Adevărul este că dacă ai ghinionul să îi gătești unei persoane care nu se știe alergic(ă), dar face o reacție anafilactică și nu are epi-pen, singurul lucru pe care poți să îl faci este să chemi ambulanța. De aceea, indiferent cât ești de dezastru prin bucătărie, important este să înveți să previi o situație de acest fel. Pentru ca cel/cea căruia îi gătești să rămână doar cu alergia metafizică la felul de mâncare… sau la bucătar… 😀
Oamenii fac alergie de mici copii la diverse lucruri, de la alimente, la medicamente, plante (sigur ați auzit de ambrozie), animale, soare, metale, înțepături sau mușcături de insecte șamd. Sunt situații care se tratează cu medicamente anti-alergice, pentru altele este nevoie să te ferești de alergen. În anumite cazuri, alergiile din copilărie nu se mai regăsesc la adult – de ex. eu nu mai am reacții nici la consumul de căpșuni, nici la statul la soare, deși când eram kinder eram plină de pete pe corp. 🙂 Cooperarea cu doctorul de familie și imunologul sunt de bază pentru persoanele alergice.
Pentru că noi lucrăm prin bucătărie, suntem direct interesați de alergiile alimentare și cum le prevenim. Din fericire, este o situație relativ simplă de gestionat folosind un singur instrument: întrebările. 🙂 Da, cel mai simplu este să întrebi cealaltă persoană dacă are vreo alergie, caz în care elimini ingredientul respectiv. În situația în care nu ai acces la informații, atunci este de preferat să gătești fără alergenii comuni. (Toate unitățile de alimentație au lista aceasta și mențiuni pe produse.) Și dacă te știi alergic, este primul lucru pe care trebui să îl spui celui care îți gătește.
Lista alergenilor este anexa II la Regulamentul UE 1169/2011 și cuprinde 14 poziții: gluten, crustacee, ouă, pește, arahide, soia, lapte, fructe cu coajă lemnoasă (ex. nuci), țelină, muștar, susan, dioxid de sulf și sulfiți, lupin și moluște.
Un comentariu despre gluten: este o diferență între “cred că glutenul nu îmi face bine” și “am alergie la gluten”, caz în care s-ar putea să am nevoie de prim ajutor. Fiți responsabili!
Primul ajutor: în cazul unei reacții anafilactice, întrebăm persoana dacă are epi-pen și îl/o ajutăm să îl administreze. În cazul în care nu are (că nu se știe alergic, de exemplu), atunci cu cât mai repede ajunge la serviciile de urgență, cu atât mai bine. În cazul în care devine inconștient, dar respiră și are puls, îl punem în poziție lateral-stabilă până ajunge ambulanța. (Nu știi ce este asta?? Mergi la curs de prim ajutor!!!!) Și dacă intră în stop cardio-respirator, ne apucăm de resuscitare. Sau mai bine prevenim. 🙂
Ca idee generală, măcar o dată în viață ar trebui să faci un curs practic de prim ajutor la Crucea Roșie sau în altă parte (întreabă înainte dacă cursul este doar teoretic sau are și parte practică). La fel, ar trebui să ai o mini-trusă de prim ajutor la îndemână – nu știi niciodată când ai nevoie de ea.
Bibliografie: European First Aid Manual, 2006; International First Aid and Resuscitation Guidelines, IFRC, 2016.
Învață prim ajutor ca să ai timp de adevăratele dezastre din bucătărie. 🙂 Vezi rețetele distruse aici. 🙂 Dacă ești pasionat de citit, intră în #cookingbookclub aici. 🙂 Dacă încerci rețeta, nu uita să postezi poze pe pagina noastră de facebook.