Ep. special [mexican] – enchiladas cu zucchini

Dacă am avut varianta cu tortillas, am mai găsit o rețetă, de inspirație Pinterest.

Deși probabil vă gândiți că umplem tortillas cu zucchini sau dovlecei, no bine, ați greșit. :)) De fapt feliile de zucchini vor fi umplute cu pui, în varianta cu carne. Dar puteți să fiți creativi și să aveți o variantă vegană, cu umplutură de legume (eu aș pune de exemplu morcovi, ardei, dar voi puteți combina ciuperci sau alte chestii) sau vegetariană (habar n-am, improvizați :D).

2 zucchini – poate găsiți unii care nu sunt numai sâmburi, pentru că nu veți putea folosi partea respectivă – am încercat, nu a ieșit.

Spălați bine bine de tot, tăiat codița, după care se feliază cu un extraterestru. 😀 Pe lungime, de la un capăt la celălalt. Se vor folosi câte trei bucăți, suprapuse și cu puțin spațiu între ele.

Umplutura: ceapă, usturoi, carne fiartă tocată, chimen, sare, piper, chili, ulei. Să nu aibă zeamă.

Se pune o cantitate mică, se rulează, se pun într-un vas de jena. Sau ce folosiți voi în general.

În varianta asta, deasupra radeți niște mozzarella sau cașcaval ras și adăugați sos de roșii.

La cuptor, foc potrivit, vreo jumătate de oră, până când brânza s-a topit și are culoarea aurie. Încercați să nu ardeți legumele! 🙂

Cu toată sinceritatea, mă așteptam să iasă un alt dezastru, pentru că dovleceii se înmoaie… dar ce nu distrug eu pentru acest blog… :)))))

Dar, nu, a ieșit așa de bun că mai fac și altă dată. 😛 Dezastru (mic) să fii, noroc să ai. :))))))

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie  Dacă încerci rețeta, nu uita să postezi poze pe pagina noastră de facebook.

Ep. 133 – supă țărănească cu cartofi și praz

În rețeta originală, o tonă de praz tocat (11 căni) se călește în 6 linguri de unt, după care se adaugă o lingură de făină și se mai călește 2 minute, se adaugă aproximativ 1 kg de cartofi tăiați bucăți mari și se acoperă cu 5 căni de supă de pui; se condimentează cu sare, piper și foaie de dafin. La final, când s-au fiert cartofii, se pot adăuga bucăți de cârnați (fiind o rețetă poloneză, kielbasa – musai să mergeți până la polonezi după ei 😛 ) sau o cană de fasole albă fiartă gata.

No bine, cât ai zice dezastru, am modificat rețeta. :)))) Mi se pare logic, ideea e să o mănânc, nu să o arunc la gunoi. 🙂

Am călit praz în puțin ulei de floarea soarelui, dar o cantitate muuuuult mai mică, am adăugat cartofii și am reciclat supă de pui – SPECIAL făcută pentru această rețetă!!! – mai precis zeama. 🙂 Am păstrat restul de condimente, că nu-i bai și am mai adăugat niște vegeta, din cea care nu are foarte multă sare. Am sărit peste rântaș. La final am pus niște cârnați semiafumați, prăjiți separat… că dezastru cum sunt, dacă nu am mai cumpărat de mult, m-am trezit că-s din cei proaspeți și nu puteau fi puși așa în supă. :)))))

Combinația de cartofi cu fasole boabe mi se pare criminală. :))))) Dar presimt că o să reapară în vreo rețetă sud-americană. 🙂

Este potrivită pentru o zi ploioasă și ușor friguroasă. :))) Pentru ardeleni seamănă cu o tocană de cartofi mai lungă, în care cineva a pus prea multă ceapă. :)))))

Dacă vreți să o faceți vegană, puneți supă de legume și ignorați cârnații de la final (eventual puneți fasolea, că parcă numai zeamă de cartofi cu praz… ). 🙂

Rețeta este de la America’s Test Kitchen.

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂 Dacă încerci rețeta, nu uita să postezi poze pe pagina noastră de facebook.

Cookingbookclub 11| rețetele lui Gennaro

După cum vă amintiți anul acesta gătim din #321sursedeinspirație, sursa numărul cinci fiind rețetele lui Gennaro Contaldo.

Mie îmi place foarte mult de Gennaro că la el totul este foarte simplu. 😛 Adevărul este că mâncarea trebuie să fie comestibilă, hrănitoare, plină de nutrienți, nu doar o poză de instagram. Oamenii au gătit mâncarea pentru că aveau nevoie de energie și pentru că este o modalitate de socializare și de a te relaxa câteva minute pe zi, între sarcinile pe care le ai. Prostia asta a noastră recentă, de a mânca totul de parcă te fugăresc urșii, de a băga în noi toate porcăriile, pline de chimicale și de a nu aprecia mâncarea, atâta vreme cât sunt milioane de oameni care nu au ce mânca și sunt forțați să supraviețuiască cu nimic, no bine, are deja efecte nebănuite, care se văd în obezitate, în dependența față de zahăr și sare și în faptul că sunt generații care nu știu să ardă mai nimic în bucătărie. 🙂

Gennaro are multe rețete simple, ușor de gătit, rapide și cu puține ingrediente. Of course, e italian, așa că într-o formă sau alta, totul e cu paste. :)))) Eu mi-am salvat niște rețete de pește, care arătau dezastruos de bine, pentru altă dată. 🙂

Și ai avut pasta party? Am avut pasta party. 😛 😀 🙂

Linguini cu roșii și mozzarella

Am folosit spaghetti nr. 5 de la Barilla, că au fost primele pe care am pus mâna în cămară, în timp ce butonam telefonul (trebuie să mă dezobișnuiesc de obiceiul ăsta). În tigaie ulei de măsline, un cățel de usturoi și niște chilli (ardei iuți din piață sunt foarte buni), roșii de care aveți, că poate nu găsiți cherry sau roma, tăiate, lăsat puțin să se pătrundă aromele, adăugat pastele, mozzarella ruptă în mână, niște busuioc. Dezastru real!!! 😀

Pasta All’amatriciana

Tot spaghetti, că în rest folosesc paste scurte și macaroanele românești nu mi s-au părut potrivite. 🙂 Mai puteți folosi bucatini sau rigatoni, zice pe net. În tigaie ulei de măsline, usturoi, ceapă tocată și niște kaizer tocat (pancetta sau jumări), turnat deasupra roșii tocate sau roșii din bulion, adăugat pastele, pecorino (cine mănâncă). Nu le-am ars, dar au fost dezastru! 😛

Paste cu roșii și măsline

Nu e de la Gennaro, e de la bunici italiene și e tot cu paste, plus că aveam niște măsline de terminat din frigider. :))) N-am făcut eu pastele, am folosit ce aveam prin casă. În tigaie usturoi, ardei iute, roșii colorate tocate, ulei de măsline, capere și măsline. La final adăugate pastele și niște pătrunjel verde tocat. Am mâncat până am zis dezastru! 😀

Următoarea întâlnire virtuală a clubului nostru va fi la începutul lunii noiembrie.

Citește toate articolele #cookingbookclub aici.

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂

[primulajutorînbucătărie 6] – când ți-a stat mâncarea în gât

primul ajutor in bucatarie, first aid in kitchen

La propriu. LOL.

Obstrucția căilor aeriene este ceva destul de comun și de cele mai multe ori cauza este mâncarea. De exemplu nuci sau morcovi care se duc pe unde nu trebuie, oase de pește etc. 🙂 Sau apă cu bule. Sau, mai ales în cazul copiilor mici, magneței, bile sau jucării mici.

Eu am reușit să mă înec cu mazăre, adult fiind, și am tușit atât de tare de am sfârșit ulterior la pneumo. Nu recomand. 🙂

Ca să nu ajungi într-o asemenea situație, mâncatul trebuie să fie o activitate relaxantă și fără grabă. 🙂 Și nu încercați să vedeți ce gust au magnețeii… :))))

În primul ajutor se face diferența între un caz ușor, de persoană care poate vorbi și respira, dar care tușește, caz în care așteptăm să-și revină sau intervenim dacă situația se agravează și de caz grav, al unei persoane care nu mai poate vorbi, respiră șuierat sau tușește foarte greu și, cum ați mai văzut prin filme, se prinde cu mâinile de gât. Situație în care se intervine cu bătăi pe spate sau cu manevra Heimlich sau, dacă devine inconștientă, compresii.

(Nu ai habar ce este Heimlich? Mergi la curs de prim ajutor!!!)

Ideea este ca persoana respectivă să-și elibereze căile respiratorii, să elimine obiectul care le blochează și să poată respira normal, singură sau ajutată de altcineva.

În cazul în care devine inconștientă, musai de chemat ambulanța. Un control la doctor poate fi necesar și atunci când manevrele sau obiectul au dus la accidente secundare.


Ca idee generală, măcar o dată în viață ar trebui să faci un curs practic de prim ajutor la Crucea Roșie sau în altă parte (întreabă înainte dacă cursul este doar teoretic sau are și parte practică). La fel, ar trebui să ai o mini-trusă de prim ajutor la îndemână – nu știi niciodată când ai nevoie de ea. 🙂


Bibliografie: European First Aid Manual, 2006; International First Aid and Resuscitation Guidelines, IFRC, 2016.


Învață prim ajutor ca să ai timp de adevăratele dezastre din bucătărie. 🙂 Vezi rețetele distruse aici. 🙂 Dacă ești pasionat de citit, intră în #cookingbookclub aici. 🙂 Dacă încerci rețeta, nu uita să postezi poze pe pagina noastră de facebook.

Ep. 132 – Paste cu ciuperci și cabanos

No bine, astăzi avem o rețetă pentru fanii pastelor scurte. 🙂 O rețetă cu cabanos și ciuperci, pe care o puteți modifica, după preferințe, de exemplu să o faceți doar cu cabanos sau doar cu ciuperci (pentru vegani/vegetarieni). Of course că nu o să mai fie același lucru, dar noi nu ne supărăm, adaptabilitatea și creativitatea în bucătărie sunt calitățile oricărui fan dezastruînbucătărie. 😀

În plus, sper că nu am uitat, gătim cu ce găsim prin frigider, că nu o să aruncăm mâncarea, drept urmare este o rețetă potrivită pentru leftovers, resturi de chestii, pe care trebuie să le terminăm. 🙂

Într-o oală mare, cu puțină sare, fierbem o pungă de paste. Eu am folosit paste fusilli (am avut unele normale și ceva resturi de paste colorate). Încercăm să fie al dente, respectiv fierte, dar nu până se fac praf. 🙂 În general ajută să respectăm timpul de pe cutie, după care să gustăm și dacă nu suntem mulțumiți, să mai lăsăm puțin la fiert, după care iar gustăm și tot așa. (Nu mâncați tot, mai lăsați și pentru rețetă, lol.)

Pentru sos, punem în tigaie niște ulei de măsline (sau ce avem), niște căței de usturoi tocați și cabanos tocat (sau șuncă/ salam/ cârnați/ kaizer etc.), după care adăugăm ciuperci, spălate, curățate și tăiate felii/ bucăți, dacă mai mari. La final adăugăm o cutie de roșii în bulion sau bulion, condimentăm cu sare, piper, busuioc, etc. și lăsăm să fiarbă puțin.

Adăugăm pastele scurse și clătite bine cu apă în sos, amestecăm, porționăm și… poftă bună. 🙂

Nu mâncați tot, lăsați-mi și mie!!!! :))))))

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂 Dacă încerci rețeta, nu uita să postezi poze pe pagina noastră de facebook.

Ep. special [nemțesc] – Flädlessuppe adică supă cu clătite

Flädlessuppe sau supa cu clătite este un fel de mâncare întâlnit prin Austria (se mai cheamă Frittaten) și în sudul Germaniei, specific șvabilor. Posibil să o găsiți și pe la neamurile săsești de prin vestul țării. 🙂

Rețeta mea e din caiet și conține trei chestii mari și late: o supă concentrată și limpede de vită sau pui, clătite tăiate fâșii și pătrunjel verde. 🙂

Bineînțeles că dacă vreți un fel de mâncare vegetarian, puneți o bază de legume, dar e alegerea voastră. 😀

No bine și acest fel de mâncare arată creativitatea omului medieval, care, sătul de supă cu (ce o fi fost), a descoperit niște resturi de clătite prin cămară și le-a aruncat tăiate fâșii subțiri, în supa fierbinte. De unde avem supa cu clătite. 🙂

Clătitele se fac dintr-o cană de făină, 1 ou și o cană cu lapte, plus un vârf de sare. Dacă aveți, puteți adăuga nucșoară sau alte condimente. Se prăjesc subțiri, într-o tigaie, în untură. (Unt sau ulei, pentru cei certați cu untura :D) Dacă vreți arome tradiționale, puteți freca tigaia cu ceapa sau șuncă afumată.

Supa: la 1 litru de supă (bulion concentrat, strecurat și degresat) se pun 200 de grame de clătite, rulate rotund și tăiate fâșii subțiri. Pătrunjel tocat deasupra.

Dezastruos de simplu și perfectă pentru o zi friguroasă de toamnă (dar să fie fierbinte). 🙂

Pentru impresia artistică, pui rotocoale de clătite în farfurie, torni lichidul deasupra, după care servești și mănânci. Altfel clătitele vor absorbi lichidul și supa ta cea arătoasă va deveni un mega dezastru. :))

Disclaimer: N-am avut pătrunjel, am pus ceapă verde tocată.

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂 Dacă încerci rețeta, nu uita să postezi poze pe pagina noastră de facebook.

Ep. 131 – Friptură de vițel cu garnitură de orez

Într-una din vizitele la supermarket, am cumpărat două felii de carne de vițel, care erau tăiate pentru șnițel, și care au sfârșit în congelator, pentru a fi gătite la o dată ulterioară.

No bine, ziua aceea fantastică a venit. 🙂 Am dezghețat cele două bucăți de carne, care este de regulă un proces de durată, dacă nu folosiți scurtături, precum apa caldă sau cuptorul cu microunde.

Le-am dezghețat, spălat bine, după care le-am bătut cu ciocanul de carne… damn, trebuie să ai tehnică și la bătut, că altfel nu se întinde carnea cum trebuie… 😀 No bine, dacă mi-ar fi ieșit figura, poate le-aș fi făcut șnițel, cum scria pe etichetă. Doar că dezastrul de mine nu a reușit să vadă modificări vizibile între starea de dinainte de ciocan și cea de după ciocan… adică bucățile erau în continuare cam groase, motiv pentru care mi-am schimbat ideea și le-am băgat la cuptor. 😛

La cuptor, într-o cratiță, am pus cele două felii de carne, pe lângă ele am tăiat peștișori o ceapă și bucăți mari, doi morcovi și un păstârnac (curățate înainte, of course, și spălate); sare, piper, mult cimbru, niște busuioc și apă, cât să acopere carnea și legumele.

No bine, a fierb carnea mea, și a tot fiert, din zi și până în seară, și am tot completat cu apă caldă de vreo două-trei ori, până m-am plictisit și am băgat furculița și cuțitul ea. 😀 Să o gust, nu de alta. :))) Într-un final, cât pe ce să o ard. :)))) Ar fi fost un dezastru de neimaginat…

Către final i-am pus și niște roșii cherry, pentru impresia artistică, of course. 😛

În paralel, am fiert niște orez basmati – la o cană de orez, trei de apă, puțin ulei sau unt și un praf de sare; speli orezul în mai multe ape, îl scurgi, după care îl pui la fiert, amesteci la început, să nu se prindă de fundul oalei, după care, când începe să fiarbă, dai focul mic, pui capac și nu mai faci nimic, el se umflă, absoarbe apa și e fiert, păstrându-și forma. Orezul fiert poate fi amestecat la final cu boabe fierte de porumb, scurse, din conservă.

Ies două porții. Gustoase. 🙂

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂 Dacă încerci rețeta, nu uita să postezi poze pe pagina noastră de facebook.

[prăjitorturișicafea 6] – prăji papaleașcă cu fructe

Nu știu dacă voi ați făcut papaleașcă în copilărie, se face extrem de simplu: niște nisip, niște apă, amesteci și gata, poți mânca! 😛 😀

Un principiu similar se aplică și la această prăjitură simplă, doar că în loc de nisip amesteci ce găsești prin frigider. 😀 Mai exact resturi de fructe și un aluat făcut rapid, cu furculița. 🙂

În mod surprinzător nu am inventat eu această prăjitură. 🙂 Doar denumirea, pentru că să fiu sinceră nu mai îmi amintesc numele ei. Rețeta am găsit-o cu mulți ani în urmă într-o cărticică de rețete de-a mamei. Am făcut-o destul de des pentru că este versatilă, se poate face cu orice fruct și aluatul nu necesită cantități exacte, se face din ochi.

Practic este un fel de crumble, cu un strat de fructe peste care se toarnă un aluat.

Acestea fiind spune, ce am pus în prăjitura papaleașcă cu fructe. Stratul de fructe au fost vreo 5 prune și vreo două nectarine, spălate, curățate de sâmburi și tăiate felii sau cuburi. Puse într-o cratiță sau tavă – ce aveți – amestecate cu puțin zahăr și condimente. Dacă folosiți fructe dulci și coapte, puteți sări peste zahăr. 🙂 Condimente uzuale, scorțișoară sau cardamon sau vanilie, etc., în funcție de ce vă place și ce simțiți că rimează cu fructele. Dacă fructele sunt extrem de zemoase, puteți presăra puțină făină sau amidon, ca la umplutura de tartă – va absorbi zeama. De asemenea mai puteți pune cuburi mici de unt, eu am ales să pun doar fructe.

Dacă vreți o variantă mai dulce și ușor caramelizată, atunci ungeți cratița cu unt, după care presărați zahăr și apoi puneți fructele feliate. Eu am preferat varianta cea mai simplă și cea mai dietetică. 🙂

Aluatul: de data aceasta am folosit un ou, bătut ușor cu furculița și amestecat cu un praf de sare, o lingură de smântână (puteți pune iaurt sau sana), făină și niște apă, plus niște unt ras. A ieșit de consistența aluatului gros de clătite. În rețeta originală erau cantități și ingrediente exacte, dacă dau peste ea o să actualizez articolul. 🙂 Știu sigur că pentru mine ăsta a fost tot timpul un aluat bazat pe resturi de iaurt din frigider, pe care îl amestecam cu ce aveam. 🙂

Aluatul se toarnă peste fructe, astfel încât să le acopere. Se dă la cuptor, la foc potrivit, aprox. 30 de minute sau până când aluatul este făcut (îl puteți testa cu o scobitoare).

Au ieșit două porții. Bune de mâncat, fierbinți sau reci cu o cafea neagră. 🙂 Eu m-am abținut să nu le mănânc pe amândouă în aceeași zi. :)))

Nu are cum să iasă dezastru! 😛

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Dacă încerci rețeta, nu uita să postezi poze pe pagina noastră de facebook.

Ep. 130 – supă turcească cu roșii, bulgur/orez și ardei roșu

Supă vegană, cu două variante de rețete: cea originală și cea adaptată. 🙂 Se face rapid, într-o repriză de ploaie, lol. 😀

Rețeta originală: 1 ceapă tăiată și 2 ardei grași roșii, curățați de semințe și tăiați bucăți mai mari se călesc cu 2 linguri ulei de măsline, sare și piper după gust 6-8 minute, după care se adaugă 3 căței de usturoi tocați, 1 linguriță de mentă uscată, 1/2 linguriță de boia afumată, niște fulgi de ardei roșii, 1 lingură de pastă de tomate, 1/2 cană de vin alb sec, 1 conservă de roșii în sos. Se amestecă bine și se lasă să fiarbă la foc mic, vreo 10 minute, după care se adaugă 4 căni de supă din legume, 2 căni de apă și 3/4 cană de bulgur care a fost clătit în prealabil. Se fierbe la foc mic vreo 20 de minute, până când bulgurul e făcut. Se condimentează cu mentă proaspătă.

Rețeta adaptată: no bine, de unde atâta supă de legume în frigider? :))) Drept urmare am combinat supa direct în oală. 🙂 Am tocat ceapă, morcov și apio și le-am pus la călit, după care am adăugat ardeii roșii, usturoiul, boia, mentă, piper, vegeta (de fapt am pus cub de legume :D), roșii proaspete tocate, am adăugat apă, fără vin și le-am pus la fiert, la foc foarte mic. Ceea ce este o noutate absolută. :))) Cantități în funcție de oala mea de supă. 🙂 În loc de bulgur am folosit orez. Rezultatul a fost bun, oarecum seamănă cu supele de pui, fără pui :P, cu roșii și orez pe care le făcea mama.

Cel mai haios e faptul că am mâncat ardei gras, în supă, bucăți mari!!! Din proprie inițiativă. :))))))

De asta gătitul acasă, cu mânuțele tale dezastruoase, este recomandat tuturor mofturoșilor. 🙂

Vinul într-o rețetă turcească este de pe vremea când bucătarul lui Ataturk a plecat în schimb de experiență la francezi. :))))

Rețeta este de inspirație America’s Test Kitchen.

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂 Dacă încerci rețeta, nu uita să postezi poze pe pagina noastră de facebook.

Ep. ultra special – brioșe cu brânză

Mama face niște prăji foarte bune cu brânză și fructe, mi-a povestit Ancuța. După ce am văzut pozele și am salivat pe tastatură, logic că i-am cerut rețeta. :)))

No bine, astăzi avem un dezastru ultra special, brioșe cu brânză. 🙂

Ne trebuie 2 ouă, 4 linguri de zahăr, 300g de brânză de vaci sau cremă de brânză, câteva linguri de făină (cât cuprinde :P), 50g unt, arome, fructe de pădure sau stafide și fulgi de ciocolată. Yummy!!!

Ouăle se bat cu zahărul, după care se adaugă brânza și se amestecă bine. În funcție de densitatea compoziției (și de ce fel de brânză folosiți) se adaugă câteva linguri de făină, până sunt toate bine omogenizate, iar aluatul nu este fluid. La final adăugăm untul, la temperatura camerei.

Se toarnă în formele de brioșe și deasupra așezăm fructe de pădure sau stafide și fulgi de ciocolată.

Se coc la cuptor preîncălzit, la temperatura potrivită, până se rumenesc bine deasupra. (Nu le ardeți! :))) )

După răcire vor scădea în înălțime, dar nu și în gust. 🙂

Cantitatea ajunge pentru o tavă de silicon de 9 brioșe (din Auchan). Dacă aveți, ca mine, tavă mai mare, de 12, improvizați. 🙂 Ceea ce voi face și eu cu proxima ocazie. 😀

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie. 🙂 Dacă încerci rețeta, nu uita să postezi poze pe pagina noastră de facebook