dezastru în bucătărie, prăji, torturi și cafea

[prăjitorturișicafea 55] – prăjitură cu mere și nuci

Ce poate fi mai potrivit pentru cafea în acest sezon? O prăjitură cu mere și nuci. 🙂

Ingrediente: 6 mere Golden, 100g nuci sau alune, 4 ouă mari, 140g zahăr, 140g făină, zeama de la o lămâie și 25g unt topit.

Merele, curățate de coajă și cotor, spălate și tăiate felii potrivite. Nucile sau alunele mărunțite și prăjite câteva minute în tigaie, lăsate să se răcească. Eu am folosit fulgi de migdale, pe care era cât pe ce să îi ard cu totul. :))

Pandișpanul îl facem frecând gălbenușurile cu zahărul, până se topește acesta, după care adăugăm sucul de lămâie, făina și albușurile bătute spumă separat. La final adăugăm nucile.

În tava unsă cu grăsime și tapetată cu făină turnăm jumătate din aluat, punem un strat de mere, turnăm cealaltă jumătate de aluat și aranjăm restul de felii de măr. Deasupra turnăm untul topit și presărăm puțin zahăr tos.

Nu prea am înțeles de ce mi-au rămas mere. :))) Cred că am folosit doar vreo două, dar bănuiesc că de fapt trebuia să le tai mai groase. Data viitoare. 🙂

Se coace la cuptor, la foc mic către potrivit, 180 de grade timp de vreo oră. Când este gata, scobitoarea iese curată și prăjitura are o culoare aurie, frumoasă și merele sunt ușor caramelizate deasupra.

A mea a ieșit ușor carbonizată pe fund, ori de la tavă, ori de la cuptor. Dar s-a copt (măcar atât!) și este bună la gust și nu foarte dulce.

Se consumă rece cu o cafea fierbinte lângă. După ce ai mâncat prima bucată, fierbinte, direct din tavă. :))))

Rețeta este de la Claudia Roden, The Food of Italy.

—

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Dacă ai încercat să distrugi rețeta la tine în bucătărie și ai reușit, am vrea să auzim și noi, lasă-ne un comentariu mai jos; la fel, scrie-ne dacă ai întrebări sau nelămuriri. 🙂

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. 344 – focaccia cu usturoi, măsline și rozmarin

Rețeta lui Gennaro, pe care am modificat-o, logic, că era fără măsline. Deși aluatul este baza, că deasupra putem pune ce vrem noi, sigur Gennaro nu se supără. 🙂

Gennaro povestește că pentru el focaccia în copilărie însemna aluatul de pâine întins și stropit cu ulei de măsline și un praf de sare, mâncat la micul dejun. Noi, în copilărie, la mătuși-mea la țară, mâncam plăcinte, făcute tot din aluat de pâine, doar că presărate cu zahăr și prăjite în tigaie sau pe plită. Pe post de desert. 🙂

Pentru o bucată de focaccia, aluatul este din 500g făină, 2 lingurițe de sare, 10g drojdie uscată (sau 15g drojdie proaspătă), 350 ml de apă călduță. Drojdia dizolvată în apă, după care apa turnată în făina cu sare și amestecăm toate ingredientele bine, după care frământăm pentru vreo 5 minute, până când aluatul se ia de pe mână. În lighean sau pe masă/ spațiul de lucru (dacă sunteți la început, folosiți un vas mai mare, că ajută). Sau cu robotul.

Ungem aluatul cu foarte puțin ulei, acoperim vasul cu un prosop și lăsăm 30 de minute sau mai mult la crescut, până își dublează volumul. Am lăsat o oră, că era mai frig în casă și a crescut frumos (că am folosit drodie Pakmaya în termen, lol).

După care luăm tava – eu am folosit una dreptunghiulară de aluminiu, mai înaltă, în loc de tava obișnuită de cuptor, drept urmare focaccia a ieșit două-trei degete de înaltă – o ungem cu puțin ulei, deși Gennaro zice făină grișată sau mălai, după care luăm aluatul și îl aranjăm în tavă. Îl stropim cu două linguri de ulei de măsline, îl lăsăm 5 minute să stea, după care îl apăsăm cu degetele din loc în loc, presărăm cu sare mare și piper, rozmarin și doi căței de usturoi tocați fin. Plus resturi tocate de măsline, că doar nu erau să se strice în frigider! 😀 Lăsăm să stea la căldură 30 de minute, timp în care aluatul crește pentru a doua oară.

Aproape că am respectat tot ce scrie mai sus. Dar la mine a fost 15+15 minute, motiv pentru care pâinea crescut compact, fără prea multe găuri de aer. Ceea ce înseamnă că ar fi trebuit să am răbdare și să las să crească mai mult. Data viitoare. 🙂

Între timp încălzim cuptorul la 240 de grade (foc tare). Coacem focaccia pentru 15 minute (30 de minute în cazul meu), până este maro-aurie. Adică arsă cât trebuie! :))

Când o scoatem din cuptor, o mai stropim cu niște ulei de măsline. Am sărit peste acest pas, pentru că a trebuit să o scot din tavă mai repede și să o mai bag cinci minute la cuptor, doar pe grătar, pentru că sus era aproape arsă și în partea de jos părea crudă.

Rezultatul a ieșit aproape ce trebuie. 🙂 Usturoiul s-a carbonizat și a devenit amar, dar a fost comestibil, n-am aruncat nimic. :))))

Din același aluat cu 4 ingrediente, doar la dublu (cu ușor mai puțină drojdie și sare), Gennaro face două pâini, coapte pentru 25 de minute la foc tare (sau mai mult, în funcție de cuptor), care pot fi ținute pentru o săptămână și care sunt bune pentru bruschete, crostini sau toast.

Îmi place ideea unui aluat cu care poți să faci mai multe chestii. 🙂

Rețeta este din Gennaro’s Passione, a lui Gennaro Contaldo, din 2017.

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

cookingbookclub, dezastru în bucătărie

Cookingbookclub 35/ rețete asiatice

Recunosc că nu am mâncat prea multe rețete asiatice la viața mea. Am citit ceva pe subiect, dar sunt multe ingrediente pe care nu le pricep și nu știu dacă îmi plac sau nu. Prin supermarketuri avem raft de asiatice și avem săptămâna de profil la Lidl, deci nu ar fi chiar așa de complicat. Și când nu știi, pui niște sos de soia și ghimbir și voila, are gust de asiatic. :))

Aș fi vrut să fac pachețele de primăvară/toamnă, pentru că cele congelate sunt oribile, iar cele de la fastfood în afară de aluat și niște rămășițe de varză n-au nimic în ele. Doar că îți trebuie răbdare să le faci, ceea ce eu nu posed în această perioadă. No bine, vor fi bune și la Crăciun. Dacă nu la ăsta de acum, la următorul. :))))

Pui cu sos de portocale

Asiatico-american. Sunt mai multe variante de rețete pe internet, în care puiul se macerează în sos de soia sau acesta se adaugă în sosul de portocale, alături de ghimbir. Eu am preferat varianta cea mai simplă, cu trei ingrediente: piept de pui, suc de portocale și gem de portocale.

Un piept de pui, tăiat bucăți mici, se condimentează cu sare și piper și se amestecă cu făină și puțin pesmet. Ca la șnițel, doar că nu avem ou. În tigaie se pune puțin ulei, se adaugă bucățile de pui, care se prăjesc bine, pe ambele părți. Apoi se toarnă deasupra un sfert de pahar de suc de portocale (atenție, să nu vă ardeți cu aburul!) și se pune o lingură de gem. Puteți dilua gemul cu suc, după care să le adăugați în tigaie. Se amestecă puiul cu sosul și se lasă vreo câteva minute, să se îngroașe. Iese dulce-acrișor, excelent de combinat cu orez sau legume. Eu am tras la tigaie cu ulei și un strop de sos de soia la final niște ardei, zucchini și morcov și ăstea au fost legumele pentru puiul cu portocale.

Varianta aceasta de rețetă este dintr-o carte intitulată The Ultimate Volumetrics Diet, de Barbara J Rolls.

Sandviș vietnamez și salată cu mango thailandeză

De la Andrea Nguyen, The Banh Mi Handbook, am învățat că vietnamezii sunt specialiști în sandvișuri. Cu baghetă, unt și salam. Moștenire de pe vremea când erau sub stăpânire franceză, pe care au luat-o cu ei când au emigrat peste Ocean, în timpul războiului din Vietnam. Toate sandvișurile ei sunt variante cu unt sau maioneză, cărnuri reci, acrituri, ceva iute și un sos care seamănă cu sosul de soia intitulat Maggie Seasoning (făcut din proteină hidrolizată de grâu).

Seamănă cu clasicul sandviș cu franzelă, unt și salam, pe care mai pui un castravete, crud sau acru, în funcție de sezon și arunci o frunză de pătrunjel verde și un ardei iute tocat. 😀

Eu n-am făcut sandviș în baghetă, ci în două felii de pâine integrală. Făcută acasă de Chef. Pe pâine am pus un strat subțire de maioneză, niște șuncă de porc, felii subțiri de castraveți acri și ardei gras roșu. Plus o felie de salată verde. Ar mai fi trebuit frunze de pătrunjel verde sau coriandru, ceva iute și faimosul Maggi, dar a ieșit ok și varianta autohtonă. Chiar dacă nu a ieșit iute. 🙂

Separat am combinat niște felii de mango din conservă cu un castravete cornichon, două ridichi și jumătate de ardei roșu gras, plus niște felii invizibile de ceapă roșie. Toate tăiate fideluță și stropite cu zeama de la jumătate de lămâie și niște sos de soia. Inspirația salatei este de pe internet, unde există numeroase variante, în funcție de legumele preferate, sezonalitate și disponibilitate. Și aici ar mai fi trebuit ceva iute, plus niște alune prăjite (dar eu aveam proteine în sandviș). Și niște ulei de susan și usturoi tocat în dressing.

Mango rămas, dacă nu îl mănânc cu furculița direct din conservă, poate îl combin cu niște pui și orez. Mai vedem. 😀

Până data viitoare, nu distrugeți bucătăria, doar rețetele! 😛

—

#cookingbookclub #newoldtrendygold pentru că anul acesta experimentăm cu rețete noi, vechi, la modă sau cu rețete fără de care bucătăria așa cum o știm astăzi nu ar exista.

Intră și tu în gașca #dezastruinbucatarie, pe facebook, instagram sau pinterest.

Citește toate articolele #cookingbookclub aici. Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. Și dacă ești pasionat de #prăjitorturișicafea, apasă aici. Nu uita că să previi este mai ușor decât să tratezi și că nu poți arde rețete cu succes dacă nu știi prim ajutor în bucătărie – citește aici mai mult. Și dacă vrei să afli mai multe despre gătit, uite aici un curs rapid de bucătărit.

dezastru în bucătărie

Ep. special [mexican] – supă de lime

Din prezentarea rețetei am dedus că ar fi fost un fel de supă de pui acrită cu lime (lămâi verzi). Ceea ce în limbajul neaoș transilvănean se cheamă o ciorbă acră de pui. Dar am zis să o testez totuși, să vedem asemănările și diferențele. 🙂

No bine dezastrelor, puiul, zeama de supă și lime sună a ceea ce știm și noi; restul de ingrediente, însă, sunt de căutat în dicționar. Cum este de exemplu ardei Anaheim – din poze, arată a ardei iute. Sau Recado de Todo Clase, care este un condiment amestecat, pe care l-am înlocuit cu ce aveam prin casă. Că acum nu ne încurcăm noi de un condiment mexican, lol. :)))

În primul rând am făcut niște supă de legume, din țelină, păstârnac, morcov și ceapă roșie, curățate, spălate și tăiate în două, plus niște piper boabe și un praf de sare, toate lăsate să fiarbă la foc mic pe aragaz, până când legumele sunt fierte. Supa rece, strecurată și folosită zeama. Iar legumele, mâncate ca atare la felul doi sau folosite într-o salată.

Pentru supa de lime, am tăiat jumătate de piept de pui dezghețat în bucăți mici și l-am pus la călit cu puțin ulei; ni se recomanda pulpe de pui dezosate și fără piele, dar noi folosim ce avem prin casă și ce ne place. Peste carne am pus legumele tocate mărunt: o ceapă albă, un cățel de usturoi, o roșie, jumătate de ardei gras și un deget de ardei iute și am condimentat cu sare și piper și două frunze de dafin. După care am completat cu supa de carne și am lăsat la fiert. Ce am mai pus, de la mine, a fost coaja tocată de la o lămâie bio. Aproape de final, am completat cu restul de condimente: chimen, scorțișoară, cuișoare și oregano; practic, ce am înțeles eu că înseamnă Recado de Todo Clase, dar cantități foarte mici, cât să aromatizeze zeama.

În farfurie, am porționat carnea de pui, am turnat supa deasupra și am pus trei felii subțiri de lime; am sărit peste frunzele de coriandru și am folosit chipsuri tortilla în loc de tortilla. Feliile de lime nu le lăsați prea mult în supă, că devine amară. Supa se consumă cu ardei iute (deh, că nu e suficient de iute 😀 :)))) ) și ceapă murată.

Varianta mea a ieșit chiar bună, iute cât trebuia, aromată, nu foarte acră, excelentă pentru vremea de afară. 🙂

Inspirația este din Mi Cocina, de Rick Martinez.

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. 343 – papanași fierți

Știți cum toată lumea știe doar papanașii prăjiți, unii dintre aceștia văzând brânza de vaci din avion, dar musai să fie uriași și înotând în smântână?

No bine, astăzi avem papanași fierți, care sunt doar pentru cunoscători. Opera lui Chef și familiadezastru. 😀

500g de brânză de vaci grasă (de preferat grunjoasă), 125g griș, 2 ouă, un praf de sare, 2 linguri (vreo 80g) zahăr tos, coajă rasă de lămâie sau portocale, esență de vanilie sau vanilie sau zahăr vanilat. Toate ingredientele puse într-un castron și amestecate bine, după care lăsate vreun sfert de oră să stea. Separat prăjești în tigaie pesmet cu 50g unt (sau ulei), 2 linguri de zahăr tos (scorțișoară, dacă ești fan). Într-o oală mare, pui apă la fiert, când fierbe formezi găluști cu o lingură și îi pui la fiert; când se ridică la suprafață sunt fierți. Poți să încerci cu unul mai întâi, până te prinzi de durată și consistență (grișul se fierbe ca la găluștile de supă). Papanașii fierți se scot cu paleta și se dau prin pesmetul prăjit. Se servesc cu dulceață sau gem.

Câți vreți la porție. :)))

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. special [horror] – trandafiri din mere în foietaj

Astăzi avem un episod, ușor horror, că e sezonul. 😛 Trandafiri din mere în foietaj. Două ingrediente, ușor de făcut, la prima vedere, există tone de filmulețe pe net, care să te ajute. Doar că nimeni nu îți spune că există șanse maxime ca produsul final să iasă necopt, deși în poze arată bine…

Prima tură

În prima tură merele, aranjate invers decât trebuia și fără coajă, aproape s-au carbonizat în partea de sus, foietajul arăta copt la exterior, dar pe cel din interior l-am aruncat la gunoi, după ce am recuperat merele; în plus s-a prins de tavă, asta după doar 20 de minute de copt. După cum se vede din poze, arată comestibil, chiar simpatic. În realitate, foietajul nu a putut fi mâncat.

Tura a doua

După jumătate de zi de cercetare online și după discuții cu Chef, ca să înțeleg ce să fac diferit – vă povestesc mai jos cum – foietajul meu a stat în cuptor 40 de minute, adică dublu față de prima dată; merele tot s-au ars sus, dar foietajul exterior s-a copt bine și a ieșit crocant; cel din interior s-a copt un pic mai bine de jumătate, astfel că a putut fi mâncat, dar nu a fost ce trebuie. Bineînțeles că în poze arată seducător (ars cât trebuie, da?! :))))) )

Cum se face, ingrediente și tehnică

Pentru 6 bucăți aveți nevoie de un aluat foietaj (cel de la Lidl are dimensiunile potrivite, deși calitativ este sub Linco sau Morărița) și 2-3 mere (Golden mi s-a părut cel mai bun la gust, le-am combinat cu mere roșii); zeama de la o lămâie, o lingură de zahăr tos, un praf de scorțișoară, una-două linguri de jeleu sau dulceață/gem (am folosit de corcodușe, ni se recomanda caise sau mere); o lingură de griș sau pesmet.

Aluatul proaspăt sau decongelat, se întinde și se taie pe lățime în 6 fâșii. Merele, se taie în jumătate, se scobesc de cotor, apoi se taie felii subțiri, se pun pe o farfurie, se stropesc cu zeamă de lămâie și se bagă pentru 2-3 minute la microunde, să se înmoaie. După care se lasă la scurs și răcit în strecurătoare (este un pas important!). Separat, jeleul sau gemul se amestecă cu doi stropi de apă, se încălzește la microunde câteva secunde, se amestecă să se omogenizeze și se lasă la răcit.

Fiecare fâșie de aluat se unge cu un strat subțire de jeleu, se presară cu puțin zahăr tos și scorțișoară și cu griș/pesmet; acesta ar trebui să ajute la absorbția umidității din fruct, astfel încât să permită foietajului să se coacă. Peste aluatul se aranjează felii de măr pe orizontală, cu coaja în sus (cam 5-6 felii pe o fâșie), astfel încât să rămână puțin fruct în afară. Partea de jos a aluatului se împachetează peste mere, după care foietajul se rulează, nu foarte strâns, într-un trandafir de aluat și mere. Folosiți puțină apă să lipiți aluatul la capăt.

Trandafirii se pun într-o tavă de brioșe, unsă cu puțin unt. În mod normal foietajul are grăsime, astfel încât să nu se lipească, dar extra de grăsime ajută foietajul copt să poată fi scos mai repede din tavă.

Foietajul se coace în cuptor preîncălzit, la 190 de grade, timp de 40 de minute. După maxim un sfert de oră, a trebuit să acopăr tava cu o folie de aluminiu, pentru că merele erau deja arse.

Mă gândesc că dacă mai fac o tură (daaaa, sunt un dezastru masochist! 😀 ), o să acopăr tava de la început și las fără folie către final. Să vedem dacă merele vor arăta mai bine.

Rezultatul final al celei de-a doua ture a ieșit crocant (de la adaosul de zahăr) și nu a fost rău la gust. Dar, sincer, un ștrudel sau un trigon cu mere iese mai bun, cu foietajul copt cum trebuie și nici nu ai atâtea emoții la copt.

Căci oricât am fi noi de dezastre, știm că important este ce bagi în stomac, nu ce postezi pe Instagram sau Pinterest.

Dacă vreți să vă speriați familia și prietenii de acest Halloween, ați găsit rețeta potrivită! 😀

Rețeta am văzut-o prima dată într-un film de pe Hallmark, One Bad Apple A Hannah Swensen Mystery și arăta simpatic. Dar după două ture de ars foietaj pot să vă spun sigur că trandafirii ei din mere nu sunt comestibili!!! :))

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. 342 – salată Olivier

Salată Olivier, inventată în anii 1860 de faimosul bucătar francezo-belgian Lucien Olivier la Hermitage Moscova, este clasica salată de boeuf, modificată pe ici, pe colo și care conține cartofi, legume, ouă, carne și maioneză.

Varianta de astăzi este inspirată dintr-o carte cu rețete din Europa estică scrisă de o ucrainiancă din California și conține toate grupele de mai sus. Și mult mărar. :)))

Pentru un castron cu vreo 2-3 porții, eu am folosit doi cartofi medii fierți în coajă, vreo doi morcovi, fierți întregi, o mână de mazăre, două ouă fierte tari, o felie groasă de parizer de vită și castraveți acri. Cartofii și morcovii fierți și răciți, îi tăiați cuburi mici; la fel ouăle, parizerul și castraveții acri. Puneți toate ingredientele într-un castron, mai puneți o lingură de mărar tocat, un praf de sare și piper, o lingură cu vârf de maioneză și o linguriță de muștar. Dacă vă place, puteți amesteca maioneza cu smântână fermentată (ca la ouăle umplute). Amestecați, gustați, mai condimentați, dacă este cazul; ingredientele trebuie să fie proporționale.

Muștarul iute l-am pus de la mine, nu era în rețetă. Nu exagerați cu maioneza, legumele trebuie să se vadă în salată, nu să înoate în sos. 😀 Și puteți folosi carne fiartă sau crenvurști/cârnați, în loc de parizer.

Este bună, cum altcumva?! :))))

Diferența față de clasicul beouf este că acolo folosim mai multe legume rădăcinoase, care fierb în supă, că poate fi cu carne de vită sau fără și că nu punem ou fiert. Nici smântână. Nici mărar. Noi, la noi acasă, la familiadezastru. 😀

Pentru sezonul rece care vine, este o salată completă, cu carbohidrați, proteine, legume și grăsimi.

Rețeta este inspirată din Beyond Borscht de Tatyana Nesteruk.

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. special [italian] – supă cu bulgur și castane

Varianta originală era cu farro și castane. Eu am folosit bulgur, dar puteți înlocui și cu orez, dacă nu aveți altceva. Sau nu vă plac celelalte opțiuni.

De făcut, se face repede, dar ne trebuie o bază de supă de pui, vită sau legume. Și castane fierte, de sezon.

Eu am făcut supa clasică, din pui și rădăcinoase, pe care am strecurat-o și am folosit doar zeama.

Castanele, zece la număr, le-am spălat, le-am crestat pe o parte, apoi le-am pus la fiert, acoperite cu apă fierbinte. Pe internet zicea vreun sfert de oră, eu le-am lăsat până aproape nu au mai avut apă. :))))

Le-am scurs de zeamă și le-am curățat de coajă și pieliță. În final am avut câteva linguri de castane făcute praf. Nu știu dacă de la fiert prea mult, de la soi sau pentru că-s eu dezastru. 😀

O alternativă este să cumpărați castane congelate sau în borcan.

Într-o altă oală, am pus zeama de supă – trei sau patru polonice și o lingură de bulgur, am condimentat cu o foaie de dafin, vegeta și piper și am așteptat să fiarbă bulgurul și de abia la final am pus castanele și am mai lăsat să dea în câteva clocote. Am mai pus zeama de la un lime (sau lămâie) și niște pătrunjel tocat.

Rezultatul este o supă mai groasă, consistentă de la bulgur, interesantă la gust, de la combinația dintre castanele dulci, zeama acrișoară și pătrunjelul verde proaspăt.

Dacă folosiți supă de legume, iese vegană. 🙂

Sigur, sigur, vă impresionați familia, prietenii și vecinii dacă toamna aceasta faceți această supă. 😀

Din The Food of Italy, de Claudia Roden.

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. 341 – pâine pentru sandviș

Atenție, este cu lapte, unt și zahăr (și de ce se cheamă pâine?!), dacă nu vă plac ingredientele, săriți peste și căutați alte rețete de pâine. 🙂

Probabil știți pâinea toast din magazin, care nu se găsește de cumpărat decât la pungă, motiv pentru care este plină de aditivi… că altfel cum ar rezista cu săptămânile pe raft?

De ceva vreme încoace caut o rețetă similară, de făcut acasă. Încă nu am găsit-o. :)))) Dar am experimentat cu o rețetă de peste ocean, de pe site-ul lui King Arthur, al cărui produs final a ieșit comestibil. 😀 No bine, comestibil, dar dubios la gust – familiadezastru a zis pas, iar Chef a declarat că este un cozonac de calitate foarte proastă. :))))

Dar cum din orice experiență învățăm, ceea ce este obiectivul declarat al dezastrelor din bucătărie, uite o rețetă de încercat și dezbătut. 🙂

Ingrediente pentru o pâine de vreo 600g (aluat crud): 360g făină, 110g lapte și 110g apă călduță, 60g unt topit sau 50g ulei, 25g zahăr tos, 8g sare, 7g drojdie uscată. Am rotunjit unele dintre ele.

N-am avut suficient unt și am combinat unt cu ulei. Zahărul în rețetele autohtone se combină cu drojdia, puțină apă și făină, ca să pornească și grăbească procesul de fermentare. În cazul de față mi s-a părut cam mult zahăr. Deși poate trebuie o cantitate crescută, pentru că textura pâinii duce către brioșă.

Rețeta spune să combini lapte rece cu apă caldă, ca să iasă un lichid călduț; eu am încălzit laptele ușor la microunde, pentru că în el am topit untul.

Toate ingredientele se amestecă bine cu mâna sau robotul, după care se frământă vreo 10 minute; dacă este necesar, mai puneți puțină apă. Apoi se unge cu ulei și se lasă la crescut vreo oră-două sau până când își dublează volumul. Chiar trebuie să aveți răbdare și să lăsați la crescut, că asta e toată șmecheria, pentru a ieși pufoasă.

Din aluat, scoateți aerul, apoi formați un cilindru de 20cm lungime, pe care îl puneți într-o tavă de 22×11 cm unsă cu grăsime și lăsați la crescut încă o oră. Musai ca aluatul să iasă din tavă cu un deget.

Pâinea se coace în cuptor preîncălzit, la 180 de grade, timp de 30-35 de minute; trebuie să fie maro-aurie.

Eu am avut o tavă mai degrabă lată decât înaltă, ceea ce nu ajută atunci când tai feliile. A crescut admirabil, și în tavă, și în cuptor. După jumătate de oră, era coaptă sus, dar partea din tavă arăta albă, așa că am scos-o din tavă și am mai lăsat-o încă vreun sfert de oră, pe grătarul cuptorului.

Și nu am tăiat-o decât rece, a doua zi, cu un cuțit zimțat, pentru că se fărâmițează, nu tare, dar nu poți să scoți felii foarte subțiri.

Pentru un sandviș cu o felie de șuncă și una de salată, probabil este ok (dacă ați mâncat la viața voastră cozonac sau brioșă cu orice, o să fie ok și cu pâinea asta); merge mai bine cu gem. Sunt curioasă cum iese prăjită… dacă se poate prăji.

Nu este o rețetă dezastru. Dar nu este nici rețeta cea mai bună. Mai repetăm (după feedbackul celor din jur, mă mai gândesc :)))) ). Mai căutăm. 🙂 Sigur mai căutăm. 😀

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. special [românesc] – hrean la borcan

Pentru fanii lui sfeclă cu hrean, astăzi avem doar hrean. 🙂 Hrean la borcan, mai precis, modul clasic de a-l mura și păstra o perioadă mai lungă, pentru a fi consumat ca atare sau în salate.

Pregătirea lui nu este foarte complicată, dar include lacrimi la pachet și desfundat de sinusuri. :)) Curățatul lui rivalizează cu succes curățatul și tăiatul de ceapă. 😛

Hreanul, curățat de coajă și spălat, este dat pe răzătoarea mică (de piureuri) sau tocat cu robotul. Apoi este amestecat cu oțet, puțină apă și sare, după care se transferă în borcan.

Dacă este bio și de la țară, arată impecabil, alb, proaspăt și zemos și nu își schimbă culoarea, textura sau mirosul, astfel încât îl poți păstra la frigider și consuma când ai nevoie. După o perioadă își mai pierde din tărie, dar este senzațional!

Dacă ești fanul hreanului cu smântână, atunci va trebui să-l consumi mai repede.

Dacă nu ai timp, scule sau îndemânare și vrei să-l cumperi din magazin, mai bine îl iei de la țărani, din piață. Măcar ăla nu are ulei de palmier în el. 🙂

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.