Când eram noi kinderi, mama a învățat rețeta asta de pizza cred că de la o vecină. Rețetă pe care ne-o face și acum, când nu avem chef să facem aluatul clasic de pizza. E dezastruos de bună. 🙂 Atât de bună că de Rev am preferat-o în locul ouălor umplute. Yup, familie dezastru și fără (prea multe) fițe. 😀
Pizza (ardelenească, i-am zis eu, să o deosebim de celelalte feluri de pizza) este de fapt un soi de quiche, deși nu are aluat de tartă, ci un aluat lichid. E ca un soi de pandișpan sărat cu salamuri, legume și brânză – pe înțelesul necunoscătorilor în ale bucătăriei. 🙂
Aluatul: 4 ouă, 1 cană lapte, praf de copt, 1 lingură de margarină (unt), 1 1/4 cană făină. Ouăle bătute cu mixerul, adăugat praful de copt stins cu puțin oțet sau zeamă de lămâie, după care alternativ lapte și făină, la final grăsimea.
Aluatul se toarnă într-o tavă înaltă, dreptunghiulară, unsă cu grăsime și tapetată cu grăsime (sau cu hârtie de copt) și în el se adaugă ce vrei: salam/ șuncă/ cabanos sau cârnați, ciuperci, legume etc. Mama călește puțin cârnați sau cabanos, ciuperci, ceapă și ardei gras și le pune apoi în aluat. Nu uita cașcaval sau mozzarela tăiate bucăți mici.
No bine, de regulă faci pizza cu resturile de prin frigider. 🙂
Înainte să o bagi la cuptor, mai razi niște cașcaval deasupra și acoperi cu ouă bătute. După ochi. 🙂
Se mănâncă cu ketchup sau cu sos făcut în casă: roșii tocate cu puțin zahăr, sare și alte condimente sau una/două cutii de roșii în bulion, fierbi până scade și ai un sos gros.
(Merge de sărbătorit 1 iunie? E dezastruos de perfectă pentru asta. 😀 )
Mori încet, ca-n Ardeal. 🙂
—
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Dacă încerci rețeta, nu uita să postezi poze pe pagina noastră de facebook.