Partea 1, zeama de pui – niște pulpe, puțină sare, puse la fiert, spumate și când sunt fierte, păstrată zeama (similar se poate face din vită, oase etc.). Dacă ai nervi să faci o cantitate mai mare (și oale aferente), atunci poți continua să fierbi zeama fără carne, o reduci la jumătate, o răcești și o bagi în congelator pentru când nu ai timp de fiert supă. N-am încercat încă, pentru că am un congelator mic și nu prea am cutii potrivite pentru lichid, dar mă bate gândul….
Partea 2, supa propriu-zisă – morcov, țelină, ceapă, un cățel de usturoi, busuioc, ardei, niște ardei iute proaspăt, tăiate mărunt, aruncate în oală cu puțin ulei, plus zeama de pui și eventual apă (dacă mai trebuie), plus vegeta, plus niște roșii pasate sau făcute suc cu blenderul. Totul fiert.
Fără nimic altceva (no bine, dacă vrei să o strici, poți să mai adaugi niște cartofi și la final să blenduiești toată compoziția până iese niște supă cremă). Sau cu tăiței.
Poza este de la tura numărul doi, că prima a fost atât de bună că am mâncat-o fără să îi mai fac poze :))) Taman bine că de data asta am primit tăiței de prin vestul țării, așa că am avut varianta bănățeană.
Este la fel ca supa de roșii Knorr (eu de asta mai cumpăr, ca backup pentru zile foarte aglomerate) cu excepția faptului că nu are în ea: ulei de palmier, zahăr, amidon de cartof, proteine vegetale hidrolizate (wtf is this?), arome, extras de drojdie. (Tot e bine că nu are monoglutamat de nu știu ce, rahatul care apare în tot și toate…)
Avantajele gătitului de la zero vs. gătitul din plic sunt mai puțin calorii, fără chimicale și mai ales fără ulei de palmier. Ah da, și e fără urme de nuci, alune, lapte șamd.
—
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂