Stafide. În cozonac!!! După ce mi-am terorizat toată copilăria familia și am scos stafidele chiar și din ciocolată, acum le mănânc uscate. Sau le pun în mâncare. Și chutney.
După mai mult de un an de zile de folosit cuptorul electric în mod regulat, încă nu suntem prieteni.
Că în viața reală, oamenii de fapt gătesc cam aceleași rețete, în funcție de sezonalitate și, din când în când, mai experimentează cu una-două rețete noi. Ceea ce este un comportament corect.
Eu gătesc pentru blog peste 100 de rețete noi, în fiecare an, ceea ce este o provocare, în sine, inclusiv logistic. Mai ales că sunt (încă) foarte multe chestii pe care nu le mănânc.
Există foarte multe cărți de gătit pe piață. Și foarte mulți autori, unii mai faimoși ca alții. Dar nu este nevoie să îi citești pe toți. Eu îi prefer pe cei cu care rezonez la nivel de idei și valori. De asta îi iubesc pe Stanley și Gennaro, pentru că sunt familiari; dacă înlocuiești pastele cu cartofi, te transpui în bucătăria transilvăneană și la mătușă-mea în bucătărie, lângă sobă. 🙂
Într-o zi o sun pe maică-mea la telefon, să povestim de una alta. Pe fundal se aude Chef: ce a mai ars fiică-ta? Branding masterclass, cum s-ar zice. 😛
—
Vezi ce am învățat în 2018 aici, în 2019 aici, în 2020 aici, în 2021 aici, în 2022 aici și în 2023 aici.
Pace, dragoste și multe stafide muiate în rom!
—
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Poza este via pinterest. 🙂