Ep. special – Ratatouille

Mdeci, mi-a lăsat gura apă la toate cărnurile din cartea de bucate de luna asta, dar m-am temut că mă duc la măcelărie și-mi iau un satîr între ochi dacă încep cu:

-Vita asta a fost hrănită cu iarbă?

-Da, doamnă, se poate? Noi dăm de mîncare doar iarbă bio, ecologică, nestropită, de export vacilor noastre!

-Ntzzzz, nu-i bine că zice dl Bourdain că iese carnea cam ațoasă, trebe trecut pe grăunțe la un moment dat… Lăsați că iau niște pui …de sfeclă de peste drum sau cum s-o zice la baby beets. :)))

Nu că e faină cartea, doar că e pentru oameni cărora nu le e foame. Oameni cu răbdare multă și timp din belșug să caute toate ingredientele și mirodeniile de pe listă. De-aia și era așa silfid Anthony, Dumnezeu să-l hodinească, umbla mult pe jos după prafuri de stele de pus în mîncare. Io n-am avut energie nici să caut în dicționar ceeaia :))). Rețetele sînt pentru oameni cu gusturi sofisticate care fac diferența între papară și omletă, am zis :))).

Noi nu sîntem așa. La noi în familie avem mereu doar condimentul ăla esențial care face ca orice cartof fiert să fie DE-LI-CIOS: se cheamă hămeseală :))). La noi sofisticare înseamnă că am curățat cartoful de coajă și haute cuisine că am pus unt și sare pe el :))).

Pe mine, cînd văd rețete în care amestecuri diverse „se odihnesc“ cu orele la frigider sau hălci care se lăfăie o normă întreagă la cuptor, mă apucă gelozia că io rar îmi permit luxuri din astea, nu mi se corect ca mîncarea mea să aibă o viață mai bună ca mine :))), îmi ung o felie de pîine, orice fel de pîine, cu unt și mă uit la poze mai departe :))). În cartea asta am descoperit culmea slow-food-ului: un sendviș care se pregătește în două zile :))).

Dar să revenim la rețeta aleasă de mine. Apropo, uite așa ajunge omul vegan, nu știe cum să aleagă carnea, e intimidat, se gîndește că n-o să-i iasă cum trebuie și alege Ratatouille că știe toate ingredientele, inclusiv de unde să le ia.

Tot ce vă trebuie plus cîțiva căței de usturoi, jumătate de ceașcă de sos de roșii, ulei de măsline, aceto balsamico dacă n-aveți din ăla învechit doi ani, puneți de care aveți că io zic că se poate, sare, piper, cimbru și busuioc verde.

Am început prin a-mi lua o săptămînă concediu. Am vrut să ies la pensie că eram sigură că o viață de om nu-mi e de ajuns ca să-mi iasă cubulețele perfecte din poza ilustrativă din carte, dar mi-au refuzat cererea :))). Loați de judecați. Să știți că m-am străduit.

Ingredientele mărunțite profesionist

Cum mi-au ieșit mie. De menționat încă un moment de nesupunere din partea mea că eu am pus toată vînăta, chiar dacă nu aveau toate cubulețele piele cum a zis dl Bourdain că musai trebe în ideea că io m-am nesupus, io mănînc :).

Partea cu tocatul a fost floare la ureche, stați să vedeți cînd trebe să călești se-pa-rat ceapa și usturoiul cu tomata, apoi vînăta cu vînăta, dovleacul cu dovleacul, ardeiul numai cu ardeiul, dovlecelul solo… Dacă ai ca mine o singură tigaie pe care trebe s-o ștergi după fiecare legumă conform instrucțiunilor, te bucuri că n-ai copii că le ratai majoratul și absolvirea facultății numai ca să nu se amestece gusturile prea repede :))).

Dar uite ce poză frumoasă… :))) A meritat, zău :). Da, ardeiul a fost ultimul călit și da, e aproape crud că n-am mai avut răbdare :)))

No și cînd sînteți gata cu călitul, lăsați să se răcească toate separat și apoi amestecați legumele și ierburile, stropiți cu ulei și aceto balsamico după gust, și iar lăsați în pace proiectul, de data asta 3-4 ore, timp în care dați fuga pînă la cel mai apropiat McDonald’s ca să nu muriți de foame :))). Aveți timp și să semnați actele de divorț că soțul e cam carnivor, incompatibilitate, alea-alea, și nici desert n-ați avut să-i dați – de ce? Citiți cartea și aflați, personal io-s de acord cu abordarea, dar fostul soț nu, nepotrivire de caracter, alea-alea :))).

Rezultatul final care pun pariu că arată și mai bine lîngă o halcă de carne :)))

La întoarcere savurați mîncarea la temperatura camerei, conform instrucțiunilor, meditînd la cît de scurtă e viața :))). E bun, nu zic nu, și colorat. Dar nu cred că mai fac :))) Știți cumva vreo rețetă cu cartofi cruzi? :)))

Rețeta Oanei este din a doua carte propusă la cookingbookclubul din martie/aprilie Appetites: A Cookbook de Anthony Bourdain. Următoarea carte apare la începutul lunii mai.

Citește toate articolele #cookingbookclub aici.

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *