Ep. special [familiadezastru] – ziua în care am mâncat urdă și n-am murit

Dacă aveți copii cu mofturi, fițe și talente probabil ați aflat deja că 1, nu poți forța o persoană să mănânce ce vrei tu și 2, preferințele alimentare se modifică tot timpul, fără să existe neapărat o logică clară.

Chiar dacă există o curbă a învățării, inclusiv la nivelul alimentației, sunt atât de mulți factori incluși în trecerea de la „nu îmi place” la „este ok”, încât nu merită bătaia de cap, atâta vreme cât persoana respectivă este relativ sănătoasă și își acoperă nutrienții zilnici.

Dacă maică-mea ar mai trăi, ar fi surprinsă să afle că am mâncat urdă și mi-am mai cumpărat și a doua oară. 🙂 N-aș ști să spun de ce n-am pus niciodată gura pe ea. Deși există posibilitatea să o fi gustat în copilărie și să nu-mi fi plăcut. Bunică-mea făcea un tort cu clătite, cu urdă și mărar, la care m-am strâmbat de fiecare dată. Pe de altă parte am mâncat cannoli cu ricotta și au fost chiar buni. Și probabil de asta creierul meu a zic că nu o fi pericol dacă gust și varianta autohtonă de brânză. 🙂

Urda din imagine este de la un magazin de sibieni și seamănă cu telemea și caș, mai degrabă, decât brânza de vaci, ca textură. Chef zice că trebuie cumpărată în cantități mici și mâncată pentru că altfel se iuțește sau prinde gust de frigider.

Acestea fiind spune, următorul pas este ricotta. 😀

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Dacă ai încercat să distrugi rețeta la tine în bucătărie și ai reușit, am vrea să auzim și noi, lasă-ne un comentariu mai jos; la fel, scrie-ne dacă ai întrebări sau nelămuriri. 🙂

Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂

Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.