Ep. special [italian] – supă cu bulgur și castane

Varianta originală era cu farro și castane. Eu am folosit bulgur, dar puteți înlocui și cu orez, dacă nu aveți altceva. Sau nu vă plac celelalte opțiuni.

De făcut, se face repede, dar ne trebuie o bază de supă de pui, vită sau legume. Și castane fierte, de sezon.

Eu am făcut supa clasică, din pui și rădăcinoase, pe care am strecurat-o și am folosit doar zeama.

Castanele, zece la număr, le-am spălat, le-am crestat pe o parte, apoi le-am pus la fiert, acoperite cu apă fierbinte. Pe internet zicea vreun sfert de oră, eu le-am lăsat până aproape nu au mai avut apă. :))))

Le-am scurs de zeamă și le-am curățat de coajă și pieliță. În final am avut câteva linguri de castane făcute praf. Nu știu dacă de la fiert prea mult, de la soi sau pentru că-s eu dezastru. 😀

O alternativă este să cumpărați castane congelate sau în borcan.

Într-o altă oală, am pus zeama de supă – trei sau patru polonice și o lingură de bulgur, am condimentat cu o foaie de dafin, vegeta și piper și am așteptat să fiarbă bulgurul și de abia la final am pus castanele și am mai lăsat să dea în câteva clocote. Am mai pus zeama de la un lime (sau lămâie) și niște pătrunjel tocat.

Rezultatul este o supă mai groasă, consistentă de la bulgur, interesantă la gust, de la combinația dintre castanele dulci, zeama acrișoară și pătrunjelul verde proaspăt.

Dacă folosiți supă de legume, iese vegană. 🙂

Sigur, sigur, vă impresionați familia, prietenii și vecinii dacă toamna aceasta faceți această supă. 😀

Din The Food of Italy, de Claudia Roden.

—

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Dacă ai încercat să distrugi rețeta la tine în bucătărie și ai reușit, am vrea să auzim și noi, lasă-ne un comentariu mai jos; la fel, scrie-ne dacă ai întrebări sau nelămuriri. 🙂

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. 341 – pâine pentru sandviș

Atenție, este cu lapte, unt și zahăr (și de ce se cheamă pâine?!), dacă nu vă plac ingredientele, săriți peste și căutați alte rețete de pâine. 🙂

Probabil știți pâinea toast din magazin, care nu se găsește de cumpărat decât la pungă, motiv pentru care este plină de aditivi… că altfel cum ar rezista cu săptămânile pe raft?

De ceva vreme încoace caut o rețetă similară, de făcut acasă. Încă nu am găsit-o. :)))) Dar am experimentat cu o rețetă de peste ocean, de pe site-ul lui King Arthur, al cărui produs final a ieșit comestibil. 😀 No bine, comestibil, dar dubios la gust – familiadezastru a zis pas, iar Chef a declarat că este un cozonac de calitate foarte proastă. :))))

Dar cum din orice experiență învățăm, ceea ce este obiectivul declarat al dezastrelor din bucătărie, uite o rețetă de încercat și dezbătut. 🙂

Ingrediente pentru o pâine de vreo 600g (aluat crud): 360g făină, 110g lapte și 110g apă călduță, 60g unt topit sau 50g ulei, 25g zahăr tos, 8g sare, 7g drojdie uscată. Am rotunjit unele dintre ele.

N-am avut suficient unt și am combinat unt cu ulei. Zahărul în rețetele autohtone se combină cu drojdia, puțină apă și făină, ca să pornească și grăbească procesul de fermentare. În cazul de față mi s-a părut cam mult zahăr. Deși poate trebuie o cantitate crescută, pentru că textura pâinii duce către brioșă.

Rețeta spune să combini lapte rece cu apă caldă, ca să iasă un lichid călduț; eu am încălzit laptele ușor la microunde, pentru că în el am topit untul.

Toate ingredientele se amestecă bine cu mâna sau robotul, după care se frământă vreo 10 minute; dacă este necesar, mai puneți puțină apă. Apoi se unge cu ulei și se lasă la crescut vreo oră-două sau până când își dublează volumul. Chiar trebuie să aveți răbdare și să lăsați la crescut, că asta e toată șmecheria, pentru a ieși pufoasă.

Din aluat, scoateți aerul, apoi formați un cilindru de 20cm lungime, pe care îl puneți într-o tavă de 22×11 cm unsă cu grăsime și lăsați la crescut încă o oră. Musai ca aluatul să iasă din tavă cu un deget.

Pâinea se coace în cuptor preîncălzit, la 180 de grade, timp de 30-35 de minute; trebuie să fie maro-aurie.

Eu am avut o tavă mai degrabă lată decât înaltă, ceea ce nu ajută atunci când tai feliile. A crescut admirabil, și în tavă, și în cuptor. După jumătate de oră, era coaptă sus, dar partea din tavă arăta albă, așa că am scos-o din tavă și am mai lăsat-o încă vreun sfert de oră, pe grătarul cuptorului.

Și nu am tăiat-o decât rece, a doua zi, cu un cuțit zimțat, pentru că se fărâmițează, nu tare, dar nu poți să scoți felii foarte subțiri.

Pentru un sandviș cu o felie de șuncă și una de salată, probabil este ok (dacă ați mâncat la viața voastră cozonac sau brioșă cu orice, o să fie ok și cu pâinea asta); merge mai bine cu gem. Sunt curioasă cum iese prăjită… dacă se poate prăji.

Nu este o rețetă dezastru. Dar nu este nici rețeta cea mai bună. Mai repetăm (după feedbackul celor din jur, mă mai gândesc :)))) ). Mai căutăm. 🙂 Sigur mai căutăm. 😀

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. special [românesc] – hrean la borcan

Pentru fanii lui sfeclă cu hrean, astăzi avem doar hrean. 🙂 Hrean la borcan, mai precis, modul clasic de a-l mura și păstra o perioadă mai lungă, pentru a fi consumat ca atare sau în salate.

Pregătirea lui nu este foarte complicată, dar include lacrimi la pachet și desfundat de sinusuri. :)) Curățatul lui rivalizează cu succes curățatul și tăiatul de ceapă. 😛

Hreanul, curățat de coajă și spălat, este dat pe răzătoarea mică (de piureuri) sau tocat cu robotul. Apoi este amestecat cu oțet, puțină apă și sare, după care se transferă în borcan.

Dacă este bio și de la țară, arată impecabil, alb, proaspăt și zemos și nu își schimbă culoarea, textura sau mirosul, astfel încât îl poți păstra la frigider și consuma când ai nevoie. După o perioadă își mai pierde din tărie, dar este senzațional!

Dacă ești fanul hreanului cu smântână, atunci va trebui să-l consumi mai repede.

Dacă nu ai timp, scule sau îndemânare și vrei să-l cumperi din magazin, mai bine îl iei de la țărani, din piață. Măcar ăla nu are ulei de palmier în el. 🙂

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. 340 – gogoșari murați

Câte case, atâtea rețete de gogoșari murați. 🙂

Opera familieidezastru, cei din cazul de față sunt varianta cea mai simplă și care țin de pe un an pe altul. Dacă apucă.

Gogoșarii, curățați de cotor, sâmburi și părțile stricate, tăiați în sferturi, spălați bine, apoi lăsați de pe o zi pe alta cu o soluție de sare, zahăr și oțet. Din când în când mai amestecați în ei. O să vedeți că își lasă zeamă și se înmoaie.

A doua zi băgați în borcane, mai mici sau mai mari, în funcție de ce aveți. Unele de 800g sunt excelente, pentru că sunt fix pentru o tură de mâncare, de exemplu de folosit într-o salată sau lângă un fel principal.

Deasupra, puneți două bucăți subțiri de hrean curățat în X, astfel încât să țină gogoșarii sub zeamă și umpleți cu un polonic-două de zeamă, adică să acoperiți complet gogoșarii.

În mod normal, la final ar trebui să mai rămâneți cu niște zeamă. Nu înghesuiți gogoșarii în borcan, că le trebuie și niște lichid în care să se conserve până vor fi consumați.

La 6 kilograme de gogoșari, măsurați după curățare, veți folosiți o soluție rece din 6 linguri de sare de murături + 1kg zahăr tos + 1l oțet de 9 grade rece – le amestecați bine, până se dizolvă sarea și zahărul, după care turnați peste gogoșari într-un lighean.

Dacă vă ies cum trebuie – adică dezastru! – puteți trimite câte un borcan (mic) și la mine! 😛 :)))))

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie, prăji, torturi și cafea

[prăjitorturișicafea 54] – Kaiserschmarrn sau clătita pufoasă mărunțită a împăratului Franz

Că tot vine sezonul de schi (pentru unii) în Austria, sigur o să vreți o clătită pufoasă și o cafea la micul dejun. Sau la desert. Sau oricând vă este poftă! :)))

Kaiserschmarrn este o clătită la care muncești cam mult, după părerea mea, pentru că trebuie să bați gălbenușurile și albușurile separat, după care să le combini, după care să prăjești clătita pe foc, apoi să o bagi de vreo două ori la cuptor… supușii lui Franz aveau cam mult timp la dispoziție… Franz Iosif I, Kaiser peste Austro-Ungaria, deci neam de-al nostru transilvănean, a crăpat în mijlocul primului război mondial la 86 de ani. De unde se vede că i-au priit clătitele!

Ingrediente: 6 ouă, 180g făină, 350 ml lapte, 3 linguri zahăr tos, 2 linguri stafide, coajă de lămâie, un plic de zahăr vanilat, niște rom sau esență de rom, un praf de sare, 50g unt; 1 lingură de fulgi de unt și zahăr tos pentru caramelizat; zahăr pudră și scorțișoară pentru pudrat.

Stafidele se pun la înmuiat cu rom sau esență, pentru un sfert de oră. Gălbenușurile se amestecă cu lapte, făina, coaja de lămâie și zahărul vanilat. Separat, albușurile se bat spumă cu zahărul tos și un praf de sare. Apoi se înglobează albușurile în aluat, amestecând ușor cu o spatulă.

Într-o tigaie/cratiță mare sau două mai mici, care pot fi băgate și la cuptor, se pune untul la topit pe aragaz, apoi se toarnă cu grijă aluatul de clătită, adăugând deasupra stafidele, după 1-2 minute. Se întoarce cu grijă clătita, apoi se bagă la cuptor, la 180 de grade, pentru 6-8 minute. Când este făcută, se scoate din cuptor și se mărunțește cu furculița, apoi punem deasupra fulgii de unt și zahăr și mai băgăm o dată la cuptor, până se caramelizează. Se servește pudrată cu zahăr și scorțișoară și cu compot de prune sau sos de mere alături. Sau alte fructe de sezon.

Eu am împărțit ingredientele la trei și am făcut o clătită fix de o tavă mică de jena, pe care am băgat-o direct în cuptor, pentru că nu se putea pune pe plită. N-a fost cea mai inteligentă idee, pentru că, în același timp, am uns tava cu mai puțin unt, că părea suficient, așa că bineînțeles că aluatul s-a prins de tavă. :))))

Știu că arată dubios rău în poză, dar aluatul este copt, clătita iese dulce, dar nu extrem și combinația cu prune este delicioasă. Folosind o tigaie, s-ar putea să iasă mai arsă, pe ambele părți. Clătita, nu tigaia. 😀

Pentru o dimineață fără dezastre majore, lângă o cană de cafea fierbinte, este o alegere interesantă. 🙂

Rețeta este de pe site-ul de promovare turistică a Austriei.

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. 339 – noul sezon de varză de Bruxelles

Am cumpărat o pungă de la Lidl, mici, verzi, drăgălașe, dar cu un cotor cam dur. Până să mă gândesc cum să le gătesc (la cuptor, cum altfel?!), le-am făcut legume cu paste.

După clasicul și deja cunoscutul: se aruncă în tigaie un strop de ulei, doi morcovi tăiați felii subțiri, o mână de varză de Bruxelles, tocate mărunt, jumătate de ardei gras roșu, jumătate de ceapă roșie tăiată peștișori și două felii de șuncă; se condimentează cu sare și piper. Și, logic, le aruncați în tigaie pe rând, în funcție de cât de mult le ia să se înmoaie. La un moment dat am turnat și o lingură-două de apă, ca să grăbesc procesul. Separat, am avut niște tăiței făcuți în casă, care nu au mai ajuns supă/ciorbă, că i-am fiert într-o oală cu apă, după care i-am scurs și i-am amestecat cu legumele făcute.

Cea mai rapidă mâncare cu legume și niște varză (Bruxelles, nu Buzău). Nimic nou sub soare sau original, doar o mâncare rapidă, făcută de la zero, în bucătăria de acasă. 🙂

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. special [dinBihor] – moșocoarne cu prune

Moșocoarne cu prune din Țara Beiușului. Produs tradițional din bucătăria de acasă, pe unde s-a mai păstrat obiceiul din bunici, pentru că am fost prin zonă, mai mulți ani la rând, și nu-mi amintesc să le fi văzut prin nicio băcănie. Făcute original din restul de aluat de pâine și prunele din grădină, cele care au fost salvate de la țuică, peste care se toarnă la final un sirop dulce. 🙂 Denumirea haioasă vine de la moși cu coarne, de la colțurile pătrate ale produsului de patiserie.

Eu am improvizat puțin și am folosit un aluat dospit similar cu cel de cozonac, pentru că doar pită cu prune și sirop nu mi s-a părut prea seducător. O dată în viață, m-am felicitat pentru cât a crescut aluatul. 😀 După care am distrus aproape toate moșocoarnele, când m-am apucat de împachetat prunele fierte (da’ de ce le-ai fiert?!!). Win some, lose some, vorba strămoșilor de peste ocean.

Aluatul: 500g făină, 200ml lapte călduț, la temperatura camerei, 10g drojdie, un praf generos de sare, 3 linguri ulei, 2-3 ouă, 100g zahăr, un zahăr vanilat, coaja de la o lămâie. Rația este cam 2:1 făină și lapte. Pentru că nu au ieșit dulci, recomand măcar 150g de zahăr.

Drojdia se amestecă cu laptele, după care toate ingredientele se bagă în mixer și se frământă vreo 10 minute. Eu le-am băgat într-un bol și am frământat aluatul cu mâna, până când s-a luat (aproape) singur de pe mână. Aproximativ cam același timp, că nu vă imaginați că am stat prea mult în bucătărie! :))))

Aluatul se lasă la crescut, acoperit cu un prosop, vreo oră sau până își dublează volumul.

Prunele: am avut rămase un kilogram de prune, pregătite pe foc cu vreo 2-3 linguri de zahăr și un praf de scorțișoară, să fac ceva din ele, de exemplu o tartă. În final am zis să încerc o rețetă nouă. Consistența sosului de fructe rezultat este undeva între dulceață și gem, cu fructele rămase parțial întregi. Dacă folosiți prune proaspete, produsul final ar trebui să arate mai bine, dar s-ar putea să aveți nevoie să lăsați mai mult la copt. Pentru cantitatea aceasta de aluat vă trebuie vreo jumătate de kilogram de fructe; mie mi-a rămas un borcan jumătate de sos de fructe, după ce am terminat de umplut două tăvi de moșocoarne. Dacă folosiți un aluat dulce, cred că merge o umplutură acrișoară, fără prea mult zahăr.

Aluatul, îl porționați în 12 bucăți de aproximativ 75g. Din fiecare rulați cu degetele un pătrat; folosiți puțină făină pe masa de lucru, dacă este lipicios. Pe fiecare pătrat, presărați puțin griș, după care puneți jumătăți de prune sau o lingură generoasă de sos de fructe, pe care le acoperiți trăgând de colțurile aluatului către interior. Rezultatul final este moșocoarna: un pătrat de aluat cu compoziție în el. Puneți fiecare moșocoarnă, cu partea împachetată în sus, în tavă, cu spațiu lăsat între ele și mai lăsați puțin la crescut.

În cazul meu au rezultat două tăvi cu 6 bucăți, puse pe hârtie de copt. Le-am dat la cuptor, 30 minute, la 160 de grade cu ventilație (echivalentul foc mediu), dar pentru că am pus prima tavă prea sus, aproape le-am carbonizat în fix un sfert de oră. 😛 Ca un dezastru autentic ce sunt!

Partea bună este că au fost comestibile, toate, chiar și cele foarte arse. Aluatul copt este pufos, umplutura nu a curs, sunt gustoase și ies mari cât palma. Excelente pentru mic dejun sau o gustare sățioasă, după ce ai ieșit din apa termală din Beiuș. 😀

Dacă nu aveți timp de făcut coarne, atunci împărțiți aluatul în două foi, între care puneți umplutura.

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. 338 – supă la plic îmbunătățită cu roșii

O idee genială, deloc dezastru. 😛 Și se face cât clipești, pentru atunci când nu ai timp de stat în bucătărie! 😀

Ideea este furată dintr-un roman, în care două personaje se hotărăsc să mănânce niște ramen, care este combinat cu roșii, pește și un ou poșat.

Eu am curățat un morcov și un păstârnac și le-am tăiat fideluță; ambele, mici. După care le-am pus la fiert cu două căni de apă și plicurile de ulei și vegeta din supa mea vietnameză, plus niște porumb congelat. Am mai tocat o felie mică de ghimbir și un deget de ardei iute roșu și le-am aruncat în zeamă. Când legumele s-au fiert, am turnat două roșii blenduite și un strop de sos de soia și am lăsat să mai fiarbă câteva minute, pe foc mic. La final, am pus tăițeii și am stins focul.

În farfurie, peste supa, care a ieșit destul de groasă, am pus un ou fiert tare, tăiat pe jumătate și niște busuioc proaspăt.

A ieșit o supă cu o culoare foarte interesantă, nu foarte picantă și bună la gust, vreo două porții, maxim. Nici n-ai fi zis că e de la plic. :)))))

Nu-i de mâncat în fiecare zi. Dar când și când, este o idee care te scoate la liman. 🙂

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. special [deluatlaservici] – paste cu sos de carne și legume

Dacă aveți și voi dilema “eu mâine ce mănânc la servici?”, atunci acest episod vi se adresează. Ca de obicei, avem un dezastru rapid, că nu avem prea mult timp de stat prin bucătărie, care conține toate grupele, carbohidrați, proteine și multe legume. 🙂

Pastele, folosiți ce aveți prin casă sau ce vă place. În cazul de față avem penne, fierte cât trebuie, într-un vas cu apă și un praf de sare, după care scurse de zeamă.

Sosul este sarcina cea mai complicată, dar o rezolvăm și pe asta rapid, refolosind carne de porc făcută la cuptor. Într-o cratiță sau tigaie, călim niște morcov cuburi, eventual o tulpină tocată de apio, adăugăm niște kaizer tocat sau șunculiță afumată, după care punem o mână de mazăre congelată, carnea de porc fiartă, tăiată cuburi și o conservă de roșii. Completăm cu puțină apă și lăsăm să se facă un sos concentrat. Condimentăm cu sare, piper și după preferințe, busuioc, cimbru, chimen etc.

În cutii, porționăm pastele, punem deasupra sosul și acoperim cu capacul. Rece, păstrăm la frigider. Consumăm încălzit la microunde.

Mâncare sățioasă, făcută de la zero, în care refolosim resturile rămase de la alte mese, perfectă pentru luat la servici. 🙂

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.

dezastru în bucătărie

Ep. 337 – degustare de apă minerală

Am văzut la un moment dat, într-o emisiune, un somelier care nu explica vinuri, ci apă minerală. M-am întrebat malițios dacă ar fi făcut față unei întâlniri cu familiadezastru. 😛 Noi acasă bem fiecare un alt brand și, în momentul în care dispare apa noastră preferată de pe piață, este tragedie! :)))

Apa minerală autohtonă se împărțea odinioară în două categorii: cu bule sau fără bule, adică plată. Apoi a apărut apa decarbogazificată parțial; ea are CO2 maxim 1300 mg/l, spre diferență de cea originală, care are CO2 minim 3500 mg/l.

Și pentru că nu era suficient, piața actuală s-a umplut de apă îmbogățită cu magneziu sau cu arome de fructe. Doar un amator ar bea așa ceva, pfff! 😀

În România, în 2020, existau 72 de izvoare recunoscute de apă minerală, multe dintre ele aflate în județele Harghita, Covasna și Suceava. În Brașov sunt trei surse de apă minerală, la Zizin, Crizbav și Vama Buzăului.

Noi încercăm azi apă minerală de la Perla Harghitei, Tușnad și Borsec, practic cele mai cunoscute branduri de pe piață și cele mai mari firme.

Declarativ, Tușnad are dublu conținut de sare, față de celelalte două; Borsec are cel mai mare conținut de calciu și magneziu. Acum, ținând cont că apa de robi din Brașov este o apă dură, în jur de 9 grade germane, conform analizelor companiei locale (“Duritatea apei masoara continul de calciu si de magneziu din apa” conform net), s-ar putea ca îmbunătățită cu niște bule, să semene cu “Regina apelor minerale”, ca să cităm marketingul lui Borsec. Speculăm, of course. Ce pot să vă spun este că am băut, alternativ, câte un pahar din fiecare și nu am simțit mare diferență. Poate și pentru că era caniculă și apa era la temperatura camerei, adică călâie. 😀 Data viitoare, o să fac degustare cu baxul, direct din frigider. :)))

În 2019 se estima că piața apelor minerale din România valorează un miliard de euro, media de consum fiind de 70 de litri pe an/locuitor, țara noastră având 60% din izvoarele europene.

—

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.