Ungurul din mine a făcut niște pogăci relativ bune folosind rețeta prietenei mamei. 😀 Relativ bune că au avut un succes neașteptat, oamenii solicitând și tura numărul doi deși io zic că mai trebuia să crească aluatul. :))
No bine, este genul de rețetă care sună foarte simplu în caietul de rețete și care te umple de draci în practică, pentru că durează mult tot procesul, necesită mai multe rânduri de împachetat și în final le scoți din cuptor și deși par arse, când le tai zici că-s necoapte. ? Dezastru real!
Baza aluatului este un amestec din 500g făină, sare, 2 gălbenușuri, 10g drojdie, 2 linguri smântână, 100g unt (eu am amestecat margarină și untură) și vreo trei sferturi de pahar de lapte. Frământat și pus la dospit la căldură. Între timp 500g jumări se dau prin mașina de tocat carne, se amestecă cu piper și sare (dacă mai e cazul) și se împart în trei.
În pasul următor aluatul dospit se întinde într-o foaie pe care vom pune o treime din pasta de jumări și pe care o vom împacheta în patru. Lăsat vreun sfert de oră la dospit, întins în foaie, refăcut procesul, împachetat în aceeași direcție, repetat. Ultima oară se întinde gros, de două degete, se taie cu paharul, se fac dungi cu cuțitul și se unge cu ou bătut.
Eu le-am întins de un deget și nu m-am mai chinuit cu dungile, că nu era cazul. :))
Le-am copt în cuptorul fierbinte, la foc mediu, mai mult de 20 minute. Încă nu sunt lămurită, dar tura viitoare sper să mă prind de temperatură și timp. Dacă le tăiați și par necoapte în interior e de la grăsimea din jumări. 😀 Desigur s-ar putea să fie necoapte de-adevăratelea, dar o să aflați doar când se răcesc. :)))
Am fost nevoită să gust din toate cele trei tăvi, de mai multe ori ca să fiu sigură că-s făcute cât de cât. Motiv pentru care luna asta nu ne suim pe cântar. :))))
—
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂