Am mai făcut în trecut, dar bineînțeles că am deviat de la rețeta originală. 🙂 İmam bayıldı cum se numește pe limba originală, conține vinete plus ceapă, usturoi și roșii și o tonă de ulei de măsline (de la care se zice că a leșinat imamul, de emoție că nevastă-sa a consumat în mai puțin de 2 săptămâni tot uleiul primit zestre la nuntă de la tac-su).
Rețeta pe care am găsit-o eu dintr-o carte cu rețete mediteraneene zicea să tai vinetele în două și să le pui la copt în cuptor, cu ceva ulei de măsline. Bănuiesc că s-ar putea să iasă ok dacă ai cuptor normal la cap. Ceea ce al meu nu este. Așa că am preferat să le scobesc și să pun în cuptor doar coaja cu câte o lingură de ulei și să pregătesc restul pe aragaz. Restul însemnând ceapă și usturoi, plus un morcov, plus vinetele, toate tocate mărunt sau date pe răzătoare; plus condimente, printre care mentă și busuioc, plus ulei și puțină apă. Când mi s-au părut cojile coapte, am pus peste amestecul de legume și roșii în bulion deasupra, plus ulei de măsline și le-am băgat înapoi la cuptor.
Cu cât pui mai mult ulei, cu atât sunt mai bune (sau cel puțin așa îmi imaginez…) dar nu vrem să leșinăm, nu? 😛 Rezultatul final a ieșit mai puțin dezastruos decât m-am așteptat, de unde se vede că uneori se mai întâmplă și minuni prin bucătărie. :))
—
Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂