Atenție, este cu lapte, unt și zahăr (și de ce se cheamă pâine?!), dacă nu vă plac ingredientele, săriți peste și căutați alte rețete de pâine. 🙂
Probabil știți pâinea toast din magazin, care nu se găsește de cumpărat decât la pungă, motiv pentru care este plină de aditivi… că altfel cum ar rezista cu săptămânile pe raft?
De ceva vreme încoace caut o rețetă similară, de făcut acasă. Încă nu am găsit-o. :)))) Dar am experimentat cu o rețetă de peste ocean, de pe site-ul lui King Arthur, al cărui produs final a ieșit comestibil. 😀 No bine, comestibil, dar dubios la gust – familiadezastru a zis pas, iar Chef a declarat că este un cozonac de calitate foarte proastă. :))))
Dar cum din orice experiență învățăm, ceea ce este obiectivul declarat al dezastrelor din bucătărie, uite o rețetă de încercat și dezbătut. 🙂
Ingrediente pentru o pâine de vreo 600g (aluat crud): 360g făină, 110g lapte și 110g apă călduță, 60g unt topit sau 50g ulei, 25g zahăr tos, 8g sare, 7g drojdie uscată. Am rotunjit unele dintre ele.
N-am avut suficient unt și am combinat unt cu ulei. Zahărul în rețetele autohtone se combină cu drojdia, puțină apă și făină, ca să pornească și grăbească procesul de fermentare. În cazul de față mi s-a părut cam mult zahăr. Deși poate trebuie o cantitate crescută, pentru că textura pâinii duce către brioșă.
Rețeta spune să combini lapte rece cu apă caldă, ca să iasă un lichid călduț; eu am încălzit laptele ușor la microunde, pentru că în el am topit untul.
Toate ingredientele se amestecă bine cu mâna sau robotul, după care se frământă vreo 10 minute; dacă este necesar, mai puneți puțină apă. Apoi se unge cu ulei și se lasă la crescut vreo oră-două sau până când își dublează volumul. Chiar trebuie să aveți răbdare și să lăsați la crescut, că asta e toată șmecheria, pentru a ieși pufoasă.
Din aluat, scoateți aerul, apoi formați un cilindru de 20cm lungime, pe care îl puneți într-o tavă de 22×11 cm unsă cu grăsime și lăsați la crescut încă o oră. Musai ca aluatul să iasă din tavă cu un deget.
Pâinea se coace în cuptor preîncălzit, la 180 de grade, timp de 30-35 de minute; trebuie să fie maro-aurie.
Eu am avut o tavă mai degrabă lată decât înaltă, ceea ce nu ajută atunci când tai feliile. A crescut admirabil, și în tavă, și în cuptor. După jumătate de oră, era coaptă sus, dar partea din tavă arăta albă, așa că am scos-o din tavă și am mai lăsat-o încă vreun sfert de oră, pe grătarul cuptorului.
Și nu am tăiat-o decât rece, a doua zi, cu un cuțit zimțat, pentru că se fărâmițează, nu tare, dar nu poți să scoți felii foarte subțiri.
Pentru un sandviș cu o felie de șuncă și una de salată, probabil este ok (dacă ați mâncat la viața voastră cozonac sau brioșă cu orice, o să fie ok și cu pâinea asta); merge mai bine cu gem. Sunt curioasă cum iese prăjită… dacă se poate prăji.
Nu este o rețetă dezastru. Dar nu este nici rețeta cea mai bună. Mai repetăm (după feedbackul celor din jur, mă mai gândesc :)))) ). Mai căutăm. 🙂 Sigur mai căutăm. 😀
—
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Dacă ai încercat să distrugi rețeta la tine în bucătărie și ai reușit, am vrea să auzim și noi, lasă-ne un comentariu mai jos; la fel, scrie-ne dacă ai întrebări sau nelămuriri. 🙂
Nu uita că avem și un #cookingbookclub #dezastruînbucătărie, unde experimentăm rețete noi din cărți de gătit în fiecare lună. 🙂
Intră în comunitatea dezastrelor din bucătărie pe pagina noastră de facebook sau urmărește-ne pe instagram sau pinterest.