No bine, nu am crescut noi numai cu șnițele și cartofi prăjiți precum kinderii din ziua de azi, că am copilărit pe vremea comunismului, drept urmare asta era un fel de mâncare mai de duminică, de ocazii speciale sau de restaurant.
Dar am consumat de-a lungul anilor o cantitate reprezentativă de șnițele. De pui sau porc, de vițel mai rar, făcute clasic, cu pesmet și către niciodată din cele făcute doar cu făină și ou. Mai recent am făcut și șnițele date prin fulgi de porumb, care sunt ok, doar că trebuie scurse foarte bine de ulei și consumate rapid. Cele clasice se păstrează în frigider până la o săptămână și sunt o sursă clasică de proteine. Și apropo, cine nu a prins faimoasele sandvișuri cu șnițel și salată de varză, plus sosuri? 😀
În ziua de azi puteți cumpăra carne gata tranșată pentru șnițele, dar nu este o filozofie să tai pieptul de pui în felii subțiri, îți trebuie un cuțit bun și exercițiu. 🙂
Șnițelele de pui se fac din pieptul de pui – bucățile mari de piept se feliază, după care se bat și întind cu un ciocan de carne, se condimentează cu sare, piper, vegeta, alte condimente, după preferințe, după care fiecare felie se trece pe rând prin făină, ou bătut și pesmet pe ambele părți și se prăjesc în baie de ulei. Se scot pe hârtie de bucătărie și se lasă să se scurgă uleiul, după care sunt gata de consumat.
La noi în familie nu prea merge cu “fac un șnițel”, ori un castron, ori deloc. :))))) Da, noi suntem adevărata familie dezastru. 😀
Și pentru că suntem fani Viena și șnițel cât farfuria, astăzi avem și o mostră de șnițel (aproape) vienez. Că este din pui și nu din vițel. 🙂 E subțire și ți se topește în gură. 😀 Aviz amatorilor. 🙂
—
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Dacă încerci rețeta, nu uita să postezi poze pe pagina noastră de facebook.