Eu sunt mare fan al cărților colorate (no bine, există o explicație 😀 ), cu rețete simple, hrănitoare și echilibrate. Ce mi-a plăcut la carte este că sunt rețete care pot fi gătite de copii sau împreună cu copiii – știut fiind faptul că în lumea modernă ăștia micii cred că totul crește pe raft la supermarket sau în cuptor la McD.

Dintre toate cărțile citite până acum este una cea mai apropiată ca stil de ce gătesc eu în general, mâncăruri rapide sau salate. Drept urmare vinerea aceastea vom avea un festin cu mai multe feluri. 🙂 Daaaa, nu m-am putut decide doar la o rețetă. :)))

Via gașca vom avea și o rețetă vegetariană. Săptămâna viitoare.

Și nu știu de ce, dar presimt că ne vom mai reîntâlni cu ea. Ea, cartea și rețetele ei. 🙂

Următoarea întâlnire virtuală a clubului nostru va fi la începutul lunii iulie.

Citește toate articolele #cookingbookclub aici.

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Ep. 62 – ciorbă de perișoare

În cultura locală, clasica ciorbă de perișoare (sau verișoare, cum îi mai spunem noi) este probă la examenul informal de cetățenie. Dacă o pecești pe susnumita ciorbă, o să ai nouăzeci de ani de ghinion, o să te reîncarnezi în prim-ministru și nu o să te mai măriți niciodată. 😀 Of course, dacă o să sharuiești articolul ăsta de 7 ori o să tai ghinionul și o să-ți iasă și supa… ptiu, ciorba…

Ca la orice ciorbă care se respectă, vom avea mai multe variante. La varianta aia bună de tot (care se mănâncă direct din oală cu polonicul) mai întâi de toate se fierb niște oase de porc sau vită, plus carnea, când acesta este fiartă, se scoate de pe oase, după care se adaugă zarzavatul și perișoarele.

Noi pentru că am stabilit deja că nu avem talent în bucătărie – no bine, dezastruuuuuu!!! – vom testa varianta rapidă. În care vom căli niște zarzavat într-o oală, adică morcov, pătrunjel, țelină, ardei, ceapă, curățate și tocate, împreună cu sare, piper, vegeta, ulei, peste vom completa cu apă, vom aștepta să înceapă să fiarbă, după care vom adăuga perișoarele. Acestea sunt un amestec de carne tocată cu orez, un ou crud, condimente; amestecate bine; dacă le vrei frumoase și egale (asta presupunând că vrei să impresionezi audiența), le pregătești din timp, cu lingurița, le pui pe o tavă. Dacă nu, clasica mână, le rotunjești și le dai drumul în oală. Fierbi la foc mic către potrivit, până carnea și zarzavatul sunt fierte.

În cea mai nefericită situație, în care ai pecit-o rău de tot, știu eu un loc unde se mănâncă o ciorbă extrem de bună de perișoare. 😀

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Ep. 61 – paste cu ton sau broccoli

Cu foarte mulți ani în urmă i-am povestit unui italian cum noi mâncăm paste cu pesmet – o chestie absolut de neînchipuit :)) – și el mi-a dat la schimb o rețetă de paste cu ton. 

Se ia o tigaie, se aruncă în ea conținutul unei conserve de ton, niște căței de usturoi, busuioc, sare, piper, ulei de măsline, roșii tocate sau roșii din bulion și se pune pe foc. La tura asta eu am mai adăugat și niște ardei roșii.

Sosul se amestecă cu paste scurte, fierte al dente.

Nu are cum să iasă dezastru, dacă nu strici pastele. 😀 

Varianta a doua de paste, este și mai simplă. 🙂 Fierbi niște broccoli, după care îl arunci într-o tigaie, cu ulei de măsline și niște căței de usturoi tocați. Dacă vrei și carne, no bine, poți să fii creativ. Sau poți vedea ce ai prin frigider. La final adaugi busuioc și pastele fierte. 

Oricât ai fi de dezastru, nu fierbe pastele până devin lipici. 😀 Și nu fierbe legumele până devin pastă. 🙂 

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Ep. 60 – clătite cu banane și sos de mere

O variantă pentru zilele în care nu știi ce să mănânci la micul dejun. Clătitele cu banana sau banana pancakes sunt varianta cu aluat gros, dar care totuși curge ușor. V-am amețit, știu! :))

No bine, cantitățile sunt aproximative, pentru că nu măsor niciodată ingredientele. Sorry. 😀

O banană coaptă, zdrobită cu furculița, un vârf de sare, un ou, vreo două linguri de făină și vreo două linguri de apă. Amestecate cu furculița sau telul. Dacă vreți să puneți lapte în loc de apă, este perfect. Zahăr nu e cazul că bananele coapte sunt foarte dulci. Iese un aluat gros care se toarnă într-o tigaie, unsă cu puțin ulei.

Clătita (sau clătitele, că s-ar putea să vă iasă vreo două) se prăjesc la foc mic pe ambele părți. Dacă se arde ușor, nu e dezastru. :))

Se consumă cu furculița simple sau cu sos de fructe. Eu am avut niște mere pe care le-am dat pe răzătoare, le-am fiert cu scorțișoară și puțină zeamă de lămâie și le-am făcut sos cu blenderul.

Carbohidrați cu fructe, dar merită. Pe cuvânt de dezastru. 😛

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Ep. 59 – salată pentru birou

Evident că sunt mare fan salate. Și mai evident că prefer mâncarea pregătită de la zero, pentru că în felul acesta poți controla ingredientele, caloriile, cantitatea de sare, zahăr șamd.

No bine, să nu credeți că m-am născut cu salatele la nas. 🙂 Plus a durat ceva să-mi formez niște abilități și automatisme și să nu mai trăiesc doar cu covrigi și patiserie. În condițiile în care eu nu am mâncat sandișuri la școală, că nu le suportam. :)) (Fitze și talente de pitică, ce vă așteptați? 😀 )

Partea bună și deloc dezastruoasă este că de când au inventat americanii tupperware, este mult mai ușor să îți pregătești salatele pentru birou. Practic îți faci un stoc de caserole, pregătești ingredientele, porționezi salatele, le etichetezi, bagi la frigider și voila, ai mâncarea pentru următoarele trei zile. Aceeași filozofie merge pentru pachetele copiilor la școală. Desigur, avem dilemele logistice, legate de păstratul caserolelor în condiții de temperatură, până la pauza de masă și de încălzitul acestora, dar soluții există. La birou este cu atât mai ușor pentru că angajatorul este obligat prin lege să-ți ofere pauza de masă și condiții pentru aceasta. (Dacă strâmbă din nas, există ITM.)

Pe net există multe variante de salate, important este să combinați legume, fructe, proteine și carbohidrați pentru o masă echilibrată. Varianta de mai jos este vegetariană (puteți pune carne în loc de fasole boabe pentru o rețetă cu carne sau eliminați oul pentru o rețetă vegană). Cuprinde fasole boabe, de la conservă, 1 ou fiert, niște cuș-cuș, roșii și pătrunjel verde. Durează sub 15 minute să o pregătești și are un număr decent de calorii, fiind sățioasă. O poți condimenta cu sare și piper, dressingul ar fi bine să fie separat, într-o sticlă/borcan închis (se păstrează mai multe zile, dacă este o vinaigrette – ulei + oțet/lămâie).

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Ep. 58 – ragu

Ragu este un sos de carne inventat în sec. XVIII, care se combină cu paste. Probabil ați auzit de sosul bolognez (ragu alla bolognese), care nu se mănâncă cu spaghete, ci cu paste scurte. Sau de ragu folosit în lasagna. 

Eu am încercat să fac lasagna cu carne de vreo două ori și a ieșit destul de nașpa, motiv pentru care am rămas la varianta vegetariană, visând totuși la momentul în care voi fi capabilă să fac un sos de carne comestibil…. Și s-a întâmplat să venim din Cluj, și pe drum, să povestim – despre ce oare? – mâncare, așa că am furat următoarea rețetă de la Chef. 🙂

Carne tocată de porc sau vită sau amestec, sare, piper, usturoi și ceapă tocate, puse pe foc cu niște ulei, până își schimbă carnea culoarea, după care adăugat 1-2 pahare de apă, să acopere carnea. Lăsat să fiarbă la foc mic, când a scăzut apa adăugat legume (dacă vrei, de ex. morcov, pătrunjel, ardei) și suc de roșii, condimente (cimbru, busuioc, mentă etc.) și încă apă (cred că am pus 2 pahare sau mai mult), eventual niște vin și lăsat să fiarbă bine de tot, tot la foc mic, până scade apa din nou și sosul se îngroașă. Și evident, carnea e fiartă bine de tot. 

Oficial, cred că este una dintre cele mai complicate chestii pe care le-am făcut, pentru că am fiert sosul aproape 4 ore. 😀 

Partea bună e că poți să faci o porție mai mare, după care să bagi în cutii/ pungi și să congelezi pentru data viitoare când nu ai timp de gătit. 

Partea proastă e că eu n-am mai apucat să bag nimic la congelator, că am mâncat cu paste, cu lasagna și cu lingura, direct din oală. :))))

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Cookingbookclub 3

Și am ajuns la cartea numărul 3 de anul acesta, de citit & gătit, care este Ultimate Children’s Cookbook.

No bine, se aproprie începutul lunii iunie, drept urmare este un moment bun pentru a redescoperi copilul din tine (varianta 1) sau de a găti împreună cu copilul tău (varianta 2). Of course există și varianta 3, ambele și puțin extra. 😛

M-am uitat peste vreo câteva cărți, aproape alesesem una vegană (există cărți vegane pentru kinderi? yes, of course, în care învață că laptele e nașpa din cauză că puiul de vacă este trimis la plimbare pentru ca oamenii să bea produsul care printre altele necesită tone de apă… sau ceva de genul… brrr), dar sinceră să fiu nu mi s-a părut prea variată, în condițiile în care există fructe, legume, semințe și combinații nenumărate între ele. (Mai mult decât kale și spălături de migdale). Drept urmare am preferat o variantă clasică, colorată și diversă.

Termenul limită pentru citit, ales o rețetă, încercat, pozat și trimis feedback este 10 iunie. 🙂 Dați-mi un mesaj ca să vă zic unde găsiți cartea. 🙂

Citește toate articolele #cookingbookclub aici.

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂

Ep. 57 – legume la cuptor

Mai vegan de atât nu știu :)))

Sfeclă: spălată, curățată de coajă, tăiată felii groase, pusă în tavă direct sau pe hârtie de copt și stropită cu ulei, plus condimente (sare, piper, cimbru, etc.). Coaptă la foc mediu.

Mix de legume: morcov, țelină, păstârnac, ceapă roșie, zuchini, ardei roșu. Același principiu, ulei și condimente, la cuptor. Eventual puse întâi rădăcinoasele, când sunt pe jumătate făcute, restul de legume. Ca să nu vă treziți cu unele arse și altele crude.

Varză de Bruxelles: La fel, doar că am pus ulei de măsline și puțină sare. Este yummmy.

Pe post de garnitură sau mâncate ca fel principal. Sunt bune de tot. 🙂

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂