Aceasta este o rețetă de la tata, pescarul familiei. 🙂 Dar puțină filozofie înainte de toate, din bucătăria noastră cea dezastru. 😀
Înainte să devină trendy concepte precum “food waste” șamd, poporul român a avut o inteligență culinară provenită din practica de zi cu zi. În bucătărie se folosea cam tot ce se putea, de la legume sau animale și ce rămânea se folosea pentru hrănit animale, la gunoi ajungând cantități infime. Eu, copil fiind, am învățat de exemplu să tranșez un pui și să folosesc diferite părți pentru diferite feluri de mâncare, care să acopere mai multe zile. Pentru că așa găteau părinții mei. Și la fel au gătit și părinții lor.
De ce s-a pierdut comportamentul ecologic și de ce trebuie să investim acum sute de milioane pentru a reînvăța ceea ce am știut vreodată merită cel puțin o teză de doctorat. 🙂
Ciorba de pește este însă un prilej pentru a exersa abilități practice din această arie. Pentru că din pește nu se aruncă nimic, după ce a fost prins din baltă cu scopul de a fi consumat. 🙂 Bucățile mari de carne se folosesc pentru un fel principal, gătite prăjite sau la cuptor, iar capetele și cozile se folosesc la ciorbă. Da, ați auzit bine. 🙂 Ciorba de pește se face din capete și cozi. 🙂
În cazul de față vreo 2-3 capete și cozi, carnea din jur, plus șira spinării de la crapii prinși de tata. Spălate bine înainte și aruncate în oală, cu apă și sare. Lăsat să fiarbă, după care strecurate cu o sită care să nu permită oaselor să rămână în supă. Carnea fiartă se verifică de oase și se scoate separat, pe o farfurie. Oasele și restul se aruncă.
În zeama de supă se adaugă legume obișnuite – morcov, țelină, ceapă, ardei, tocate, cartofi, se potrivește de sare și piper și se lasă să fiarbă. Când legumele sunt fierte se adaugă carnea de pește și bulion.
Dezastrul de mine mănâncă rar, dar recunoaște că această ciorbă este o delicatesă. 🙂
—
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Dacă încerci rețeta, nu uita să postezi poze pe pagina noastră de facebook.